ActualitateSoroca

Sorocenii de la OBSERVATORUL DE NORD, trei premii la concursul Asociației Presei Independente din Republica Moldova

Jurnalistul Vadim Șterbate de la „OBSERVATORUL DE NORD” a obținut două premii la concursul Asociației Presei Independente din Republica Moldova, iar publicația soroceană, cu care redacția OPINIA este înfrățită din ianuarie 2020 a obținut, la rându-i, un premiu la același concurs.

„Este o tradiție a Asociației Presei Independente (API) să desfășoare anual concursuri profesionale între instituțiile media și colaboratorii redacțiilor membre ale asociației. Reporterii, jurnaliștii de investigație, dar și managerii, fotoreporterii, designerii și machetatorii de la toate redacțiile membre API își depun anual dosarele la acest concurs”, descrie OBSERVATORUL DE NORD concursul care și-a desemnat vinerea trecută cei 23 de câștigători pentru anul 2021 la cele șapte categorii ale concursului.

La categoria „Cel mai bun reporter de știri din presa locală” locul al doilea a revenit lui Vadim Șterbate pentru relatările despre cum au loc achizițiile la Primăria Soroca, dar și pentru articolul „Cine pe cine: consilierul a lovit semaforul sau invers??!”.

API a mai premiat și „Cel mai bun fotoreporter 2021”, care a fost desemnat Vadim Șterbate de la ziarul OBSERVATORUL DE NORD din Soroca, pentru fotografia „Drumul spre casă”.

De asemenea, premiul pentru diversitate de produse și platforme i-a revenit ziarului OBSERVATORUL DE NORD.

Juriul concursului anual intern al API este constituit din membri ai Consiliului de Administrare al asociației și din experţi din cadrul și din afara organizaţiei. Câştigătorii au primit diplome şi cadouri. API organizează concursuri anuale interne pentru jurnaliştii şi instituţiile mass-media membre ale organizației din anul 1999.

Toate premiile oferite de Asociația Presei Independente din Republica Moldova le găsiți AICI.

Cine este Vadim Șterbate

Fotografia premiată – „Elevii din satul Rublenița, raionul Soroca, merg spre casă de la școala din centrul satului”

Vadim Șterbate, unul dintre oamenii de bază ai redacției „Observatorului de Nord”, este licențiat în Jurnalism și are un Master în Științe ale Comunicării, ambele titluri fiind obținute la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Stat din Republica Moldova. A fost reporter la Revista Tinerilor Români de Pretutindeni „ACUM”, reporter și prezentator la Studioul de televiziune „SorTV”, reporter la „Jurnal TV” – Departamentul Știri, „Jurnal de Weekend” și „Asfalt de Moldova”, reporter al emisiunii „Prima Oră” la „Prime TV”.

Vadim Șterbate a obținut locul II în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar „Cronograf”, ediția a III-a, secțiunea Producție locală pentru emisiunea „Junior” (co-autor și co-prezentator) în anul 2005, Premiul Special al Uniunii Artiștilor Plastici la cea de a IV-a ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar „Cronograf” (secțiunea Film Documentar) pentru schița televizată „Sufletul Pietrei” (scenariu, imagine și editare) în 2008, Marele premiu la categoria „Cea mai bună producție locală” din Republica Moldova, Festivalul „Cronograf”, ediția a VII-a, pentru schița „O viață și un destin” (autor și scenariu) în 2009.

El deține diploma de excelență pentru cel mai bun film documentar, „Vise sub ruine”, Gala Studenților Performanți, concursul „Creanga de Aur”, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, în anul 2009, precum și premiile Asociației Presei Independente din Republica Moldova pentru „Cea mai bună fotografie” (locul I) și „Cel mai bun reporter” (locul II), în anul 2014. De asemenea, în anul 2020, aceeași asociație i-a conferit lui Vadim Șterbate, la categoria „Cel mai bun reporter din presa locală”, locul III pentru articolele „Spitalul raional Soroca vs. COVID-19” și „Calul școlii de la Căinarii Vechi a fost scos la vânzare pentru 5.000 lei”, precum și locul II la categoria „Cea mai bună investigație jurnalistică din presa locală 2020”, pentru „Primăria Soroca trece peste lege cu mașina de servicii?”.

