Anul acesta se împlinesc 139 ani de la nașterea marelui scriitor buzoian Vasile Voiculescu. Această dată reprezintă o bornă importantă pentru istoria buzoienilor și a românilor, pentru că atunci când spunem Vasile Voiculescu, spunem poet, prozator, dramaturg, scriitor, dar și medic. Vorbim despre unul dintre cei mai mari poeți creștini ai neamului românesc, care a fost întemnițat în închisorile comuniste la vârsta de 74 de ani, unde s-a și îmbolnăvit de cancer , boală care l-a doborât în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963.
Ea va fi marcată de Primăria Municipiului Buzău prin Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”, în colaborare cu Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”, Direcția Județeană pentru Cultură, Primăria comunei Pârscov, Ziarul „Lumina” al Patriarhiei Române și Revista Detectiv Cultural București prin organizarea celei de-a XXXV-a ediție a Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, un eveniment major la nivel național pentru iubitorii și creatorii de literatură.
Creaţia lui Vasile Voiculescu a își continuă drumul către eternitate, împreună cu personalitatea sa și prin această competiție literară de anvergură națională , un frumos omagiu pe care buzoienii i-l aduc de mai bine de trei decenii. Anul trecut evenimentul național ce-i poartă numele a avut poate cea mai mare amploare și a captat atenția lumii literare românești prin reunirea la Buzău sub umbrela acestei competiții a scriitorilor consacrați și în devenire, din țară și din afara ei. Șatcheta concursului a fost ridicată foarte sus, devenind cel mai important concurs de creație literară din țară.
Vasile Voiculescu s-a născut în casa familiei Costache și Sultana Voicu, din comuna Pârsov, judeţul Buzău, pe 27 noiembrie 1884. Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Amintim aici operele lui Vasile Voiculescu: „Poezii”, București (1916); „Din țara zimbrului”, Bârlad (1918); „Pârga”, Editura Cartea românească (1921); „Poeme cu îngeri”, Editura Cartea Vremii (1927); „Desti”, Editura Cartea românească (1933); „Urcuș” (poeme), Fundația pentru literatură și artă (1937); „Întrezăriri” (poeme), Fundația pentru literatură și artă (1939); „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare” în traducere imaginară de Vasile Voiculescu (1964). „Capul de zimbru”, nuvele postume, 1966; „Ultimul berevoi”, nuvele postume, 1966; „Zahei orbul”, roman scris între 1947- 1958 dar publicat postum, 1966. Din dramaturgia sa amintim că volumul „Duhul pământului”, conținea piesele „Umbra” și „Fata ursului”; mai amintim și „Demiurgul”, „Gimnastică sentimentală” și „Pribeaga”.
