FOTO | Povestea buzoianului care promovează județul sub emblema globe-trotterului Dumitru Dan

Cristi Mănăilă, președintele Asociației „Club Sportiv Penteleu”, se pregătește să dea startul celei de-a IV-a ediții a Trofeului „Dumitru Dan”. Evenimentul va avea loc în colaborare cu Muzeul Județean Buzău, Randonneurs România și Asociația „Adevărații VeloPrieteni”.

Este vorba despre tura de 200 de kilometri pentru obți­nerea primului brevet clasic de anduranță din seria noului sezon care va avea loc sâmbătă, 26 martie. Locul de start va fi ora 8.00, Muzeul Județean, unde în prealabil se va face completarea declarației de participare pe propria răspundere și înmânarea kitului de participare, care va cuprinde: brevet-card, foaie de parcurs și număr de participare. Punctele de control vor fi alese pe cât posibil, astfel încât participanții să ia contact cu repere importante pentru istoria locurilor și pentru turismul buzoian, respectiv Muzeul Județean, Cloșca cu Puii de Aur Pietroasele (Km 25), Muntele de sare de la Lopătari (Km 95), Benzinăria Hadeș Râmnicu Sărat (Km 145), localitatea Bălăceanu (Km 162) și, din nou, Muzeul Județean Buzău (Km 198,5).

Cristi Mănăilă, cel care a pus bazele acestei competiții în urmă cu patru ani, a îndrăgit sportul din copilărie. Dacă este întrebat cum a ajuns să organizeze o asemenea competiție ce antrenează pasionați ai sportului din întreaga țară, Cristi Mănăilă răspunde simplu: „Toată viața am făcut sport”. A început de la vârsta de 7 ani, când a făcut parte dintr-o clasă specială de hochei, la Galați. Astfel că, în școala primară, el a înlocuit orele de educație fizică cu antrenamentul la hochei pe gheață. A urmat mai târziu Facultatea de Educație Fizică și Sport, iar în momentul în care s-a redeschis patinoarul din Buzău, renovat, a înființat, în 2007, o echipă de hochei, el având și specializare de antrenor de hochei pe gheață. În 2016 s-a oprit din această activitate pentru că își dorea performanță, ca orice antrenor, dar timpul pe care îl petrecea pe gheață cu echipa era foarte scurt. „O lună de gheață pe an nu îți asigură capacitatea ca să faci performanță. Orice antrenor își dorește performanță, nu doar să facă act de prezență și atunci, neputându-se asigura această infrastructură pentru performanță am renunțat”, spune acesta.

Naveta la Boboc pe bicicletă

„În 2013, am plecat de la ideea să îmi cumpăr o bicicletă să fac naveta cu ea la serviciu. Lucram la Boboc și un coleg mi-a zis să mă înscriu la curse de mountain bike și cross-country. M-am înscris la curse de a­matori. Mi-a plăcut! Am început să și câștig la cursele acestea de amatori, iar din 2013 până în 2017 am tot participat la curse de amatori de mountain bike. În 2017 au apărut în România primele brevete de anduranță, organizate de o asociație din București, care sunt și reprezentanții naționali în relația cu Randonneur Monto și Audax Club Parisien. Am început să particip la cursele acestea de anduranță în 2017. În 2018, a organizat o cursă mare de 1.440 kilometri la care am participat. Am văzut că  pot să duc. De aici s-a născut ideea să particip, în 2019, în Franța, Bresse-Paris, 1.260 kilometri. Am reușit să închei și acolo cursa; și tot așa. Aceasta a fost evoluția până la acești 4.500 kilometri, pe care i-am făcut în 2021. Aveam pla­nificată și în 2020 o cursă, dar a trebuit să renunț la ea, o cursă de 1.600 kilometri în Dolomiții italieni. Din cauza pandemiei s-a anulat și am renunțat la ea”, își amintește Cristi Mănăilă parcursul său către acest sport, care a condus către o frumoasă competiție devenită tradiție și emblemă pentru buzoieni prin performanțe, dar și prin faptul că numele ei este legat de un român care a dus numele țării peste granițe.

