Românii sunt cunoscuți în lume, printre altele, și pentru abilitatea lor de a face haz de necaz din orice, iar umorul românesc este compus din doze echilibrate de sarcasm, durere și speranță. Fie că ne e greu, suferim sau suntem copleșiți de greutățile vieții, avem mereu gluma potrivită în repertoriu, pe care o plasăm strategic în conversație.
La fel ca vestitul umor britanic, și caterinca românească merită un loc aparte pe scena umorului lumii. În ultima vreme, însă, românii n-au mai știut unde să se oprească, iar caterinca a căpătat proporții îngrijorătoare. Facem „mișto” de oricine și de orice, chiar și atunci când nu e cazul. Nu realizăm că sunt situații în care chiar nu poți face caterincă, iar orice aluzie ironică se poate traduce într-o gafă de proporții și într-o manifestare lipsită de empatie față de semeni.
Cum este, de exemplu, moartea unui om. În urmă cu o săptămână, pe pagina de Facebook a unui site de știri era anunțată moartea unui tânăr de 20 de ani într-un teribil accident de circulație. Printre numeroasele mesaje de consolare transmise, s-au strecurat și caterinci de genul „Vaccinul e de vină” sau „Omul se grăbea. Avea afaceri mari. Numai idioți la volan. Și uite așa mai scăpăm de viitorii criminali de la volan. Selecția naturală”. Aceasta este dovada că oamenii nu mai recunosc situațiile în care caterinca este metodă de aplanare a unor situații tensionate și atunci când ea devine mârșăvie, demonstrație a nimicniciei sufletești. Este o linie subțire între a fi amuzant și a te transforma într-un monstru, iar astfel de situații demonstrează că te afli într-a doua categorie.
Aceasta nu este singura situație în care poți gafa făcând caterincă, ci mai există exemple. Cum ar fi atunci când, ca politician, îți bazezi discursul exclusiv pe caterincă. Este o linie subțire și între a fi ironic și a te transforma într-un veritabil clovn. Momentele care trebuie tratate cu seriozitate nu trebuie să aibă tente de ironie strecurate într-însele, altminteri se pierde impactul mesajului original. Două-trei postări cu tentă ironică mai merg, să zicem că le conferă politicienilor imaginea de „fii din popor”, care solidarizează cu supărările generale și le abordează cu simplitate, pentru a nu alarma populația, dar ca să ai zece postări consecutive formate doar din caterincă demonstrează că mai mult nu se poate, din punct de vedere intelectual, iar nivelul respectivului este acela de bufon. Nici în acest caz nu e rău, la urma urmei, rolul clovnilor este acela de a distra… dar la circ, nu la Parlament! Nu voi da exemple de politicieni mari amatori de caterincă, ale căror postări și comentarii au împânzit rețelele de socializare, pentru că ar cuprinde mare parte din clasa care ne conduce astăzi, indiferent de culoarea politică și sunt sigură că știți cu toții cine sunt.
Caterinca nu se „gustă” în toate momentele, iar imposibilitatea de a discerne când este în regulă să ironizăm și când nu, este o problemă actuală îngrijorătoare, pe un trend ascendent și care demonstrează că ne dezumanizăm din generație în generație, degradându-ne sufletește treptat și iremediabil. În loc să combatem personajele miștocare responsabile de traiul nostru, noi facem caterincă. În loc să ne apărăm drepturile, noi căutăm gluma potrivită, care să fie ca o garnitură la felul principal de batjocură ce ne-a fost servit. E clar că pe tron s-a instalat confortabil Caterincă-Vodă, care va domni mult și bine de acum încolo, susținut de popor și fără opreliști morale.
