Alexandru PRIPON
Am mai spus-o: suntem, adesea, mult prea simplu împărțiți în categorii (sociale, profesionale, de vârstă ș.a.m.d.) antagonice. Și așa este firea umană. Se face tranziția firească, deși stranie, de la încredere deplină la dubiu încruntat după doar câteva momente – și câteva îndemnuri bine plasate. Apoi apare, între noi, acel drum larg, bine pavat, care permite mărșăluirea altora și stagnarea noastră sub zodia expectativei belicoase.
Uneori, parcă abia așteptăm semnalul care să ne permită lupta cu vecinii, colegii, rudele și mai toți cei din jur. Este de ajuns un eveniment bine (și aprig) comentat pentru a pune mâna pe armele albe. Ne așezăm în rânduri lungi, adoptând stindardele unor lideri și standardele acestora. Suntem convinși de justețea acțiunilor noastre, chiar dacă acestea ne sunt – și nu spun că ar fi – dictate, nu doar sugerate. Iar ceilalți ne devin adversari.
Așa ne-am obișnuit să fim, așa ne învățăm copiii să devină: într-o deplină luptă, într-o perpetuă competiție, până la prăbușirea sufletească. Și e păcat! Uneori, am impresia că, printre atâtea ambiții, conflagrații și furtuni în carafe cu apă, îi jefuim, conștient, pe cei mici de ceea ce este mai important: de copilărie. Îi îmbrâncim prea curând către maturitate și îi privăm de amintirile care să le însenineze toamnele și iernile care vor veni. Le cerem atât de multe realizări, le oferim atât de mult ajutor modern (vom vorbi, altă dată, despre inteligența artificială care, în circumstanțe nepotrivite, sunt convins, este în stare să ucidă înțelepciunea) și le răpim cele dintâi lecturi adevărate – fundamentul gândirii critice, al ideilor complexe, al sentimentelor frumoase…
Poate și de aceea, în acest ev dedicat încâlcelii și facilului, deopotrivă, organizăm, la Parohia „Sf. Mare Mucenic Mina” din Buzău, într-o frumoasă colaborare cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, cu filiala Buzău a Ligii Scriitorilor și cu unități școlare din municipiu, concursul „Lăsați copiii să vină la Mine!”. Îi chemăm pe cei mici să aștearnă în scris vise, năzuințe și imagini care clădesc vieți. Știm că începuturile literare sunt grele, indiferent de vârstă, dar știm și că rezultatele acestei strădanii sunt menite să vindece ori să așeze pe drumul cel bun către deplin generații întregi.
În acest demers ne sunt aproape, de la începuturi, importanți oameni de cultură: Tudor Cicu – critic literar, poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea –, președintele juriului; Elena Căpățînă – poetă și publicistă, președinta filialei Buzău a Asociației Liga Scriitorilor și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala „Pamfil Șeicaru” Buzău; Gina Zaharia – poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău; Mihaela Roxana Boboc – poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala București.
Competiția noastră, ajunsă la a V-a ediție, le-a propus micilor scriitori debutanți o temă atât de familiară lor: Să fii copil. Am primit alcătuiri literare, în proză și în versuri, unele foarte reușite; am pregătit premii și diplome; am purces la editarea unei antologii, una mare cât un suflet de copil; am (re)învățat ce înseamnă să privești lumea cu încântare, speranță, dorință de a înțelege tot ce ne înconjoară. Astăzi (duminică, 14 iunie), în biserica „Sf. Mare Mucenic Mina” din Buzău, îi așteptăm pe elevii și profesorii implicați, pentru a le oferi un zâmbet, o diplomă și o carte. Iar zilele următoare vor fi mult, mult mai frumoase după ce vom citi lucrările incluse sub formă de fragmente în volumul Să fii copil.
Lumea noastră se va face bine prin cultură, prin strădanie creatoare și deplină bunătate, nu prin efortul de a-i depăși, cu orice preț, pe ceilalți, într-o cursă nebună către nicăieri. Și am putea învăța altruismul înțelept de la cei mici – motivul pentru care generațiile următoare vor putea (și vor ști cum) să salveze viitorul. Numai să le permitem, să le fim aproape și să le oferim darul extraordinar al încrederii și îndrumării către zările culturale.
Mai este mult până la liman. Dar, dacă vedem, înțelegem și știm care ne este îndatorirea, totul va fi mult mai simplu. Trebuie doar să regăsim în existența noastră și să le dăruim tuturor bucuria fără de seamăn a eternei, minunatei copilării.