Cum a ajuns să facă parte Cristi Mănăilă din povestea „Dumitru Dan”

Dumitru Dan  este românul care a reușit să câștige concursul inițiat în 1908 de Touring-Club de France, menit să sti­muleze turismul și cunoaș­terea lumii. El primește la Paris premiul cel mare: titlul de „Campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” și 100.000 franci – câte unul pentru fiecare kilometru parcurs. El a participat la acest concurs cu resurse proprii și a făcut o remarcabilă călătorie pe jos, pe o distanță de 100.000 de kilometri. Ro­mânul se înscrisese alături de alți trei colegi și prieteni, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu, cu toții studenți la Paris. Însă, în 1916, când Primul Război Mondial le întrerupe cursa, Dumitru Dan rămâne singur – și parcursese 96.000 de kilometri din total, după ce traversase continente, mări și oceane (pe punțile vapoarelor, călătorii români mărșăluiau câte 10-12 ore pe zi, cu pedometre rudimentare montate la picior). Cursa va fi încheiată după război, pe un itinerariu stabilit de organizatori, la 20 iulie 1922.  Dumitru Dan s-a născut la Buhuși, la 14 iulie 1890, în familia Mariei și a lui Tudorache Dan, cântăreț la biserică și sanitar, și a murit la Buzău, la 4 decembrie 1978. A terminat școala primară la Buhuși, Liceul Comercial la Brăila și Facultatea de Geografie la Paris.

Peste ani, la Buzău, Muzeul Județean pornește, istoric vorbind, pe urmele acestui temerar și îi dedică o expoziție permanentă. Cristi Mănăilă îl descoperă astfel și el pe Dumitru Dan împreună cu elevii săi de la Boboc și, până la organizarea unei competiții care să-i poarte numele, nu a mai fost decât un pas.

„M-a fascinat povestea lui Dumitru Dan. Când eram la școală, la Boboc, am mers cu elevii de acolo la Muzeul Județean. Un muzeograf ne-a prezentat povestea lui Dumitru Dan, care mi s-a părut fascinantă. Asta se întâmpla prin 2017; în 2018 i-am propus directorului Muzeului Jude­țean, Daniel Costache, să realizăm o competiție, care să poarte numele  lui Dumitru Dan și a fost încântat. Așa cum Dumitru Dan a fost un ambasador al României, și noi, prin această activitate, am încercat să promovăm Buzăul. De atunci, oriunde am participat în lume la competiții  am purtat cu mine drapelul și portretul lui Dumitru Dan. Și în Franța, când am fost, am avut un drapel cu portretul lui Dumitru Dan și la cursa de 1.440 kilometri din 2018; la drumul Dunării, la fel am avut acel steguleț și tricoul cu Dumitru Dan; la 4.500, la  North Cape, am purtat, la fel, tricoul pe care era inscripționat Dumitru Dan și Muzeul Județean Buzău”, povestește Cristi Mănăilă.

O competiție care strânge tot mai mulți pasionați în jurul ei

„Din afara granițelor, am avut un participant din Franța, dar era stabilit în Arad; a auzit de cursa noastră și a venit la noi, la primul brevet de 200 km organizat de noi la Buzău. I-a plăcut, dar nivelul lui era de doar 200 kilometri pentru că nu s-a dus mai departe la 300-400 kilometri”, mai spune acesta.

