Eveniment literar joi, 26 octombrie, începând cu ora 18.00, la Casa Berarilor. Cunoscutul publicist vine la Buzău pentru a se întâlni cu cititorii săi, pentru a prezenta cartea, „Eroii mei”, ultima în ordinea apariției, care are și câteva personaje buzoiene, cu poveștile lor.
Eroul de război Mădălin Stoica, profesorii Sfetoslav Cremarenco și Bogdan Enescu, meșterul popular Mircea Micu sau părintele Mihail Milea sunt personaje din cartea prin care Viorel Ilișoi încearcă să redefinească noțiunea de eroism; drept pentru care, el și-a ales personajele din lumea de lângă noi, „oameni pe lângă care poate am trecut și nu le-am văzut măreția, unicitatea, și poate nu ne-am dat seama în ce mod ne schimbă viața și ne hrănesc sufletele”, după cum se arată în prezentarea evenimentului de pe Facebook.
Cine este Viorel Ilișoi
Viorel Ilișoi s-a născut la 13 februarie 1968, la Ringhilești, județul Botoșani; a crescut la casa de copii din Trușești, pe malurile Jijiei. Debutează ca ziarist în primele zile ale anului 1990 și scrie, pe rând, la Atitudinea, Timpul, Național, Cotidianul și Jurnalul Național; este mentor la ziarul Viața Liberă din Galați (oct. 2014 – mai 2015). În 2013 înființează asociația Grupul Reporterilor Independenți. În prezent deține și coordonează Editura GRI.
În 1992 devine primul ziarist român postdecembrist condamnat pentru delict de presă, fiind condamnat definitiv la 3 luni de închisoare cu executare, pentru pamfletul „Saddam Hussein se ascunde la Botoșani”. Faptul este trecut sub tăcere în țară, dar scandalizează presa internațională și aceasta va duce la eliberarea sa după doar 19 zile de închisoare. În 2011 va începe publicarea în Jurnalul Național, în foileton, a romanului „Paișpe”, inspirat din această experiență (57 de episoade).
Între 1993 și 1998 publică în revista Timpul, număr de număr, interviuri cu cei mai importanți oameni de cultură ai vremii. Interviurile, ce surprind transformările din cultura română în vreme de tranziție, sunt reunite într-un volum și așteaptă încă un editor bogat și îndrăzneț. Din această perioadă a apărut deja volumul conținând ancheta literară „Viața literară pe Bahlui”, publicată în Timpul în perioada 1997-1998. Tot în acea perioadă se numără, alături de Dan Lungu, Ovidiu Nimigean, Radu Andriescu, printre inițiatorii grupului literar CLUB 8.
În 1997 realizează o carte de interviuri cu marele scriitor Cezar Ivănescu, „Șapte zile cu Cezar Ivănescu”. În 2007 inițiază, pe site-ul ziarului Cotidianul, rubrica „Momente și spițe”, prima rubrică multimedia (text, foto și audio-video) cu caracter permanent din presa scrisă. Din 2009 lucrează la o proiectată carte de reportaje realizate incognito (cerșetor, gunoier, pacient, turist, zilier și controlor). Toate au fost incluse în volumul „Cele mai frumoase reportaje”.
În 2010 realizează de unul singur (documentare, scenariu, imagine, montaj, regie) filmul documentar „Maria Lătărețu. Ultimul cântec, ultima zi”, prezentat în același an la Festivalul Internațional de Film Etno de la Slătioara (mențiune), apoi la festivalul „Amatorul” din Chișinău (marele premiu).
În 2011, după ce a publicat poezie și proză în principalele reviste literare din țară și în câteva volume colective, și-a ars toate poeziile și proza de până atunci, defrișând terenul pentru un nou început literar, marcat de publicarea în foileton a romanului „Paișpe”. În octombrie 2011 apare la studioul Patric Art audiobookul „Soldatul câinelui”, de Paul Goma, în lectura lui Viorel Ilișoi. Este prima dintr-o serie de cărți de Paul Goma citite la microfon de acesta.
