Cum ajunge un om mediocru din punct de vedere profesional să aibă influență, în funcţii importante din statul român ori să fie acceptat ca membru în diverse asociaţii, academii ori în coterii declarate de interes national, unde se fac jocuri şi se deschid uşi? O modalitate a fost trecerea prin unele instituţii de pregătire profesională în intelligence, siguranţă şi apărare naţionale care au funcţionat o vreme ca filtre de selecţie pentru sistem, dar nu pe criterii de merit.
Deschiderea unui dosar de mare corupţie pe numele directorului Romarm, Gabriel Ţuţu, trecut prin SRI şi prin şcoli ale intelligence-ului şi apărării naţionale, readuce în prim-plan modul defectuos de selecţie a candidaţilor admişi în astfel de instituţii de intelligence şi de distribuire ulterioară a lor în funcţii de mare responsabilitate. Ceea ce este scos în evidenţă în CV-ul său de pe site-ul Romarm este experiența de zece ani în Serviciul Român de Informații și de cinci ani de securitate comercială, „timp în care au fost menținute colaborări prolifice cu mai multe agenții guvernamentale, diplomatice și de informații”. Gabriel Ţuţu şi-a început traseul profesional în 1996, ca agent de poliţie, urmând apoi în paralel cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii „Danubius” din Galaţi, la absolvirea cărora, în 2001, demisionează din Poliţie şi se angajează ca paznic la firma de securitate care asigura paza Combinatului Siderurgic din Galaţi. Un an mai târziu se înscrie la un master la Academia Naţională de Informaţii, pentru ca după încă un an să fie încadrat în SRI şi, conform CV-ului său, numit, în mod surprinzător dată fiind pregătirea, şef al Departamentului de Combatere a Ameninţărilor Cibernetice. Trece apoi – ca mulţi alţii ale căror cariere nu au avut nimic în comun nici cu intelligence-ul, nici cu siguranţa şi apărarea naţionale, nici cu relaţiile internaţionale – prin cursuri postuniversitare la Institutul Diplomatic Român, de unde a primit o diplomă în domeniul relaţiilor internaţionale, apoi printr-un curs postuniversitar la Colegiul Naţional de Apărare din subordinea Universităţii Naţionale de Apărare, instituţie a MApN, de unde a ieşit specialist în combaterea riscurilor financiare la adresa siguranţei naţionale. În 2011 demisionează din SRI, trecând, pentru perioade foarte scurte, prin câteva posturi care nu au nimic comun unele cu altele: şef de departament în Ministerul Comunicaţiilor, dar şi director în acelaşi minister (surprinzător, într-o perioadă care se suprapune peste cea în care era ofiţer SRI…), auditor naţional al Ministerul Dezvoltării Regionale, consilier al directorului Loteriei Române, apoi director adjunct al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului. În 2013 se angajează în sectorul privat, la firme de securitate, unele ale lui. Pentru ca în decembrie 2019 să apară ca omul potrivit pentru funcţia de director al Romarm, principalul furnizor de tehnică de apărare din România. După trei luni – în care probabil nici nu a ajuns să cunoască activitatea companiei pe care o conducea –, pe fondul pandemiei de covid a încheiat contracte de achiziţie cu o asociere de firme din care făcea parte, Romarm cumpărând șapte utilaje neconforme de producere a măștilor de protecție, creând un prejudiciu, spune DNA, de peste 8,5 milioane de lei.
Unii ar putea spune că nu este nicio legătură de cauzalitate între faptul că a fost încadrat în SRI, că a urmat cursuri de pregătire într-o structură a acestei instituţii, şi ocuparea ulterioară a unor funcţii pentru care nu a avut nici pregătire de specialitate, nici expetrienţă, aducând mai degrabă a sinecuri. Coincidenţă sau nu, o serie de persoane, şi din mediul militar, şi din cel civil, trecute prin instituţii de pregătire ale SRI, MAI, MApN, instituţii de intelligence, de siguranţă şi apărare naţionale sau care au predat acolo – într-o perioadă a lor în care erau cangrenate de impostură – au ajuns în importante funcţii publice, iar mai apoi în centrul unor scandaluri legate de plagiat, de înfiinţare de reţele clientelare sau chiar de corupţie.
