A fost necesară o tragedie precum cea de la 2 Mai pentru a se suna mobilizarea spre o inițiativă legislativă care să pună puțină ordine în ceea ce privește reacția autorității în fața celor care se urcă drogați la volan. Între noi fie vorba, dacă ar fi fost voință politică, nu trebuia așteptată „Legea 2 Mai” – pusă în dezbatere publică de Ministerul Afacerilor Interne vineri seară -, ale cărei prevederi acoperă învățămintele trase de pe urma tragicului accident provocat de beizadeaua drogată, ci aceste prevederi puteau fi incluse în „Legea Anastasia”. Dar, așa este la noi; până nu dăm piept cu o tragedie, nu se pune nimeni în mișcare.
Revenind, propunerile legislative privind înăsprirea pedepselor în cazul șoferilor drogați și celelalte măsuri cuprinse în proiectul Internelor – cu bonusul acceptării ca probă judiciară a înregistrărilor camerelor de bord ale oricărui participant la traficul rutier – sunt binevenite și corecte, putând să deschidă drumul către puțină disciplinare a cazuisticii respectiv. Dar, să nu aplaudăm încă, dat fiind că… mai este mult până departe. Abia acum începe greul, când proiectul de lege va trebui să dea piept cu Parlamentul și cu Curtea Constituțională.
De-a lungul celor peste 30 de ani care s-au scurs de la Revoluție, și cu precădere în ultimii 15 ani, când lucrurile au cam luat-o razna pe șoselele patriei, au mai existat tentative de a înăspri pedepsele, penale sau contravenționale, la Codul Rutier. Au picat din diverse considerente, inclusiv electorale. Ca să nu mai spunem de diverse tentative de a legifera situații izvorâte de anumite „probleme personale” ale parlamentarilor. Să ne amintim aici de tentativa fostului deputat buzoian Adrian Mocanu, care a încercat să legifereze posibilitatea ca persoana care rămâne fără permis să poată alege „perioada” în care să „execute pedeapsa”; aceasta după ce inițiatorul a rămas el însuși fără permis. Deci, este necesar ca șefii partidelor care formează majoritatea să stea cu ochii ca pe butelie pe propriii parlamentari, să le stăvilească dorința de a depune amendamente care să îndulcească legea și să o voteze în forma propusă de inițiator.
Apoi, trebuie ca legea să treacă de controlul Curții Constituționale, căci este de așteptat instanța respectivă să fie sesizată imediat după ce legea va trece de Parlament. Și tare mă tem că onor magistrații Curții vor găsi vreo virguliță care să nu li se pară la locul ei… Personal, tare mă tem de prevederea cu camera de bord.
Și, în fine, chiar dacă legea va fi adoptată așa cum apare ea în proiectul propus de Ministerul Afacerilor Interne, poate apărea un hop și mai mare. Acela al neaplicării ei. Mă tem că polițiștii vor proceda cu mare grijă atunci când vor vedea mașini aparținând unor interlopi, ale unor beizadele ori ale unor personalități cu notorietate locală, așa cum procedează, unii dintre ei!, și acum. Pe principiul că n-o fi necuratul atât de negru ca respectivii să o comită tocmai acum, când le-au tăiat calea mai ceva ca pisica neagră!
