Roma antică: doi legionari romani îşi controlau reciproc apărătorile antebraţelor pentru a se asigura că nu îi pândea vreun cuţit ascuns. Astăzi o vedem ca pe o banală dar posibil contagioasă strângere de mână.
Evul Mediu: doi cavaleri în armură îşi ridicau reciproc vizierele pentru a se recunoaşte şi a-şi vorbi. Astăzi obiceiul pendulează între salutul militar şi fluturarea şmecherească a mâinii.
Lagărul socialist: tovarăşii cu munci de răspundere se îmbrăţişau voiniceşte de trei ori cu ţocăielile aferente pe obraz. Ba, în caz de dragoste mare (Brejnev-Honecker), chiar pe gură; să îşi treacă duhul sfânt(!), fie el Gram negativ sau pozitiv. Culmea, vechi obicei monahal rus.
Umanitatea a evoluat (?), şi-a lărgit şi diluat graniţele atingerilor şi schimburilor de fluide până acum, când nu se mai recunoaşte pe ea însăşi. Până acum, când un virus DIN AFARA EI îi pune o oglindă în faţă. La urma urmei, fuga fiecăruia de intimitate va avea efect şi în întâlnirile noastre.
2021(?): o întâlnire între doi oameni şi un gând de epidemie va debuta cu două termoscanere plasate reciproc unul pe tâmpla celuilalt.
Cine clipeşte primul peste 38 grade …
Costin DUŢU este doctor în Ştiinţe Medicale, medic primar de Chirurgie generală la Spitalul Militar Central