Să ne amintim de pleiada de doctori impostori în securitate naţională – oameni ajunşi în poziţii influente în statul român – coordonaţi, la Academia Naţională de Informaţii, de generalul Gabriel Oprea. El însuşi un caz-şcoală de impostură academică și parvenitism profesional: de la modul în care şi-a obţinut teza de doctorat și gradul de general, la modul în care, invocând interesul naţional, şi-a constituit reţeaua academică, „năşind” un domeniu doctoral fără corespondent în vreo ştiinţă recunoscută internaţional – Ordine Publică şi Siguranţă Naţională – şi apoi înfiinţând acea controversată Academie de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale.
Să ne amintim de Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale pe care nimeni, nici până azi, nu a reuşit să o desfiinţeze, care a înghiţit şi ea sute şi sute de mii de euro şi care, de la înfiinţare, a practicat omerta în numele interesului naţional. Definită ca „for naţional de consacrare ştiinţifică ce reuneşte personalităţi ştiinţifice reprezentative din domeniul de apărare, ordine publică şi siguranţa naţională” – ASSN a fost înfiinţată în 2012, având iniţial titulatura de Academia de Ştiinţe Militare, printr-o lege iniţiată de parlamentarii Marian Săniuţă, Eugen Bădălan, Ion Mocioalcă, George Scutaru, Niculae Mircovici, Doru Frunzulică, Eugen Nicolicea, Gabriel Oprea şi Teodor Meleşcanu. A fost condusă ani de zile de George Maior, pe vremea când acesta era director al SRI, iar de la schimbarea acestuia din funcţie, e condusă interimar de Remus Pricopie, rectorul SNSPA. Numele multora dintre ei se leagă de scandaluri de plagiat sau de corupţie.
Să ne amintim de scandalul operelor zise ştiinţifice declarate ca fiind scrise în puşcării care au avut ca scop liberarea condiţionată a unor deţinuţi. Printre cei care au coordonat ştiinţific astfel de lucrări se numără profesori care la vremea respectivă se aflau la vârful Academiei de Poliţie. Şapte volume zise ştiinţifice au fost scrise în puşcărie cu girul profesorilor universitari George Ţical, fost director al Colegiului Naţional de Afaceri Interne, care este şi membru al Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, şi Tiberiu Pavelescu, preşedintele Senatului Academiei de Poliţie. Şi Academia Naţională de Informaţii a avut reprezentanţi în rândurile coordonatorilor ştiinţifice de astfel de maculatură, printr-o absolventă a sa, şefă de promoţie cum se prezintă: Mireille Rădoi, actual director al Bibliotecii Centrale-Universitare Bucureşti. După ce a coordonat lucrări „ştiinţifice” scrise în puşcărie de un deţinut condamnat pentru constituire de grup infracţional organizat, aceasta a obţinut de la Academia de Studii Economice din Bucureşti un post de conferenţiar la Catedra UNESCO, pentru a preda, printre altele, Etică și integritate academică şi Redactarea lucrărilor științifice. ASE i-a oferit acest post didactic, deşi în dosarul de concurs s-a prezentat şi cu o lucrare care aparţine altei persoane.
