Parafrazându-l pe Stalin: Maia Sandu nu poartă răspundere pentru rudele sale

În ultimele zile, cap de afiș în presa de pe malul Bâcului a fost vestea despre angajarea în serviciul statului a rudelor doamnei președintă Maia Sandu. Numirea a două verișoare în niște funcții importante, dar nici pe departe funcții-cheie sau funcții cu „ieșire” la banii statuluicetățeanului (și dacă, să zicem, existau și tangențe cu banii, totuna nu cred că este o problemă), a stârnit interesul multora și a scos la iveală Pavlicii Morozovi (pentru buzoieni: Pavlic Morozov a fost un pioner de pe vremea lui Stalin, care i-a denunțat autorităților pe tat-su și pe unchiu-su că uneltesc ceva împotriva regimului) care așa și n-au dispărut din viața noastră (mai exact, a unora dintre noi), care suntem gata să facem din țânțar armăsar numai pentru a demonstra, nu știu cui?, cât de vigilenți suntem. Chipurile, cum și-a permis doamna președintă așa ceva – adică, să fie la fel ca predecesorii săi și să numească în funcție rude apropiate? Despre competență, responsabilitate, onestitate și bun-simț – niciun cuvânt, or se preferă vechiul refren – cumetrism, nepotism, gașcă și odiosul conflict de interese.

Ca să nu fiu învinuit cumva de apartenență la „gașcă sau sectă”, cum preferă să eticheteze unii PAS-ul, recunosc și pe această cale că, în multe cazuri, nu sunt de acord cu politica de cadre promovată de acest partid și sunt împotriva aroganței etalate de unii care consideră că „l-au apucat pe Dumnezeu de barbă”, dar nu pot să tac atunci când se sare peste băț, cum spun moldovenii, și când se fac valuri într-un lighean cu apă. Sau, ceea ce se întâmplă nici pe departe nu are, în opinia mea, asemănare cu „politicile” promovate de predecesori – furturi, dezmățuri, trădări, structuri paralele… De altfel, nu cunosc dacă funcțiile în care au fost numite rudele doamnei Sandu sunt ocupate doar în urma unui concurs, dar dacă această prevedere nu există (nu știu de ce, dar intuiesc că chiar nu există, fiindcă Maia Sandu cunoaște, cu siguranță, despre aceste numiri, și nu-mi imaginez că ar fi putut merge împotriva legii), atunci chiar nu înțeleg unde este problema și ce vină au verișoarele? Nu de alta, dar acestea au atins majoratul și, implicit, poartă răspundere de ceea ce fac și nu pot fi învinuite de ceea ce nu au făcut sau intenționează să facă. Sau, dacă sunt rude cu Maia Sandu, nu mai au dreptul să fie promovate și, pentru a nu supăra pe cineva, urmează să-și pună „țolul în cap” (cum, la fel, spun moldovenii) și să aștepte vremuri mai (ne)bune? Și dacă chiar este vorba despre un sacrificiu (salariile vociferate nu sunt cele mai exorbitante, fiți de acord – în comparație cu alți demnitari de stat), și dacă aceste două doamne chiar vor să pună umărul la schimbare și nu au gânduri și interese ascunse? Desigur, la fel de bune ca ele (verișoarele) sunt zeci și sute de persoane, dar dacă acestea nu sunt mai rele decât alții, de ce să batem apa în piuă și să fim mai credincioși ca Papa?

Sunt conștient că opinia mea nu este împărțită de multă lume, inclusiv de unii colegi, dar vreau să-mi apăr poziția și să-mi exprim dezacordul cu abuzurile care se fac sub acoperirea așa-zisului conflict de interese. Nu de alta, dar sub umbrela unor intenții bune – de a nu permite delapidarea banului public și săvârșirea unor crime de ordin financiar, se exagerează deseori și persoane bine pregătite și bine intenționate, dar cu un singur păcat – sunt rude cu cineva de la conducere, rămân în afară. În locul lor deseori vin oameni cinstiți și curați, dar net inferiori din punct de vedere profesional, care duc munca altora de râpă. Cine are de câștigat de la aceasta – instituția, statul, fiecare dintre noi? Nu este mai bine să renunțăm la principiul „drobului de sare” și să promovăm în funcții oameni care merită cu adevărat, fie aceștia prieteni sau rude apropiate? Adică, la fermă sau la prășit „dinastiile” nu cad sub incidența „conflictului de interese”, dar este de ajuns ca cineva „să ridice capul” că deodată găsim motive pentru a-l îngropa. Păi, dacă cineva a greșit, să plătească din plin, la fel indiferent de gradul de rubedenie și de cum a ajuns în cutare funcție! La urma urmei, avem atâtea organe de control, care sunt obligate să fie vigilente și să sancționeze dur orice fel de încălcare sau delapidare.

Și câteva cuvinte despre Stalin, care a fost pomenit la început și care în decembrie 1935, la o întâlnire cu mecanizatorii fruntași, l-a pus la punct pe un tânăr combiner, care era gata să-l vândă pe propriul tată-culac în numele construirii socialismului – „Fiul nu răspunde de faptele tatălui!”. Ce-i drept, această frază devenită celebră a fost răstălmăcită și reconfigurată într-atâta, încât milioane de oameni implicate în construcția „socialismului” au avut de suferit pe nedrept…

Astăzi suntem în mileniul trei, iar replica lui Stalin rămâne actuală – Maia Sandu nu poartă răspundere de rudele sale. Așa cred eu, cel puțin.