OBSERVATORUL DE NORD, un ziar multipremiat

Elena și Victor Cobăsneanu

OBSERVATORUL DE NORD este un ziar independent din Soroca, inclus în Catalogul ÎS „Poșta Moldovei”. Apare în limbile română și rusă în variantă policromă și este distribuit pe teritoriul raioanelor Soroca, Drochia și Telenești. Ziarul este membru al Biroului de Audit al Tirajelor din Republica Moldova și un membru activ al Asociației Presei Independente din Republica Moldova, afiliată WAN (Organizația Internațională a Ziarelor).

Lansarea a avut loc la 3 noiembrie 1998. Ziarul a fost fondat de Elena Cobăsneanu și înregistrat la Camera Înregistrării de Stat, Ministerul Dezvoltării Informaționale al Republicii Moldova (actualul Minister al Tehnologiei Informației și Comunicațiilor).

Distincțiile acordate colegiului de redacție a ziarului includ:

  • „Ziarul cu cel mai reușit design” în cadrul Asociației Presei Independente din Republica Moldova, 2003
  • Titlul de „Cel mai bun manager în cadrul Asociației Presei Independente” acordat Elenei Cobăsneanu în 2004
  • Tatiana Zăbulică-Mitrofan, câștigătoare în topul „10 jurnaliști ai anului”, laureată a mai multor concursuri profesionale naționalee
  • Vadim Șterbate, laureat al mai multor concursuri profesionale republicane și internaționale
  • Redactorul-șef Victor Cobăsneanu, câștigător în topul „10 jurnaliști ai anului”
  • Ziarul este deținător și al unui Premiu Internațional pentru business prestigios, laureat al premiului „Clopotul de bronz” pentru consecvență și curaj în promovarea accesului la informație în anul 2008 și deținător al Diplomei de mențiune din partea Camerei de Comerț și Industrie din Republica Moldova.

OBSERVATORUL DE NORD, fratele de peste Prut al OPINIEI

La 3 noiembrie 1998 a ieșit de sub tipar prima ediție a ziarului OBSERVATORUL DE NORD, săptămânalul sorocean cu care cotidianul OPINIA s-au înfrățit în ianuarie 2020, într-un demers jurnalistic cu mai multe motivații. Prima este istoria de aproape 30 de ani a relațiilor frățești stabilite, mai întâi la nivelul societății civile, între comunitățile buzoiene și sorocene.

Apoi, vorbim despre pasul înainte care a fost făcut odată cu implicarea autorităților locale și județene din Buzău și Soroca, prin înfrățirea celor patru entități; mai întâi județul Buzău cu raionul Soroca în anul 1993, iar în 2012 a venit rândul celor două municipii. Mai mult, în anul 2017, 12 comune buzoiene s-au înfrățit cu tot atâtea comune sorocene.

De asemenea, este de notat că Municipiul Buzăul, prin Consiliul Local, a fost primul oraș din România care a semnat, la 15 martie 2018, o declarație de unire cu Republica Moldova, după ce nu mai puțin de o sută de localități, dintre care două din Raionul Soroca, și trei consilii raionale de peste Prut adoptaseră declarații similare. Și, nu în ultimul rând, demersul nostru jurnalistic vrea să vină în întâmpinarea unui moment, nu putem ști acum cât de îndepărtat, în care autoritățile ar putea să inițieze o consultare populară cu privire la unirea celor două republici de la stânga și de la dreapta Prutului. Astfel, buzoienii și sorocenii ar putea să-și spună un punct de vedere pertinent, bazat nu doar pe zvonistică ori pe propaganda partizană pro- sau anti-unionistă, ci și pe o cunoaștere mai bună a realităților din Buzău și Soroca.