Să ne amintim de deputatul PSD Mitică Mărgărit „Cias”, înscris la doctorat la Academia Naţională de Informaţii şi devenit la un moment dat membru al Comisiei parlamentare de control al activităţii SRI, care a ajuns în atenţia publică prin menţiunea agramată din declaraţia de avere în care a scris că are „ciasuri” de 12.000 de euro. Domnul cu „ciasurile” este însă multicalificat. În politică externă şi diplomaţie, în management strategic al afacerilor, dar şi în informaţii şi securitate naţională. Conform CV-ului, a absolvit un masterat în Managementul informatiilor de securitate naţională, la Academia Naţională de Informaţii a SRI, iar concomitent, într-un singur an a făcut trei cursuri postuniversitare: Politică externă şi diplomaţie, la Institutul Diplomatic Român din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Problemele actuale ale securităţii naţionale, la Colegiul Naţional de Apărare din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, şi Managementul strategic al afacerilor, la Colegiul Naţional de Afaceri Interne din cadrul Academiei de Poliţie. S-a
înscris la un doctorat în domeniul Informaţii şi Securitate Naţională, la Academia Naţională de Informaţii – era perioada în care instituţia dădea diplome de doctorat unei liote de plagiatori, la concurenţă cu Academia de Poliţie –, de la care însă a fost exmatriculat.
Să ne amintim de fostul senator PSD, apoi ministru al Finanţelor, Eugen Teodorovici, care declara senin că are o diplomă în securitate naţională, primită din partea Academiei Naționale de Informații: „Am o diplomă de la o academie… Academia Naţională de Informaţii parcă îi zice. Mi s-a dat pur și simplu”. După acel episod, conducerea Academiei Naţionale de Informaţii i-a retras diploma şi a desfiinţat Colegiul Naţional de Informaţii, unde, pe hârtie, urmase cursurile, dar a refuzat să comunice cine sunt cei care i-au dat diploma şi dacă a luat vreo măsură împotriva lor. Ca şi cum Eugen Teodorovici şi-ar fi emis singur diploma în securitate naţională.
Să ne amintim de Alexandru Cumpănaşu, preşedinte al Asociației pentru Implementarea Democrației, fost candidat la Preşedinţia României. Un caz ieşit din tipare. Care arată cum un absolvent al unui liceu din Caracal, care se declară, în fals, absolvent al unui curs de securitate naţională la Colegiul Naţional de Apărare, ajunge să fie invitat, ani şi ani de zile, să ţină prelegeri la Colegiul Naţional de Informaţii, din subordinea Academiei Naţionale de Informaţii – desfiinţat după scandalul privind diploma acordată ilegal fostului senator PSD Eugen Teodorovici –, şi la Colegiul Naţional de Afaceri Interne, al Academiei de Poliţie. Iar la un moment dat vizat de conducerea Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale să conducă un Institut de Relații Diplomatice care ar fi urmat să fie înființat, proiect la care s-a renunţat după scandalurile de presă care au avut în centrul lor această instituţie. Şi tot ani şi ani a fost partener într-o serie de proiecte, de milioane de euro, cu instituţii ale statului, proiecte care vizau reformarea domeniului justiţie şi afaceri interne.
Sunt doar câteva cazuri din cele care au fost făcute publice şi din cine ştie câte care au rămas necunoscute. Problema gravă este că aceste structuri de pregătire profesională în intelligence, de siguranţă şi apărare naţionale au fost folosite, ani de zile, ca trambulină de acces – de multe ori, a unor oameni mediocri din punct de vedere profesional – în funcţii foarte importante din statul român ori de creare a unor reţele de influenţă, că au fost folosite ca filtre de selecţie pentru sistem, dar nu pe criterii de merit, ci pe loialitate faţă de sistem. Episoadele pe care le vedem şi le vom mai vedea probabil sunt efect al anilor în care aceste şcoli au colcăit de impostură şi corupţie. După scandaluri de presă, unele dau semne că vor să revină la normalitate. Au însă nevoie de reformă profundă, au nevoie de oameni integri şi bine pregătiţi care să facă selecţia candidaţilor, care să predea acolo, care să gireze pregătirea lor. Altfel, aceste instituţii care ar trebui să pregătească elita securităţii şi apărării naţionale sunt o vulnerabilitate la adresa sistemului însuşi.
Text publicat în „Puterea a cincea”
