Omagiu postum ctitorului bibliotecii publice: Basil Iorgulescu, cetățean de onoare al municipiului

Basil (Bazil) lorgulescu, născut în 1847/1848 (?), la Câmpulung-Muscel, și  decedat pe 2 august 1904, la București, profesor și director al Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” din Buzău – actualul Colegiu Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” -, sociolog, literat, istoric, geograf, împătimit bibliofil și iubitor de cultură, a fost declarat postum cetățean de onoare al municipiului Buzău. Primăria omagiază această mare personalitate, care și-a legat numele și de înființarea primei biblioteci publice la Buzău și de constituirea pentru prima dată la nivel local a unei colecții muzeale, în cadrul proiectului „Zilele personalităților buzoiene de ieri și de azi”.

Urmare a cercetărilor sale din teren, în 1895 Basil Iorgulescu  a organizat prima colecție muzeală la Buzău, iar ca bibliofil, și-a legat numele de înființarea primei biblioteci din Buzău în 1873, biblioteca gimnaziului, care din 1893 a dobândit și statut de bibliotecă publică. A fost prieten cu mari personalități legate de Buzău, precum Dionisie Romano, Grigore Tocilescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, lon Luca Caragiale sau Procopie Casotta.

În paralel cu activitatea școlară a avut preocupări multiple, inițiind complexe cercetări de geografie și istorie locală. A realizat studii de cercetare pe mai multe domenii a ținuturilor buzoiene. Rezultatele au fost sintetizate in 1878, in primul manual de „Geografia judetului Buzău”, pentru clasa II-a primară. A  finalizat lucrări de excepție, precum „Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzeu”, tipărit la București, în 1892, care a fost recompensat de Societatea Geografică Română cu premiul „loan Fătu”.

Basil lorgulescu a absolvit școala primară din orașul natal, apoi a urmat un an la București, la Școala de Medicină a lui Carol Davila, după care a intrat ca elev la Seminarul Central din Dealul Mitropoliei (1862 – 1869), unde a fost bursier și premiant. La Gimnaziu a lucrat 34 de ani, începând din 1869, din care 18 ca director. A predat româna, franceza, latina, filologia comparată, științele naturii și religia. Și-a iubit elevii și a patronat numeroase societăți culturale, fiind atent cu cei ce I-au înconjurat. A contribuit  și la îmbogățirea fondurilor Bibliotecii Academiei Române. Pentru întreaga sa activitate de până atunci, în anul 1891 a fost propus ca membru corespondent al Academiei Române, însă i-a lipsit un vot pentru a fi ales.