sâmbătă, 30 mai 2020

Tamara Buciuceanu, dispută la Buzău din cauza garderobierei teatrului

Continuăm serialul poveștilor inedite cu mari actori pe scena buzoiană cu una dintre cele mai mari actrițe ale teatrului românesc, regretata Tamara Buciuceanu.

Celebra actriță a fost unul dintre „motoarele Teatrului G. Ciprian”, după cum spunea regizorul Răzvan Dincă, fost director al teatrului buzoian după dispariția regretatului Paul Ioachim. Tamara Buciu­ceanu a jucat în mai multe spectacole ale Teatrului „G. Ciprian”, bucurându-se de un enorm succes la public.

Despre marea actriță, publicistul Marin Ifrim, fost director tehnic al instituției, își amintește în volumul „Cartea Teatrului” că, dincolo de scenă, aceasta se purta firesc cu colegii și cu personalul teatrului, inclusiv când câte unul dintre aceștia o irita cu câte ceva.

Ifrim povestește că în anul 1999 avea să obțină șansa, după multe insistențe, să devină… garderobiera Tamarei Buciuceanu.

Un turneu cu Tamara Buciuceanu prin câteva orașe din țară

„Uneori mă uitam ui­mit la felul manierat în care (n.r., Tamara Buciuceanu) își arăta respectul față de garderobieră, colega noastră Rodica Belu. În anul 1999, când doamna Tamara împlinea o vârstă rotundă, Paul Ioachim a avut ideea strălucită a organizării unui turneu prin câteva orașe din țară, numai cu cea supranumită <Doamna comediei românești>, interpretând scene din ma­rile roluri jucate de-a lungul carierei sale, începută imediat după terminarea f­a­­cultății, în 1952. Un fel de <antologie> teatrală proprie, o <trecere în revistă>, dacă vreți. Îmi amintesc cum, pentru spectacolul de la Bușteni, directorul Paul Ioachim hotărâse, pragmatic cum era, să facă deplasarea numai regizorul tehnic (subsemnatul), sonorizatorul, maestrul de lumini și, firește, șoferul teatrului. Nu era nevoie de decor, ci doar de o recuzită simplă, câteva accesorii vestimentare ale doamnei Tamara, care urma să vină cu trenul, direct de la București”, scrie Marin Ifrim în volumul „Cartea Teatrului”.

Când marea actriță a aflat că nu va merge la Bușteni și cabiniera sa Ro­dica, s-a supărat foc și a început să-i reproșeze lui Paul Ioachim acest lucru, ajungând până acolo încât să amenințe cu refuzul de a juca.

„Știu de ce ai venit, nici să nu-ți treacă prin gând!”  

„Cum nici directorul nu ceda sub nicio formă, i-am cerut permisiunea să vorbesc și eu cu doamna Tamara, care, pentru mine, reprezenta un fel de <monstru sacru>, având în vedere că-i văzusem mare parte din cele 25 de filme în care a jucat de-a lungul întregii sale cariere și, oricât de mult ne-ar fi apropiat atmosfera familiară a muncii noastre, nu uitam niciodată în preajma cui mă aflam. M-am îndreptat spre cabina ei ca spre catedra unei învățătorilor din primii mei ani de școală, tocmai atu­nci venindu-mi în minte rolul doamnei Tamara, din seria <Liceenii>, sobra doamnă <profesor Isoscel>! Trăind atât timp numai printre actori de top, cred că împrumutasem ceva din felul lor de a fi, mai ales în timpul supravoltat al lungilor și obositoarelor repetiții. Cum m-a văzut, mi s-a și adresat: <Știu de ce ai venit, nici să nu-ți treacă prin gând, fără Rodica nu merg în niciun turneu. Spune-i și lui Paul că nu mă răzgândesc sub nicio formă>”, își amintea Marin Ifrim.

Buzoianul a încercat să îi explice Tamarei Buciu­ceanu că nu va fi prea complicat pentru el să îi dea la mâna vreo patru-cinci bluzițe colorate, un șal, un șirag de mărgele, o umbrelă și alte asemenea mărunțișuri, care trebuiau date într-o ordine anume și în câteva fracțiuni de secundă, la intrările și ieșirile repetate ale actriței. Totuși, marea actriță a rămas neînduplecată, ceea ce l-a făcut pe Marin Ifrim să încerce să apeleze la o glumă.

„Am dezbrăcat destule femei, pe dumneavoastră doar vă voi îmbrăca”  

„Văzând că doamna Tamara nu e dispusă la niciun compromis, am apelat la armele proprii ale actorilor, adresându-mă acesteia foarte… teatral: <Doamnă, mă jigniți, chiar nu sunt în stare să fac ceea ce face cabiniera dumneavoastră, nu eu mă ocup de toate detaliile astea? Ce dacă sunt bărbat, doar nu vă dezbrăcați în fața mea, schimbați doar aceste veșminte de suprafață, în fugă… voi fi și un fel de bodyguard al dumnea­voastră…Și să vă mai spun ceva, am dezbrăcat destule femei, pe dumneavoastră doar vă voi îmbrăca…>. Mă așteptam să aibă o reacție dură și să mă dea afară din cabină. A început să râdă, gustase gluma, era luată cumva din arsenalul breslei. Mi-a spus clar,  dând din mâini și râzând: <Du-te și spune-i lui Paul că s-a rezolvat, accept, sunt de acord, însă tot sunt supărată pe el>. M-am dus la director, i-am spus că s-a rezolvat <problema>, și nici nu am așteptat să-i treacă uimirea de pe față căci, îngrijorat de misiunea mea de garderobier voluntar, m-am prezentat la Rodica să-mi facă un instructaj mai amănunțit a ceea ce trebuia să fac în culise. La Bușteni, spectacolul a ieșit perfect, ocazie cu care doamna Tamara s-a <împăcat> cu Paul Ioachim, nu înainte de a-i spune că m-am descurcat peste așteptări și că sunt <băiat bun>”, mai consemnează buzoianul în „Cartea Teatrului”.

loading...
error: Content is protected !!