„Scoteam ziarul cu calculatoare închiriate de la un liceu și plăteam cu ciment”

Apariția și evoluția OBSERVATORULUI DE NORD este legată ombilical de fondatorul publicației sorocene, redactorul-șef Victor Cobăsneanu. A abandonat medicina, a îmbrățișat ziaristica, dar s-ar fi afirmat și în sport. Acesta a vorbit, în cadrul emisiunii „Interviu cu soroceni” – pe care OPINIA a preluat-o la jumătatea lunii iulie a anului trecut – , realizată de jurnalistul Vadim Șterbate, despre Cuizăuca natală, Orhei, studiile la medicină, soție și copii, dar și despre cum a fost creat ziarul local OBSERVATORUL DE NORD. Am aflat atunci despre experiența primilor pași ai unei publicații dintr-o Moldovă în care oamenii își luau salariile în produse, redacția lucra pe computere închiriate de la un liceu și făcea abonamente pe produse agricole.

Vadim Șterbate: Al treilea copil cum s-a născut, ziarul Observatorul?

Victor Cobăsneanu: Trebuie să spun că nu sunt un om care iubește riscul (…) Chiar nu știu ce era în capul meu când am născut copilul ăsta, OBSERVATORUL DE NORD. Îmi aduc aminte câte chinuri am avut eu ca să-l numesc OBSERVATORUL DE NORD, câte variante, Opinia, Status Quo… Seara mă așezam pe covor și desenam cum va fi ziarul, cum va fi această pagină… Pentru că eu aveam deja o experiență de aproape 15 ani în presă, adică eram într-un fel pregătit și voiam să fac ceva. Deși atunci eram foarte bine, angajat la un ziar republican, foarte bun. Când oamenii nu primeau salarii în bani, ci în mărfuri, eu primeam în bani. Am decis să fac treaba aceasta, dar am făcut-o într-o perioadă în care oamenii nu aveau nevoie de ziare. Îmi aduc aminte că în primul an, de 8 martie, mergeam pe stradă și făceam cadou femeilor un ziar și ele ziceau <Ia-ți ziarul de aici, eu nu am ce mânca, nu am nevoie de ziarul tău>. Și chiar mă gândesc acum, dacă aș întoarce vremea înapoi, nu știu dacă aș mai merge pe aceeași cale, pentru că a fost greu. Dar am avut alături oameni care m-au susținut. Din actuala componență a re­dacției sunt trei oameni (care au fost de la început, n.r.): Marcela Bencheci, care este redactor literar, Galina Zaborovnîi, contabila, și Victor Șemecov, designerul nostru, omul cu aranjamentele. Ei au fost oamenii care nu atât că mi-au susținut, dar au fost oamenii care m-au dat încredere că se poate face ceva. Vreau, cu această ocazie, să îl menționez pe domnul Constantin Volnițchi și, Dumnezeu să-l ierte!, pe socrul meu care m-a susținut din umbră financiar.

Uneori mergeam pe stradă și mă gândeam de unde să fac rost de bani pentru următorul ziar. Și o dată, Dumnezeu să-l ierte!, m-am întâlnit cu părintele Eugen Sefciuc, care mă întreabă de ce sunt atât de îngândurat. <Părinte, eu mâine trebuie să fac ziarul, dar nu știu de unde să iau bani>. Atunci m-a dus la un văr de-al lui, care mi-a dat banii pentru un număr. În afară de asta, ziarul are 23 de ani. Nu au fost cazuri în 23 de ani când la OBSERVATORUL DE NORD să nu se plătească salariul. Eu nu am primit salariu. În primii zece ani eu nu am primit salariu, fiindcă am mai lucrat la Prefectură, consilierul prefectului – și mulțumesc pe acestă cale doamnei Ana Bejan -, am lucrat vreo doi-trei ani la agenția de presă MoldPress; luam salariu din altă parte. Tot ce făceam la redacție era să plătesc angajații. Tu (Vadim Șterbate, n.r) îți aduci aminte, că erai un elev care veneai cu o mapă la subțioară, știi și tu câte ceva, chiar dacă ai venit în 2002, trecuseră cinci ani.

