Florentin Smarandache este matematician, poet, romancier și dramaturg român ce trăiește în Statele Unite de peste trei decenii. El s-a născut la data de 10 decembrie 1954 în comuna Bălcești, județul Vâlcea.
A absolvit Facultatea de matematică a Universității din Craiova, după care a lucrat ca profesor în comuna natală și apoi la Colegiul „Nicolae Bălcescu” din Craiova. Între anii 1982 și 1984 predă matematica la Colegiul „Sidi El Hassan Lyoussi” din Sefrou, Maroc.
El a fost invitat înainte de Revoluție la Congresul Internațional de Matematică de la Berkeley, Statele Unite unde urma să prezinte lucrarea „An Infinity of Elementary Unsolved Problems”. Invitația a venit pe fondul publicării, atât în țară cât și în străinătate, de lucrări în reviste de matematică. Statul comunist român nu i-a permis participarea la acel congres, iar Smarandache a intrat în greva foamei timp de 15 zile. Au urmat represaliile: a fost șomer pentru un an și jumătate și i s-a interzis publicarea. Singura soluție pentru a ieși din această situație era fuga.
S-a pregătit foarte atent, nespunând nimănui nimic despre intenția sa. În septembrie 1988 ajunge în Turcia, unde cere azil politic, cu intenția de a ajunge în SUA. După zece zile îi scrie soției cerându-și scuze că nu i-a mărturisit gândurile sale. După aproape doi ani de stat în lagăre, America îi aprobă emigrarea. În țara tuturor posibilităților a făcut mai multe munci pentru a se întreține: spălat vase în restaurante, săpat șanțuri, încărcat-descărcat etc. Ceva mai târziu a fost angajat ca soft-ware engineer la o firmă producătoare de terminale electronice.
După multe sacrificii și cu multă tenacitate reușește să își ia doctoratul în matematică, devenind profesor asociat de matematică la „University of New Mexico, Gallup” din Statele Unite. Se apleacă cu mai multă pasiune spre studiile de matematică, fizică, filosofie, literatură și artă. În matematică a fundamentat numeroase concepte, cum ar fi structurile algebrice Smarandache, șirurile Smarandache, funcțiile Smarandache, constantele Smarandache ș.a.
În fizică a creat conceptul de nematerie, descoperind câteva paradoxuri cuantice Sorites. Este invitat în toate colțurile lumii la întruniri științifice de mare ținută unde susține conferințe foarte apreciate. Am putea spune ca este un savant polivalent. Are publicate foarte multe lucrări de specialitate.
Este destul de ocupat și totuși își găsește timp și pentru literatură, o iubire de prin anii 1980. Publică numeroase volume, cele mai multe în afară, dar și în țară, încât ne este greu să apreciem câte. Cert este că între omul de știință și scriitor este o compatibilitate deosebită, din care și știința și literatura are de câștigat.
Cântând în ploaie
lui Marin Sorescu
Degetele ploii bat la ferestre.
De multe ori îmi trimit gândul înainte
să cerceteze terenul,
apoi mă aștept pe mine
ca pe un câine.
Degetele ploii bat în ferestre.
Nu mai pot să cânt,
Cuvintele nu le mai pot,
nici floarea,
nici mașina,
nici carul cu boi.
N-u m-a-i p-o-t s-ă p-o-c-i.
Și degetele ploii bat în ferestre.
Îmi scot ochii
pe geam la plimbare.
Hai vino dragă și mai fă curat
prin mine.
Materia în delir
Foarfeca de cocori
taie albastrul
încât se văd
toamnele.
Lungi fire de iarbă
sunt cu nervii
la pământ.
Se scurg pe la streșini
primele picături de-ntuneric.
Universul este în formă
de inimă.
Îmi e în ce din ce a fân
cosit.
La casa cea străină trăiesc
departe de Terra.
Văd înapoi amintirile
cu ochiul din ceafă/ al cerebelului.
Ele vin ca trenurile plecate
în sens contrar,
vin și cer capul meu/ de copil.
Natură moartă
Norii sunt acum lacrimi de cer
uscate lacrimi de cer,
crengile atârnă rupte
ca niște iezi cu beregățile scoase.
Vin liliecii.
Vin liliecii.
Și timpul (ah, timpul acesta!)
Curge din noi
până dă peste plin.
– Veniți, puii mamei, în casă!,
le strig ochilor, urechilor
și pietrelor de pavaj, și cărămizilor,
le strig gândurilor rătăcite
printre noroaie.
– Veniți, puii mamei, în casă!
