11 iunie 1975. Dimineața devreme. O gloată de new-yorkezi face mare gălăgie în fața respectabilului club „21”, un fost bar clandestin, transformat, în timp, într-un fief al bogătanilor, artiștilor și vedetelor din Big Apple. Atrași de prezența unui elicopter care survolează continuu zona, tot mai mulți curioși se adună, speculând asupra identității eminenței zilei.
Nu e nici Frank, nici Howard Stern, nici băieții de la Simon and Garfunkel. Între timp, sute de fotografi, cameramani și reporteri se strâng la fața locului, așteptând să se întâmple ceva. Orice. Numai că nu se întâmplă. Oaspetele care trebuia să susțină o conferință de presă nu apare. Undeva, în buricul orașului, într-o cameră de hotel, Pele semna cel mai mare contract din istoria fotbalului de până atunci. Aproape 2 milioane de dolari pe an.
Manhattanul se blochează, brazilianul pășește pe podiumul improvizat, execută salutu-i celebru, cu cele două degete ale mâinii drepte descriind un mare V și mai semnează, încă o dată, simbolic, contractul cu New York. Se planta prima sămânță în solul american, deloc fertil pentru „soccer”, așa cum e cunoscut fotbalul adevărat printre yankei.
Pe parcursul a trei sezoane, a străbătut toată țara, într-o misiune autodeclarată de a populariza fotbalul în ultimul avanpost de pe pământ, aparent indiferent la farmecele minunatului sport cu bășica. I-a ieșit și nu prea. America era infinit mai interesată de fuziunea dintre NBA și ABA, de Miracle Mets sau de duelurile dintre Raiders și Vikings.
Cei de la Cosmos au importat și alte vedete de pe bătrânul continent, încercând parcă să dreagă cu sare o rețetă pe care o crezuseră, inițial, infailibilă. I-au adus pe Beckenbauer și pe bomberul Chinaglia, atacant cu aproape 100 de boabe înscrise în tricoul lazial. Nimic. Au schimbat inclusiv casa, plecând de pe legendarul Yankee Stadium, tocmai în New Jersey. Tot nimic. Abia după câteva decenii, după mondialul din ’94, s-a înființat Major League Soccer, o asociație care o duce bine-mersi, crește de la an la an și produce jucători de calitate, crescuți la umbra starurilor venite din Europa să-și încheie cariera pe bani mulți.
Mai deunăzi, Ronaldo a semnat cu Al Nassr. Într-o țară unde fotbalul are însă o bază destul de sănătoasă, cu o piramidă bine pusă la punct și cu un public constant în creștere. Buzoianul George Timiș, angrenat direct în fenomenul din Arabia Saudită, ne-a declarat că emulația creată este peste așteptări: „S-au activat toți! Entuziasm fără precedent! Copii, tineri, bătrâni, ceilalți președinți de cluburi, televiziunile… a mai pus și el poze de prin Riad, ce mai… a fost nebunie totală! În prezent, țara e în plin progres, femeile joacă fotbal. Este și meritul lui Ionuț Lupescu, dar și al politicii de stat. Au echipe naționale feminine la mai multe categorii de vârstă și participă, nu fără succes, la competiții internaționale. La fel de important, doamnele și domnișoarele au acces pe stadioane! Se transformă totul în zonă!”.
Venit de pe Teatrul Viselor să se bată cu Al Hilal, misiunea portughezului pare a fi, totuși, la fel de dificilă ca cea a lui Pele. Pentru că saudiții nu țintesc numai dezvoltarea fotbalului în țara lor. Se dorește organizarea Cupei Mondiale din 2030. Într-un parteneriat istoric, cu Egipt și Grecia. Ar fi primul Mondial ținut pe trei continente, ceva inimaginabil până acum câțiva ani. După precedentul Qatar însă, nimic nu mai pare imposibil.
În loc de post scriptum: în 1984, și Gloria a încercat un „boost de imagine”. Șefii de la partid îl ademeneau pe Dudu Georgescu să semneze cu Buzăul. Da, comparația nu e neapărat la locul ei, cel puțin la nivel de notorietate. În România, însă, Dudu avusese statut de zeu. La nivel european, fusese încoronat în două rânduri drept tartor al golgeterilor, primind Gheata de Aur. ’75 și ’77. Ajungea în Crâng după un sezon slab la Bacău, acolo unde aproape că-și îngropase cariera, marcând doar patru goluri în 22 de meciuri. Timp de două sezoane, avea să scrie istorie la Buzău, punând umărul, dar mai ales capul, la cea mai bună perioadă a echipei locale. Redevenea un idol. Ca un amănunt, și Dudu a fost ofertat de Cosmos, refuzând, însă, propunerea yankeilor.
