Pe 7 februarie, de la ora 19.00, Horațiu Mălăele, Răzvan Vasilescu și Mihai Constantin vor readuce pe scena Sălii Mari a Consiliului Județean povestea de viață a trei prieteni negustori, „Tache, Ianke și Cadâr”, ce vor aborda cu subtilitate problematica rasei, credinţei și religiei, a statutului identitar individual şi de grup, reamintindu-ne astfel că diferențele nu sunt neapărat un motiv de disensiuni. Dar și că buna înţelegere poate funcţiona pe fondul acceptării și al asumării a ceea ce ne definește şi ne diferențiază de ceilalți.
Textul ce a stat la baza acestei piese de teatru este o comedie savuroasă în trei acte, scrisă în 1932 de Victor Ion Popa şi pusă în scenă în acelaşi an la Teatrul Maria Ventura, și apoi montată la Bulandra în 1957 de regizorul N. Al. Toscani.
La peste şase decenii de la montarea lui Toscani, Horaţiu Mălăele readuce pe scena Teatrului cele trei tipologii umane, el întrupându-l pe evreul Ianke şi distribuindu-i în rolurile turcului Cadâr şi românului Take pe Răzvan Vasilescu şi pe Mihai Constantin. Alături de cei trei interpreţi principali, din distribuţie mai fac parte Dana Dogaru, Adrian Ciobanu, Maria Veronica Vârlan şi Matei Constantin. Scenografia spectacolului i-a fost încredinţată Mariei Miu. Spectacolul este o coproducție a teatrului Bulandra-Cortina AG-Asociația IubescTimișoara.
*
Scrisă în 1932, piesa „Tache, Ianke şi Cadâr” a trecut proba timpului şi a devenit unul dintre cele mai populare şi mai montate texte interbelice din literatura dramatică românească. Povestea celor trei mici negustori – un român, un evreu şi un turc – a căror tihnă monotonă e tulburată de o dilemă de ordin personal, redefineşte relaţiile interetnice şi, în profunzime, cele interumane. „Tache, Ianke şi Cadâr” formulează întrebări şi propune răspunsuri actuale într-o manieră plină de umor, în care slăbiciunile umane sunt tratate cu o ironică indulgenţă, iar posibilităţile de negociere prin înţelegere reciprocă sunt evidenţiate cu o inteligenţă fină.
Inițial, piesa lui Victor Ion Popa nu a avut succesul pieselor „Ciuta” sau „Mușcata din fereastră”. George Mihail Zamfirescu a publicat o lungă cronică în „Gândirea” (4 din aprilie 1932) în care pornește de la premiza că piesa marchează un „impas și un moment critic” al întregii sale opere: „Cu recenta premieră, <Take, Ianke și Cadîr>, dramaturgul V. I. Popa nu face un pas mai departe. Dimpotrivă, se consolidează într-o formulă pe care meșteșugarul și scriitorul ar fi dator s-o uite pe scena fostului studio și s-o închidă în potirul unei flori de cadru domestic”.
După 1956, Take, Ianke și Cadîr a devenit una dintre cele mai cunoscute piese de teatru alături de „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu și „Gaițele” de Alexandru Kirițescu.
*
Victor Ion Popa s-a născut la Bârlad. A urmat școala primară la Călmățui, unde tatăl său era învățător. La Iași urmează cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul internat „Costache Negruzzi”, iar ultimele două clase liceale la Liceul „Național”, pe care-l absolvă în 1914. Debutează în literatură ca elev. După terminarea liceului s-a înscris la Conservatorul ieșean și, pentru un timp, la Facultatea de Drept; devine pedagog la Liceul internat „Costache Negruzzi” pentru a-și asigura situația materială.
Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combaterea arivismului și a prostiei.
