Ani de zile, o bună parte a societății, chiar o majoritate a societății (și când spun societate, mă refer la întregul ei, cu politicieni, cu jurnaliști și influenceri, cu purcel și cățel) a trasat o linie roșie pe zgura pe care ne jucăm zilnic, numită România.
Linia roșie a fost: ne certăm, ne dăm în cap și ne dăm pe la spate, ne luptăm pe cașcaval și putere, dar NU ajutăm embrionul național-comunist de tip România Mare, convertit în populism anti-european să intre la masa puterii. Pactul a fost respectat. Oricât ar fi ura de mare astăzi între membrii și simpatizanții partidelor ce au fost la guvernare în ultimii zece ani, aceste partide, TOATE au respectat acest pact.
Nu a fost deloc simplu. Mai ales cu PSD, care, natural dat fiind electoratul, a fost cel mai lovit de respectarea pactului. Pentru că electoratul pesedist a fost cel care a fost ținta naturală a ascensiunii curentului populist. Liderii PSD, că s-au numit Ciolacu sau că se numesc Grindeanu, au avut ingrata sarcină să țină PSD dincolo de linia roșie, în condițiile în care electoratul lor, zona administrativă și, mai ales, baza partidului, primarii, realizau că viitorul este dincolo de linia roșie. În acești ani pesediștii au fost niște câini de vânătoare care văd vânatul defilând prin fața lor, dar sunt ținuți în lanț de stăpân.
Ținerea PSD pe linie, chiar dacă asta a însemnat folosirea unor presiuni indirecte, cum ar fi cele pe relația tradițională cu Israelul sau corecturile de curs venite atunci când a fost nevoie, a fost reușita mandatului doi al lui Iohannis. Sigur, veți spune, la cât de urât este Iohannis astăzi, că asta nu e nimic. Dar nu a fost deloc nimic. Zorii suveranismului în România, adică Dragnea, au fost pulverizați de Iohannis. Și asta a amânat dezastrul cu zece ani. Eu zic că nu a fost puțin.
Ajuns la Cotroceni, președintele Nicușor Dan a descoperit această realitate, pe care orice activist corect dezvoltat de bulă nu o înțelege și nici nu o să o înțeleagă vreodată. Linia roșie nu se ține cu PNL și USR, ci cu PSD. Asta a aflat președintele Nicușor Dan în primele zile de mandat. Că realitatea este matematic alta, complet opusă a ceea ce majoritatea celor care l-au adus la Cotroceni cred. Și aici a început fractura.
Pentru că Președintele nu este un activist de Facebook, care, cum formidabil de chirurgical a punctat, nu are nicio responsabilitate (și majoritatea chiar fac paradă de asta) pentru ce afirmă sau susține, ci chiar are o responsabilitate uriașă.
Nu mă lungesc, deși poate ar trebui ca cineva să își dea osteneala să deslușească un pic aspectele astea înainte ca ele să devină istorie. Dinamica politică și evoluția post-noiembrie 2024 au schimbat radical zisul pact. O contribuție uriașă are și situația internațională.
Dar. Dar.
În acest moment, din vinovăția exclusivă a PNL, USR și UDMR președintele este împins dincolo de linia roșie. Adică este obligat să accepte, pentru prima oară de la apariția curentului zis suveranist, ideea că s-ar putea să existe suveraniști într-un guvern al României. Sau că un guvern al României ar putea depinde de susținerea suveraniștilor.
Vom avea, sunt convins, timp să discutăm în viitor cine poartă responsabilitatea acestui pas decisiv spre catastrofa națională care ne așteaptă. Unii spun de pe acum că Președintele Nicușor Dan este responsabil. Eu nu împărtășesc această opinie.
Dacă ne uităm la cine depune eforturi ca orice formulă de respectare a liniei roșii să nu reușească, eu zic că nu Președintele este cel responsabil, ci exact cei care îl acuză că este responsabil.
