Viața politică românească se transformă, pe zi ce trece, într-o înșiruire de evenimente care mai de care mai grețoase, în care cea mai mică mișcare – bună, rea sau precum apa sfințită – devine motiv de gâlceavă, de înjurături, de bălăcăreală, între dușmani și, mai ales, între prieteni. Și pentru că românul a fost dintotdeauna predispus la a face clasamente, este firesc să ne întrebăm, cel puțin la final de săptămână, de lună sau de an, care a fost cel mai grețos eveniment al perioadei.
Bunăoară, săptămâna trecută – în care crema vieții politice românești, adică legitimii aleși ai poporului din Parlament au revenit la muncă, dând întregii clase politice semnalul că a venit momentul ca lupta să ajungă la capacitate maximă – nu a fost lipsită de evenimente din categoria sus-amintită. Dintre care, cap de afiș, dacă este să ne luăm după densitatea știrilor de pe mai toate canalele media, au fost scandalurile din USR și din AUR. Dar care dintre ele a fost cel mai grețos?
Doar că răspunsul la această întrebare ar fi precum cel dintr-un banc în vogă cândva. Care durere este mai traumatizantă, se spune că s-ar fi întrebat oamenii de știință la capătul unor ani de cercetări, cea a facerii sau cea pricinuită de o lovitură sub centură? Răspunsul la strădaniile lor a venit din partea nelipsitului Bulă din bancurile românești: durerea de măsele.
Și cam aceasta este situația cu cele două evenimente, oarecum pe același calapod, al războaielor fratricide. Dacă disputele Cioloș-Barna se situează pe linia care a consacrat USR în viața politică românească a ultimilor ani, mai ales în cei de după dispariția de pe firmament a „obiectului muncii”, adică a lui Liviu Dragnea, în AUR situația este ceva mai perversă. Respectiv, disputele Simion-Târziu-Georgescu au început exact când analiștii politici români au început să facă publice studii care demonstrează fără tăgadă că Alianța pentru Unirea Românilor nu este altceva decât o gașcă de inspirație legionară, care copiază până la cele mai mici amănunte ideologia și metodele de lucru ale lui Zelea-Codreanu, Horia Sima și Ion Antonescu, de la publicații, până la taberele pentru îndoctrinarea copiilor.
Și unde-i durerea de măsele?, vă veți fi întrebat. Evenimentul inițial nu a fost săptămâna trecută, ci în urmă cu vreo zece zile; însă greața nu vine doar de la el, ci și din evenimentele ulterioare, mai precis, din lipsa lor. Mă refer, evident, la amenințările pe care le-au primit două femei din politica românească din partea unor politicieni, masculi alfa, bineînțeles, și din partea unor parteneri de combinații ai acestora. Evenimente pentru care nu s-au inventat aparate de măsurat cât de tare te pot face să îți verși mațele asemenea atitudini. Îți vine să spui că mai rău nu poate exista. Ei bine, iată că se poate! Și este vorba de lipsa cvasitotală de reacție din partea doamnelor din politica mare, față de amenințările la care au fost supuse consiliera din Mogoșoaia și viceprimărița din Timișoara. Pentru că lor, doamnelor din politica mare, le-a fost mai facilă poziția struțului sau canalizarea energiilor declarative către scandalurile de respirație națională. Semn că problemele femeilor, precum lipsa de reprezentativitate în viața publică, discriminările salariale, sexismul, violența de orice fel, sunt bune doar când iese vreun câștig evident în capital politic. Curat grețos!
