Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Silvia Butnaru
Numele poetei Silvia Butnaru, născută Ioan, l-am întâlnit în câteva reviste literare în urmă nu cu mulți ani. Nu știam mare lucru despre activitatea sa, însă creația poetică mi-a atras atenția. Căutând pe internet am descoperit mai multe aspecte.
Silvia Butnaru s-a născut la Timișoara pe data de 2 iulie 1948, iar din anul 1987 locuiește în Germania, unde își va continua activitatea literară și profesională ce a avut ca puncte de reper Bacăul și Bucureștii înainte de a emigra. Prima semnătură a sa s-a produs în antologia „Licăriri în spațiul mioritic”, în anul 1985. Cu această ocazie a obținut premiul al II-lea la concursul cenaclului „Scrisul românesc” din București.
În presa literară a publicat pentru prima oară în revista de limba română „Săptămâna münheneză”. Silvia Butnaru mai folosește pseudonimul Sylvi Jean. Debutul editorial s-a produs în anul 1995 cu volumul de versuri „Orizontul infinitului” (Ed. „Pluralia”, București). Au urmat volumele: „Miraj paradoxal” (1999), „Păcatul cuvântului” (1999), „Călător nicăieri” (volum bilingv român german apărut la München – 2000), „Străluciri de rouă” (2003), „Nuanțe” (ce a fost publicat în două ediții în anii 2008 și 2016), „Spectrograme” (proză scurtă, interviuri, note de jurnal – 2012 și ediția a doua în 2013) și „Darurile minții” (2013).
Ca urmare a activității literare a fost primită în Uniunea Scriitorilor din România și a devenit membră în Asociația Scriitorilor Români și Germani din Bavaria. Este de asemenea membră a Asociației de Scriitori din orașulBadKreuznach („Băile de după cruce”), oraș în care locuiește. În România s-a putut bucura de prietenia unor apreciați autori, cum ar fi: Gheorghe Istrate, Ion Dumitru, Ion Murgeanu, Claudia Ilie-Voiculescu, Laurențiu Ulici, Irimie Străuț ș.a. Din păcate pentru Silvia Butnaru și pentru literatura română, unii au plecat dintre noi.Câțiva dintre ei au avut aprecieri pozitive despre proza Silviei Butnaru.
Un tânăr, talentat și curajos scriitor, Marcel Ion Fandarac, realizatorul revistei online „Scriitorul român”, care trebuie citit cu atenție, scria despre singurul volum de proză al Silviei Butnaru: „Am descoperit în «Spectograme» o foarte bună scriitoare de policier, pe linia Agathei Christie. Aceste proze scurte sunt, într-un fel, în oglindă, momente și schițe în limpezimea rostirii personajelor lui Caragiale, iar un bun regizor-tv ar putea transforma aceste proze în momente memorabile ale televiziunii…”
Se spune despre poetă că este o femeie tare migăloasă, dedicată scrisului și dornică să ajute. Se vede și în scrisul său. După părerea mea, poezia Silviei Butnaru este o poezie simplă, o poezie care se adresează direct cititorului fără realizări deosebite. Probabil că scrisul este pentru ea o formă de a-și ostoi dorul de țară, mai ales că scrie în limba română. Naivitățile sunt evidente și, poate, că acestea dau un farmec aparte versurilor. În ciuda acestor neîmpliniri, poezia sa se citește cu plăcere și este aducătoare de bună dispoziție, de optimism și, de ce nu, de speranță. Cu prilejul unei întâlniri cu elevii de la Școala generală nr. 128 din București, Silvia Butnaru le-a vorbit copiilor despre dorul de țară și despre dificultățile românilor din diaspora îndemnându-i să nu plece din țară, iar dacă tot o fac „să nu își uite limba și credința, care ne unesc oriunde ne-am afla”. În această cheie se pot interpreta versurile sale.
Spune-mi
Spune-mi, tu,
drumețule, pe unde
îți preumblă soarta de pribeag?
spune-mi, rogu-te,
de unde ai venit
și cine-ți este drag?
spune-mi, tu,
drumețule
pe unde îți preumbli
soarta de pribeag?
spune-mi
fratele meu drag…
Și totuși…
vântul mai bate
și norii mai scutură
ploi
peste noi
și totuși în gânduri,
speranța insistă
și chiar de-i rănită
spre mâine, persistă
și totuși…
răsar mereu ghioceii
în spic rodește
iar pâinea
se scurge spre toamnă
destinul
și-n iarnă, la sobă
se soarbe rubinul
și totuși…
în gânduri,
speranța
nu moare.
Spre stele
voi porni cândva…
spre stele
și cu luna împreună
voi dansa visând,
cu ele…
voi porni cândva…
spre stele.
Lângă voi
lângă voi,
sunt vânt și soare și lumină
sunt frunză tristă din grădină
sunt roua-n zorii dimineții,
sunt pulsul gliei –
pulsul vieții,
sunt țara mea, hotar de lume
sunt grâul galben,
gustul pâinii
sunt lângă voi,
cu voi, lumină.