Pe cine schimba ministrul Agriculturii din funcția de director al Băncii de gene / Cercetătorul Costel Vînătoru, premiat de Academia de Științe Agricole și Silvice ,,Gheorghe Ionescu-Șișești”

În urmă cu puțin mai mult de un an, ministrul li­beral al Agriculturii, abia instalat în funcție, îl demitea pe cercetătorul buzoian Costel Vînătoru din funcția de director al Băncii de gene de la Buzău, instituție aflată în curs de înființare. Cu aceeași ocazie, Nechita-Adrian Oros spunea că pune sub semnul întrebării însăși existența acestei instituții, întrucât, în ­vi­ziunea sa, România avea deja o bancă de gene, la Suceava. Abia în campania electorală pentru alegerile parlamentare buzoienii aveau să afle că ministrul Oros, medic veterinar la bază, habar nu avea ce deosebire este între o bancă de gene, o bancă de semințe și un depozit de semințe, dat fiind că instituția de la Suceava invocată de el este doar o bancă de semințe.

După un an de la acest eveniment, o echipă de cercetători din cadrul Stațiunii Legumicole Buzău, coordonată de dr. ing. Costel Vînătoru, cercetător științific gradul I și membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice ,,Gheor­ghe Ionescu-Șișești” (ASAS), a fost premiată de ASAS pentru elaborarea lucrării ,,Tratat de legumicultură specială”.

Concret, pe lista ­Aca­demiei de Științe Agricole și Silvice ,,Gheorghe Ionescu-Șișești” pentru publicații apărute în anul 2019, la secțiunea Legumicultură a fost selectat și premiat „Tratatul de legumicultură specială” al dr. ing. Costel Vînătoru, elaborat în colaborare cu drd. Bianca Mușat și drd. Camelia Bratu. Este un premiu ­va­loros și special totodată, deoarece se acordă o singură dată în viață, după o procedură strictă și o ­eva­luare pe măsură a conți­nu­tului științific.

Ce este ,,Tratatul de legumicultură specială”

,,Tratat de legumicultură specială” este o lucrare mo­numentală, organizată pe 13 capitole, astfel: plante legumicole rădăcinoase, bulboase, vărzoase, pentru păstăi, boabe și capsule, bostănoase, tuberculi, solano-fructoase, verdețuri, aromatice și condimentare, perene, ciuperci, flori comestibile, precum și un ultim capitol dedicat principalilor agenți patogeni și dăunători, dar și carențelor și exceselor nutritive mai des întâlnite. Cartea se încheie cu o anexă care cuprinde date de interes în ceea ce privește semin­țele și o bibliografie selectivă cu 153 de titluri și 31 de adrese web.

,,Valoarea științifică a cărții este remarcabilă prin modul în care tratează fiecare specie în parte. Autorii urmează un tipar care include originea și răspândirea geografică, proprietățile alimentare și medicinale, diferite alte utilizări mai cunoscute cum ar fi cele cosmetice, particularitățile botanice și, bineînțeles, tehnologia de cultură: de primăvară, de vară-toamnă, de toamnă, asociată, succesivă, în solar și în seră etc. Acolo unde este cazul, se fac referiri și la dăunătorii care produc pagube economice semnificative plantelor de cultură. Foarte interesant, autorii, de câte ori au prilejul, aduc și o serie de informații istorice cu referire la dezvoltarea culturilor respective de legume în țara noastră, aportul specialiștilor români.

Bogăția cărții este dată și de numărul imens de imagini color. Sunt nu mai puțin de 1.682 de fotografii, cele mai multe originale. La acestea se adaugă și cele 110 scheme de plantare în funcție de specie și tipul de cultură.

Autorii reușesc să aducă cititorilor informații la zi din acest domeniu pe cât de vast, pe atât de important.

Cartea este o disertație de excepție în susținerea legumiculturii ca obiectiv strategic național. O multitudine de elemente care descriu speciile în discuție, sunt preluate în principal din cercetările personale ale autorilor, dar și din ­li­teratura de specialitate. Acest lucru dă tratatului un puternic caracter de originalitate, fiind în același timp și o contribuție teoretică și practică nu numai la dezvoltarea legumiculturii dar și la promovarea acesteia în cadrul horticulturii, și agriculturii din România și de ce nu, din lume. O traducere a cărții într-o limbă de circulație ar fi binemeritată.

Tratatul este scris cursiv, într-un limbaj accesibil, ușor de înțeles atât de legumicultori, dar și de elevii de școală tehnică, studenți și cadre didactice ale ­Fa­cultății de Horticultură”, spune doctorul în Horticultură Victor Ioan Lăcă­tuș, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice.

Costel Vânătoru este profesor, doctor în horticultură, cercetător științific de gradul întâi și conduce Laboratorul de Genetică și Ameliorare al Stațiunii de Cercetare–Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău. De asemenea, este și director al Băncii de Gene recent înființată la Buzău, instituție care, odată ce va deveni funcțio­nală, va avea ca obiectiv protejarea a aproximativ 10.000 de soiuri de legume, plante aromatice, plante medicinale, unele pe cale de dispariție.

Dr. ing. Costel Vînătoru a brevetat invenții și a reușit  să  omologheze produse și  produse purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, aducând mult prestigiu  județului Buzău. În 2017 a primit Premiul GALA Pria pentru Agricultură, pentru activitatea în domeniul cercetării românești și premiul Aca­demiei Agricole și Silvice „Ioan Maier” pentru lucrarea „Legumicultura”.