Marcela CHIRIȚĂ
Nicolae Peneș participă, cu Teatrul Popular din Buzău, în calitate de interpret, la Festivalul Internațional „Interdrama” (1971) din Berlinul Occidental, iar cu ansamblurile folclorice din comunele Lopătari și Ziduri, la Festivalul Internațional de Folclor de la Zagreb.
Între anii 1978 și 1989 a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură Buzău. Din această calitate a continuat să se ocupe de organizarea serbărilor folclorice, de festivaluri, dar s-a aflat și alături de sculptorii care, de-a lungul celor 16 ediții, au fost prezenți în poienile de la Ciolanu, la Tabăra de Sculptură Măgura (1970-1985), dedicată celor 16 secole de atestare documentară a numelui Buzău.
Anul 1990 i-a schimbat în mai bine, credem noi, parcursul existenței. Mai întâi va fi redactor principal la ziarul „Senator”, unde publică în serial articole despre Viața și moartea Mihaelei Runceanu, apoi Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu, articole care vând ziarul „ca pâinea caldă”, cititorii formând cozi încă înainte de deschiderea chioșcurilor și tarabelor de difuzare a presei. Mai târziu, aceste articole în serial vor deveni volume de sine stătătoare și repede epuizate. Devine membru al Societății Ziariștilor (1990), iar în luna decembrie a anului 1990 se pensionează, în baza unui decret-lege provocat de conjunctura politică din acea vreme. Dar nu pentru a se odihni după o perioadă de muncă. El își canalizează energiile în publicistică, vreme de vreo opt ani devenind unul dintre colaboratorii de bază ai publicațiilor păunesciene „Totuși iubirea” și „Vremea” unde, în calitate de reporter special, a făcut parte din colectivul de redacție. În paginile acestor publicații îi vor apărea articole riguros documentate despre familia Dalles, despre Iancu și Alexandru Marghiloman și soarta tragică a averii acestora, despre iubirile lui Nicolae Titulescu, despre frumoasa poveste de dragoste a lui George Enescu (Pinx) și capricioasa Maruca Cantacuzino, despre peripețiile ansamblului funerar „Rugăciune”, opera sculptorului Constantin Brâncuși din Cimitirul „Dumbrava” din Buzău, despre savanții Nicolae Vaschide și George Emil Palade, precum și despre încă multe personalități ale științei și culturii române. Cu pana sa măiastră, Nicolae Peneș conturează portretul unei mari actrițe, Tina Barbu, cea care a renunțat la scenă în favoarea vieții de familie alături de moșierul buzoian Constantin Rușavețeanu, dar și despre sfârșitul său tragic din martie 1949, într-un spital din București, după ce fusese arestată și fără medicamentele necesare pentru a-și trata diabetul de care suferea. Dar nu doar marile personalități sunt cele care-i stârnesc interesul, ci și oamenii simpli, mai puțin răsfățați de soartă. Și către ei se apleacă plin de înțelegere și compasiune în articole despre copiii cerșetori, dar și despre țiganii din Simileasca, nu despre cei care defrișau Crângul și nici despre cei care au încercat să fure statuia din bronz a primului nostru poet modern, V. Cârlova, pe care au reușit doar să-l „dezarmeze”, ci despre cei care fac lucruri frumoase, ca Mircea Magearu, sculptor în lemn, premiat la Festivalul Național „Cântarea României”. Toate aceste articole și încă altele pe care nu le-am amintit au fost incluse în volumul Orașul cu statui furate (Editura Monteoru, 2001), reeditat în anul 2020, cu titlul Buzău, orașul cu statui furate și în cele trei volume Orașul cu castani și amintiri: memorii infidele (2010-2011), reunite într-un singur volum în anul 2020, cu titlul Buzău, orașul cu castani și amintiri: memorii infidele. Din povestea nefericită a Elenei Dalles și a familiei sale, după asidue cercetări, în anul 1996, a ieșit monografia dedicată Fundației Dalles, prima lucrare de acest fel, prefațată de academicianul Virgil Cândea.
În anul 2003, vede lumina tiparului lucrarea Buzăul, dincolo de Bariera Brăilei, o monografie dedicată aniversării a 75 de ani de la înființarea Întreprinderii „Metalurgica”. Anul 2005 a fost unul deosebit pentru Nicolae Peneș. Și-a sărbătorit cea de-a 70 aniversare la Biblioteca Județeană „V. Voiculescu”, între cărți și prieteni și și-a lansat trei noi volume: Dr. ing. Mihail Bălănescu – mărturiile unui luptător, o incitantă biografie a omului de știință Mihail Bălănescu, laureat al Premiului Alvin Weinberg pe anul 2004, acordat de American Nuclear Society din SUA. Cartea a fost reeditată, cu completările de rigoare, în anul 2012, când inginerul Bălănescu aniversa cel de-al nouălea deceniu de viață. Tot acum se lansează cea de-a doua ediție a volumului I. L. Caragiale, comersat la Buzău. Deși scria versuri încă din adolescență și, ocazional, publicase în ziarul local și în antologii, abia acum are curajul să publice un volum cu creațiile sale lirice, Tăcutele iubiri, premiat în anul 2006 la Festivalul concurs „George Coșbuc” de la Bistrița Năsăud. Cartea, augmentată cu noi grupaje de versuri, a cunoscut mai multe reeditări, ultima chiar în anul 2023.
În luna octombrie a anului 2013 a apărut volumul Elogii efemere, cu subtitlul radiografii spirituale, cuprinzând eseuri despre unele din marile personalități ale Buzăului și ale țării, care în anul 2014 a fost reeditat la Tipo Moldova Iași. La aceeași editură, sub îndrumarea scriitorului Aurel Ștefanachi, au fost reeditate și volumele Moartea lui Cressus și Alexandru Marghiloman – lordul valah, dar și Tăcutele iubiri. Între timp a mai publicat un volum de Memorii, iar în anul 2017, la aniversarea a 150 de ani de existență a Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, un volum cu Personalități hasdeiene, care a cunoscut o a doua ediție în același an.
Impresionat de povestea de viață a inginerului Ioan Blag, fost director al Întreprinderii „Metalurgica”, în anul 2021 publică volumul Inginerul Ioan Blag – un om, o vocație, un destin.
Dar Nicolae Peneș nu este doar scriitor, ci și editor, în anul 2008 s-a ocupat de reeditarea volumului apărut în 1924, Alexandru Marghiloman. Omagiu cu prilejul unei îndoite aniversări, a adunat și editat într-un volum intitulat Dr. C. Angelescu: reformator al învățământului românesc, legislația elaborată de C. Angelescu atunci când a ocupat fotoliul de ministru al Instrucțiunii Publice, a scris prefețe, dar a înființat și o editură, Editura Monteoru (1991).
Din anul 1999, Nicolae Peneș este membru al Uniunii Scriitorilor la secția de Istorie și critică literară și, deși deceniul al nouălea de viață este pe sfârșite, el s-a întors la dragostea dintâi și scrie. (Sfârșit)
