O lecție europeană de incluziune de la Buzău, exemplu de bună practică pentru Consiliul Europei

Profesoara de geografie a Colegiului Național „Mihai Eminescu” Daniela Mihaela Albu, cue o experiență de peste 25 de ani în educația globală, împărtășește povestea unei inițiative pe care a condus-o în cadrul Săptămânii Educației Globale: un proiect de dans care demonstrează cum experiențele împărtășite pot stimula incluziunea durabilă.

Într-o sală de repetiții din Buzău, în urmă cu aproape zece ani, câțiva adolescenți încercau să înțeleagă ceva ce li se părea imposibil. În fața lor se aflau elevi surzi și hipoacuzici cu care urmau să participe la un concurs de dans. Întrebarea apărea firesc: cum poți dansa atunci când nu auzi muzica?

Răspunsul  a venit din repetiții, exerciții și timp petrecut împreună. La finalul proiectului, elevii au urcat pe scenă și au câștigat premiul I la Concursul Național de Dans pentru persoane cu dizabilități, și au descoperit o realitate pe care mulți dintre ei nu o cunoscuseră până atunci.

Experiența, coordonată de profesoara Daniela Mihaela Albu de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, s-a desfășurat în cadrul Săptămânii Educației Globale și este prezentată astăzi de Consiliul Europei printre exemplele care arată cum o activitate educațională poate produce efecte de durată în comunitate.

Peste două decenii și jumătate la activitățile dedicate educației globale

Pentru Daniela Albu, această poveste are o semnificație aparte. De peste două decenii și jumătate participă la activitățile dedicate educației globale și a coordonat numeroase proiecte prin care elevii au abordat teme precum drepturile omului, incluziunea socială, democrația, pacea și protecția mediului. „Săptămâna Educației Globale, o inițiativă a Centrului Nord-Sud al Consiliului Europei, promovată de peste 25 de ani în școlile din Buzău și din România de mentorul meu, Paula Mihai! Am strâns multe experiențe alături de generații de tineri frumoși!”, mărturisește profesoara.

În spatele acestei afirmații se află sute de ore de activități desfășurate în școală, în comunitate și în parteneriat cu diverse instituții. Dintre toate proiectele derulate de-a lungul anilor, cel care a reunit elevi auzitori și elevi surzi rămâne unul dintre cele mai puternice exemple despre felul în care o experiență comună poate modifica percepții și comportamente.

Două grupuri de elevi care nu se cunoșteau

Tema ediției respective a Săptămânii Educației Globale a fost „Make Equality Real” – „Transformăm egalitatea în realitate”. Pentru Daniela Albu, mesajul nu trebuia să rămână la nivelul unei dezbateri organizate în clasă.

A căutat o activitate prin care elevii să poată înțelege concret ce înseamnă incluziunea. Astfel a început colaborarea cu o școală specială din Buzău pentru copii cu deficiențe de auz.

Primele întâlniri au fost marcate de emoții și de multe întrebări. Cei mai mulți dintre elevii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” nu avuseseră până atunci contact direct cu tineri surzi. Nu știau cum comunică, cum învață și, mai ales, cum reușesc să danseze.

Curiozitatea a devenit însă punctul de plecare al unei experiențe care avea să îi schimbe pe toți participanții.

Pentru adolescenții care auzeau muzica, ideea că cineva poate dansa fără să perceapă sunetele părea greu de imaginat. La repetiții au descoperit însă că partenerii lor simțeau ritmul prin vibrațiile transmise de boxe și prin atenția acordată mișcărilor celor din jur.

Repetiții după școală și lecții care nu se predau la clasă

Timp de mai multe săptămâni, după terminarea cursurilor, elevii s-au întâlnit pentru repetiții. Au exersat vals, tango și dansuri tradiționale românești.

Primele exerciții au fost dificile. Comunicarea cerea răbdare, iar fiecare mișcare trebuia explicată și repetată de mai multe ori. Treptat, însă, participanții și-au găsit propriul ritm de lucru.

Elevii au învățat să folosească gesturile, expresiile și contactul vizual pentru a transmite informații. Au descoperit că sincronizarea într-un dans presupune atenție permanentă la partener și încredere reciprocă.

Pe măsură ce repetițiile avansau, grupul devenea tot mai unit. Diferențele care la început păreau importante au trecut în plan secund. Ceea ce conta era ca fiecare participant să își găsească locul în echipă și să contribuie la reușita momentului artistic.

Ziua concursului

Momentul concursului a reprezentat finalul unei perioade intense de pregătire. Participanții au urcat pe scenă cu emoții, dar și cu încrederea dobândită în timpul repetițiilor. Publicul a urmărit un grup care dansa sincronizat și care transmitea naturalețe și bucuria de a fi împreună. La final, juriul a acordat premiul I.

Victoria a fost primită cu entuziasm, însă adevăratul rezultat al proiectului avea să devină vizibil în anii următori.

Ce a rămas după activitate

La câteva zile după concurs, elevii continuau să vorbească despre experiența trăită. La câteva luni după concurs, legăturile create în timpul repetițiilor erau încă active. După câțiva ani, multe dintre acestea existau în continuare.

Mai mulți participanți au învățat limbajul mimico-gestual. Alții au continuat să viziteze școala specială, implicându-se în activități comune și oferind sprijin colegilor pe care îi cunoscuseră în cadrul proiectului.

Schimbările au fost observate și de familiile lor. Părinții au remarcat o mai mare deschidere către voluntariat și o atenție sporită față de dificultățile cu care se confruntă alte persoane.

În școală, proiectul a generat discuții despre accesibilitate, incluziune și egalitatea de șanse. Pentru mulți dintre elevi, persoanele cu dizabilități nu mai reprezentau o categorie despre care citiseră într-un manual, ci oameni cu care împărtășiseră experiențe, emoții și reușite.

De la un proiect local la un exemplu european

Astăzi, când Săptămâna Educației Globale mobilizează anual mii de profesori și elevi din România, experiența coordonată de Daniela Albu este inclusă între exemplele care ilustrează impactul pe termen lung al educației globale.

Nu amploarea proiectului l-a făcut memorabil, ci efectele produse asupra participanților. Totul a pornit de la o întrebare simplă: cum dansează cineva care nu aude muzica?

Răspunsul a fost descoperit în timpul repetițiilor. Zece ani mai târziu, ceea ce își amintesc participanții nu este doar premiul câștigat; ei își amintesc  și oamenii pe care i-au cunoscut și relațiile care au continuat mult după încheierea concursului.

Săptămâna Educației Globale este inițiativa emblematică de sensibilizare a proiectului comun iLEGEND III, cofinanțat de Uniunea Europeană și Consiliul Europei și implementat de Centrul Nord-Sud al Consiliului Europei cu Rețeaua de Educație Globală.

Următoarea ediție a Săptămânii Educației Globale se va desfășura în perioada 16–22 noiembrie 2026, sub motto-ul „Vocea mea, acțiunea noastră, un viitor comun”.