Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Silvia Butnaru

Numele poetei Silvia Butnaru, născută Ioan, l-am întâlnit în câteva reviste literare în urmă nu cu mulți ani. Nu știam mare lucru despre activitatea sa, însă creația poetică mi-a atras atenția. Cău­tând pe internet am descoperit mai multe aspecte.

Silvia Butnaru s-a născut la Timișoara pe data de 2 iulie 1948, iar din anul 1987 locuiește în Germania, unde își va continua activitatea literară și profesională ce a avut ca puncte de reper Bacăul și Bucureștii înainte de a emigra. Prima semnătură a sa s-a produs în antologia „Licăriri în spațiul miori­tic”, în anul 1985. Cu această ocazie a obținut premiul al II-lea la concursul cenaclului „Scrisul românesc” din București.

În presa literară a pu­blicat pentru prima oară în revista de limba română „Săptămâna münheneză”. Silvia Butnaru mai folo­sește pseudonimul Sylvi Jean. Debutul editorial s-a produs în anul 1995 cu volumul de versuri „Orizontul infinitului” (Ed. „Pluralia”, București). Au urmat volumele: „Miraj paradoxal” (1999), „Păca­tul cuvântului” (1999), „Că­lător nicăieri” (volum bilingv român german apărut la München – 2000), „Străluciri de rouă” (2003), „Nuanțe” (ce a fost publicat în două ediții în anii 2008 și 2016), „Spectrograme” (proză scurtă, interviuri, note de jurnal – 2012 și ediția a doua în 2013) și „Darurile minții” (2013).

Ca urmare a activității literare a fost primită în Uniunea Scriitorilor din România și a devenit membră în Asociația Scriitorilor Români și Germani din Bavaria. Este de asemenea membră a Asociației de Scriitori din orașulBadKreuznach („Băile de după cruce”), oraș în care locuiește. În România s-a putut bucura de prietenia unor apreciați autori, cum ar fi: Gheorghe Istrate, Ion Dumitru, Ion Murgeanu, Claudia Ilie-Voiculescu, Laurențiu Ulici, Irimie Străuț ș.a. Din păcate pentru Silvia Butnaru și pentru literatura română, unii au plecat dintre noi.Câțiva dintre ei au avut aprecieri pozitive despre proza Silviei Butnaru.

Un tânăr, talentat și curajos scriitor, Marcel Ion Fandarac, realizatorul revistei online „Scriitorul român”, care trebuie citit cu atenție, scria despre singurul volum de proză al Silviei Butnaru: „Am descoperit în «Spectograme» o foarte bună scriitoare de policier, pe linia Agathei Christie. Aceste proze scurte sunt, într-un fel, în oglindă, momente și schițe în limpezimea rostirii personajelor lui Caragiale, iar un bun regizor-tv ar putea transforma aceste proze în momente memorabile ale televiziunii…”

Se spune despre poetă că este o femeie tare mi­găloasă, dedicată scrisului și dornică să ajute. Se vede și în scrisul său. După părerea mea, poezia Silviei Butnaru este o poezie simplă, o poezie care se adre­sează direct cititorului fără realizări deosebite. Pro­babil că scrisul este pentru ea o formă de a-și ostoi dorul de țară, mai ales că scrie în limba română. Naivitățile sunt evidente și, poate, că acestea dau un farmec aparte versurilor. În ciuda acestor neîmpliniri, poezia sa se citește cu plăcere și este adu­cătoare de bună dispoziție, de optimism și, de ce nu, de speranță. Cu prilejul unei întâlniri cu elevii de la Școala generală nr. 128 din București, Silvia Butnaru le-a vorbit copiilor despre dorul de țară și despre dificultățile românilor din diaspora îndemnându-i să nu plece din țară, iar dacă tot o fac „să nu își uite limba și credința, care ne unesc oriunde ne-am afla”. În această cheie se pot interpreta versurile sale.

 

Spune-mi

Spune-mi, tu,

drumețule, pe unde

îți preumblă soarta de pribeag?

 

spune-mi, rogu-te,

de unde ai venit

și cine-ți este drag?

spune-mi, tu,

drumețule

pe unde îți preumbli

soarta de pribeag?

 

spune-mi

fratele meu drag…

 

Și totuși…

vântul mai bate

și norii mai scutură

ploi

peste noi

 

și totuși în gânduri,

speranța insistă

și chiar de-i rănită

spre mâine, persistă

 

și totuși…

răsar mereu ghioceii

în spic rodește

iar pâinea

se scurge spre toamnă

destinul

și-n iarnă, la sobă

se soarbe rubinul

 

și totuși…

în gânduri,

speranța

nu moare.

 

Spre stele

voi porni cândva…

spre stele

și cu luna împreună

voi dansa visând,

cu ele…

voi porni cândva…

spre stele.

 

Lângă voi

lângă voi,

sunt vânt și soare și lumină

sunt frunză tristă din grădină

sunt roua-n zorii dimineții,

sunt pulsul gliei –

pulsul vieții,

sunt țara mea, hotar de lume

sunt grâul galben,

gustul pâinii

sunt lângă voi,

cu voi, lumină.