Susține conferințele: „Reportajul românesc de azi” la Școala de toamnă pentru jurnaliști (FJSC, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2011), „Evoluții în presa românească de azi” (FJSC, Universitatea Ecologică București, 2012), „Subiectivitate și afectivitate în reportaj” (FJSC, Universitatea București); predă cursul „Jurnalism și scriere expresivă” la Asociația Jurnaliștilor Romi (2011) și un „Curs practic de reportaj” (Muzeul Literaturii Române, Iași, 2013, 2014).
În 2013, proza „Evadarea” apare în volumul colectiv „Cartea Jijiei” (Editura Alfa, Iași). În 2014 îi apare la Editura Muzeelor Literare din Iași volumul „Necunoscutul Mihai Codreanu”, lansat la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere din Iași (FILIT) 2014, în română și în engleză, o redescoperire în manieră personală a marelui sonetist român. Cartea este bine primită de critică („România literară”, „Cronica”, „Ziarul de Iași”, „Opinia studențească”, „Metropolis”, Radio România Cultural etc.) și de cititori; selectată de Ministerul Culturii pentru târgurile de carte de la Viena, Sofia, Bologna, Budapesta, Londra, New York. Pe același subiect susține la Iași conferințele: „Cum să iubești un poet” (noiembrie 2014) și „Poetul Mihai Codreanu și femeile” (octombrie 2015).
Pe 10 octombrie 2014, după ce nu a fost plătit mai multe luni, este dat afară fără explicații de la „Jurnalul Național”, ziarul în care a publicat începând din 2009 unele dintre cele mai izbutite reportaje ale sale. Lucrează câteva luni la cotidianul „Viața liberă din Galați”, apoi se retrage de tot din presă, publicând doar ocazional, până în 2020, în PressOne și Pagini Românești. Are numeroase apariții la radio și televiziune.
În 2015 apare „Sărut-mâna, mama mea” la Editura GRI, în Colecția Muzeul Mamei, îngrijită de Viorel Ilișoi și Ion Barbu. Un al doilea tiraj s-a tipărit în 2016. În 2017 publică volumul „Cele mai frumoase reportaje” (Editura GRI). În 2023 apare ediția a doua, revăzută și adăugită.
În 2020 publică la Editura GRI volumul de povestiri „Strălucitor”, o incursiune plină de umor în istoria presei postdecembriste văzută prin experiențele reporterului (premiul Observator cultural pentru cea mai bună carte la secțiunea Memorii). Unele reportaje îi sunt preluate în presa internațională (Franța, Germania, Italia, Ungaria, Polonia, Israel, SUA).
În 2021 apare „Salvezi un om, salvezi o lume”, audiobook în lectura autorului, un amplu reportaj (3 ore și jumătate de lectură) din lumea copiilor străzii din București. În 2022 apare volumul de interviuri polemice „Viața literară pe Bahlui”. În 2023 apare volumul de reportaje literare „Eroii mei”.
Activitatea publicistică neîntreruptă în 30 de ani îi este recompensată, printre altele, cu Premiul Presei Ieşene (1996 şi 1997), Premiul Reporter Numărul Unu, Premiul Fundaţiei Române pentru Jurnalism (1999), Premiul Clubului Român de Presă pentru reportaj-anchetă (2007), Premiul pentru jurnalism ecologic (2009), Premiul pentru cel mai bun text la The Industry Awards (2012), Premiul anual pentru jurnalism acordat de „Curierul literar și artistic” (2013), Trofeul festivalului de film „Amatorul” (Chișinău, 2014), premiul pentru Jurnalism cultural la Gala „Oamenii Timpului” (2014), premiul 3 pentru Opinie la Superscrieri (2014), „Premianții fără premii” (Deva, 2017), Premiul pentru excelență în jurnalism „Vanda Condurache” (Iași, 2017), Premiul Național „Vasile Voiculescu” pentru publicistică (2018), Premiul 3 și Premiul publicului pentru reportaj la Superscrieri (2020), premiul „Observator cultural” pentru cea mai bună carte („Strălucitor”) la categoria Memorii (2021).