A fost o perioadă scurtă, când în Soroca nu mai era niciun ziar. Atunci am acoperit o nișă apărând pe piață. Apoi au reapărut cele care dispăruseră. Dar care este deosebirea între OBSERVATORUL DE NORD și celelalte? Noi suntem unicul ziar care nu suntem succesorii altui ziar, raional, de exemplu. Noi suntem un ziar care s-a născut de la zero; am avut doar ideea în cap, o foaie de hârtie și pixul. Noi primele calculatoare le-am închiriat de la Liceul Constantin Stere, le achitam în ciment. Făceam abonare pe produse agricole; cu această ocazie vreau să îmi aduc aminte cu plăcere de domnul director Vladimir Tcaciuc, fostul director de la Parcul de autobuze și taximetre nr. 7, care a crezut și el în ideea mea nebună (…) Și, ca o ironie a sorții, când făceam nuntă cu fiica la Buzău, el a murit.

V.Ș.: Peste o mie de numere, peste o mie de ediții au apărut la OBSERVATORUL DE NORD. Mergem înainte?

V.C.: Niciodată nu m-am gândit să îl las. Lumea crede că a face un ziar este foarte ușor, pentru că nu cari pietre, nu te duci la prășit de dimi­neață până târziu. Niciodată nu m-am gândit să abandonez ziarul, dar mai degrabă m-am gândit că m-aș duce la prășit vreo două zile. 1.300 de numere este foarte mult. Dacă numeri până la 1.300 te doare limba; dar vorbim de 1.300 de ziare care au trecut prin mine total și 15 ani în două limbi, când eram traducător (în limba rusă, n.r.). Noi nu aveam traducător în ștatele redacției, eu eram traducător. Dar am făcut aceasta din plăcere; poate sună cam patetic, dar eu sunt o persoană care face un lucru din plăcere, niciodată nu m-am sculat dimineață să spun că nu mai vreau să merg la ziar, că m-am săturat. Nu m-am săturat!

V.Ș.: Cât de greu este să faci un ziar independent? Presa independentă în general este tachinată de oamenii politici. Au fost propuneri să treceți într-o tabără politică?

V.C.: Eu nu am avut propuneri pentru ziar, ca ziarul să se transforme din ziar independent în ziar de partid sau ziarul cuiva. În schimb, am avut eu, ca persoană, propuneri să mă ocup cu politica. Și le spuneam celor care îmi propuneau că sunt de acord, și știu, din experiența mea, să fac politică, dar am și eu o dorință: cumpărați-mi ziarul! Pentru că acesta este unica mea sursă de existență și dacă merg la un partid ziarul nu ar mai rămâne independent. Cuvântul acesta, independent, nu este folosit corect. Nu există oameni independenți. avem în vedere doi factori: pe cel financiar și pe cel ideologic. Noi, financiar, suntem independenți; nu depindem de nimeni, decât de niște fundații, de guvernele unor state care ne acordă granturi. Dar din punct de vedere politic nu poți să fii independent. Eu am un concept: eu sunt un om viu, eu sunt un om care gândește, care anali­zează, și sigur că eu am niște concepții politice. Am partide la care țin și partide la care nu țin. Și este normal să fie așa. Dar asta nu se poate vedea din paginile ziarului, dar se poate vedea din Tableta mea de vineri, care conține opinia mea cu privire la o problemă; dar, bine-mersi, pe aceeași pagină cu mine poate fi și altă opinie. Niciodată nu am închis gura cuiva și niciodată nu am închis ziarul pentru vreun partid, de stânga sau de dreapta. Noi nu suntem bine tratați de autoritățile raionale și municipale.

V.Ș.: Un semn bun…

V.C.: Este un semn bun că ne facem treaba bine. Eu nu am fost niciodată lingău, detest în egală măsură și lingăii, și pe cei care iubesc să fie linși. Sunt de-o teapă și unii, și alții. Este foarte urât când un om se lingușește pe lângă altul pentru niște favoruri efemere sau ieftine. Mai bine pierd, dar nu…

Articole similare