Cristi Mănăilă este deja cunoscut în țară, în rândul rundonerilor, unde i se mai spune „lupul singuratic”, pentru că, de obicei, îi place să pedaleze singur. Cu toate acestea, a reușit să-și facă foarte mulți prieteni  în România și în afară, în Franța, Italia, Spania, Germania. Sunt multe zone unde are astăzi prieteni. Cam peste tot pe unde a fost. Simpatiile pe care le-a strâns în rândul cicliștilor i-au determinat pe unii dintre ei să nu rateze nicio ediție care se desfășoară la Buzău. Unul dintre aceștia este Radu Cristian, din Ploiești. Un alt tânăr, din București, a renunțat la a fi membru în alte asociații din București și s-a înscris în asociația  de la Buzău,  Asociația Club Sportiv Penteleu.

Este o competiție care are deja o perspectivă internațională. „Are o perspectivă internațională. Este al treilea an când, în Anuarul <Rond d’honoré mondiaux>, apare Buzăul ca fiind organizatorul acestor brevete de anduranță. În acel anuar sunt trecute toate evenimentele de anduranță din toată lumea, iar Buzăul se află și el acolo. Este al treilea an de când este acolo. La aceste evenimente de la Buzău pot participa cicliști din orice loc al lumii. De aceea, de multe ori, suntem obligați să respectăm calendarul pe care l-am anunțat și să le organizăm la datele respective, astfel încât să nu apară probleme dacă un ciclist vrea să vină, spre exemplu, din Germania, să se înscrie la o cursă de anduranță la Buzău, iar aceasta să nu se mai desfășoare la data anunțată. Competiția se anunță cam cu o lună de zile înainte pentru a se putea rea­liza înscrierile. Acestea le facem pe pagina Asociației Club Sportiv Penteleu. Acolo se regăsesc toate evenimentele organizate până acum și tot acolo vom merge mai departe să le formulăm”, a explicat Cristi Mănăilă, președintele Asociației „Club Sportiv Penteleu”.

Cum poate fi „cucerită” lumea doar cu o bicicletă

Fiecare bicicletă pe care a folosit-o Cristă Mănăilă în competiții de ciclism de anduranță are o poveste. „Prima bicicletă a fost una simplă, comună, îi spuneam calorifer. Avea 20 de kilograme și era din oțel; cu ea am început să fac naveta la Boboc. Cea mai mare tură cu ea am făcut-o pe traseul Buzău-Brașov, dus-întors. Am ținut-o vreo șase luni. A doua bicicletă am ales-o special pentru ceea ce voiam să fac, avea un cadru de aluminiu, frâne pe disc și cu aceea am participat la cursele de mountain bike, în 2014, un campionat de amatori și un an întreg am stat pe locul întâi în campionatul respectiv. În 2015 mi-am luat altă bicicletă, mai bună, mai performantă decât cea pe care o avusesem înainte. Ultima bicicletă cu care am participat la North Cape a fost una adecvată acestor curse de anduranță.  Bicicleta aceasta a fost echipată cu tot ce am avut nevoie pentru North Cape; am studiat traseul, clima zonei și am făcut un plan tactic de abordare atât din punct de vedere al modului de rulare, cât și din punct de vedere al obiectivelor zilnice care trebuiau atinse. Obiectivul final se atinge prin obiective mici de pe parcurs. Bicicleta mea, echipată pentru North Cape, a avut undeva la 30 kilograme.  La o astfel de cursă nu este totul când ajungi acolo, ci este și  despre ce se întâmplă până ajungi acolo. În această cursă aveam două tricouri pe care era scris <România> și pe bicicletă aveam drapelul României. Tricoul era inscripționat și cu Muzeul Județean. Când ajungi acolo, ai un sentiment de mulțu­mire, de bucurie că ai re­ușit să duci la final obiectivul, care  la  început este al tău, dar care în momentul în care ajungi acolo, este și un obiectiv al țării pe care o reprezinți,  ai conștiința că este un brand de țară. La North Cape eram singurul român care a ajuns acolo. Au fost patru români înscriși, unul din Germania, unul din Danemarca, unul din Brașov și  eu din Buzău. Cel din Brașov a abandonat a doua zi de la start, iar eu am mers până la capăt”, mai povestește Cristi Mănăilă.