Eveniment trist, la Cluj, acolo unde partida dintre UTA și Universitatea Craiova, două echipe de tradiție ale fotbalului autohton, s-a disputat sub ochii a doar două sute și ceva de suflete. Păcat de meciul spectaculos, încheiat 2 la 2. Gazdelor, dacă le putem spune așa, exilate din cauza lucrărilor de pe arena Francisc Neuman, le-ar fi priit susținerea publicului, dar distanța mare dintre Arad și Cluj, sau poate ora la care s-a disputat jocul i-au ținut pe microbiști departe de arenă. O arenă mai goală decât frigiderul unui burlac șomer și cu restanțe la întreținere.
Nu e de glumit. Reducerea semnificativă a numărului de spectatori, e valabil și pentru Liga 2, nu ar trebui subestimată, nicidecum trecută cu vederea. Atunci când doar 250 de oameni (numărul oficial oferit de Jandarmerie) decid să asiste la un eveniment sportiv de primă ligă, e imperativ să ridicăm un mare semn de întrebare. Cei care conduc fotbalul ar fi bine să se aplece degrabă acestui aspect. Cauzele acestei (mari) probleme trebuie identificate cât mai repede, pentru că, fără fani, fotbalul se poate transforma în copacul ăla care cade în pădure. Și despre care se presupune că n-ar face zgomot, deoarece nu-l aude nimeni.
De încasări, vânzări de bilete, mâncare, băutură și suveniruri, surse importante de venit pentru cluburi, ar fi comic să mai discutăm. E clar, însă, că o prezență atât de redusă la meciuri afectează și bugetul unei echipe. Și când te gândești că acum vreo doi ani, în pandemie, se vorbea atât de mult despre „marea întoarcere pe stadioane”…
Pentru Gloria, echipă lipsită, de asemenea, de aportul fanilor, există, iată, consolarea cu referire la capra vecinului. Deh, suntem în Balcani. Bine că se poate și mai rău!
