Actualitate

„O bere mai târziu” sau povestea berarului francez transformat în buzoian

Ne-am obișnuit ca româ­nii să fie cei care pleacă în alte țări pentru a-și face un rost, dar iată că există și situația inversă, după cum demonstrează cazul lui François-Xavier d’Hollander, cofondatorul fabricii de bere artizanală One Beer Later din Buzău. Deși asociem Franța mai degrabă cu ­vi­nu­rile de calitate, iată că François arată că francezii se pricep foarte bine și la bere. Numele fabricii se traduce ­li­teralmente „O bere mai târziu”, pentru că, spune François, toate poveștile bune încep de la o bere în sus. Deși se află în țara noastră de peste 11 ani, limba română rămâne în conti­nuare o provocare pentru el. Ca și vinul românesc de țară, de altfel, cu al cărui gust nu se poate obișnui, lucru de înțeles, dat fiind că vine din țara cu cele mai fine vinuri din lume. Cu toate acestea, François spune că nu are de gând să se întoarcă în Fran­ța, pentru că toată viața lui se leagă de România. Despre Buzău, francezul spune că este un oraș liniștit, dar și scump, lucru pe care l-a ­des­coperit nu numai când și-a deschis afacerea, ci și atu­nci când și-a căutat o casă pentru închiriat. Bugetul său nu i-a permis să găsească o locuință în oraș și s-a îndreptat către satele din jur, pentru a-i putea oferi spațiu și câinelui său.

François nu este străin de fabricarea berii, ocupând funcții importante în cadrul unor companii producătoare de malț, printre care și Soufflet Agro România din Bu­zău. Deși are studii în acest domeniu, François este și autodidact, învățând multe lucruri de pe internet, mai ales din surse americane. Pe lângă aceasta, el își făcea deja propria bere acasă, iar reacțiile pozitive ale apro­piaților l-au determinat să-și dezvolte o afacere pornind de la acest hobby. Împreună cu prietenul său, Ionuț Stoian, pe care l-a cunoscut la cursele de enduro, au deschis o fabrică de bere în Buzău.

Investiția inițială a în­sumat 200.000 de euro, eco­nomiile proprii, dar François mărturisește că suma respectivă este orientativă, dat fiind că investițiile ulterioare în echipamente au însemnat costuri suplimentare. Doar renovarea spațiului, pentru a-l face să respecte normele de siguranță, l-a costat 25.000 de euro. Cu toate acestea, François consideră fiecare investiție necesară și, într-un tur al micii berării, acesta își prezintă mândru afacerea, care, pe lângă bucurii, îi mai aduce și nopți nedormite. Aceasta din cauza faptului că pandemia s-a răsfrânt și asupra afacerii sale, însă a reușit să se mențină pe linia de plutire, ceea ce îl consolează, întru­câtva.

Fiecare tip de bere are o rețetă proprie și un aspect unic

Așa cum vinurile se deosebesc prin numeroase ca­racteristici și sortimente, și berea este diferită, iar un ingredient în plus poate schimba total gustul, lucru pe care berarul îl ia foarte în serios. „Cunoscătorii berii de calitate vor cifre exacte, cât alcool are, ce amăreală, cum arată, iar noi încercăm să facem câte o bere pentru gusturile tuturor”, spune François.

Fabricarea berii începe cu două tipuri de malț, ale căror proporții variază în funcție de sortiment. Acesta este mai apoi măcinat și se obține o pudră asemănătoare făinei, dar nu la fel de fină. Mai apoi, malțul măcinat este amestecat cu apă caldă și, după o oră, se obține așa-numitul „lapte de malț”, nume dat de culoarea des­chisă care rămâne la final. Amestecul obținut este trecut în rezervoare de fierbere, unde va rămâne timp de o oră, apoi se adaugă hameiul, conform rețetei. Amestecul trece apoi prin procesul de răcire, urmând a se adăuga drojdia specială pentru bere, iar timp de o lună, aceasta fermentează până când consumă toți nutrienții naturali și moare. La finalul acestui proces, berea este îmbuteliată fie în sticle, fie în butoiașe de me­tal (keg-uri). François se mândrește cu faptul că berea lui nu conține aditivi, ci a reușit să mențină calitatea ei doar din produse naturale.

Pe lângă gustul unic, berea atrage atenția și prin aspectul etichetelor, pe care se găsesc diverse perso­nalități, precum Albert Einstein, Nicola Tesla sau Vlad Țepeș, dar și mesaje haioase. Ideea a venit din partea unui prieten din domeniul marketingului, dar afacerea buzoienilor nu are o echipă în spate, care să se ocupe de promovare. De fapt, întreaga echipă este alcătuită din numai trei oameni, care se ocupă de producție și comercializare. Deși mai toate firmele au în ziua de astăzi o strategie de marketing bine pusă la punct, bugetul și perioada delicată cauzată de pandemie nu permit, deocamdată, mărirea echipei, dar berăria reușește să se promoveze prin diferite parteneriate. De exemplu, anul acesta, buzoienii pot găsi berea la Târgul de Crăciun din parcul Crâng. De asemenea, berăria are un parteneriat și cu organizația buzoiană Aluniș Art Center, legătură formată prin intermediul Asociației Ținutul Buzăului.

Buzoienii nu se înghesuie să cumpere bere artizanală

Deși berea sa se găsește peste tot în țară, cu pre­cădere în Capitală, François spune că buzoienii nu sunt foarte deschiși în ceea ce privește berea artizanală, aceasta nu doar din cauza gustului diferit, ci și a prețului, care variază între 8 și 25 de lei. Berea se găsește în magazine din Haleș, Berca, Măgura, dar și în oraș, în hipermarketul Carrefour. Mulți comercianți refuză, însă, să vândă berea artizanală și din cauza firmelor concurente, care ar putea ridica pretenții de exclusi­vitate. „Deși observăm o ușoară deschidere a buzoienilor, mai ales de când lucrăm în parteneriat cu cei de la <Ținutul Buzăului> și care ne promovează, poten­țialul rămâne mai ridicat în zonele din jurul Buzăului. Berea se găsește în unele restaurante din oraș, dar nu este promovată de către personal. În plus, oamenii nu cunosc marca, nu cunosc berea artizanală, prețul este diferit de cel al altor mărci și aleg să plătească un produs cunoscut, mai degrabă decât să riște”, spune berarul francez.

Capitala rămâne în top în ceea ce privește cantitatea comercializată, de înțeles, dat fiind că și salariile sunt mai mari, iar, prin comparație, prețul berii nu pare atât de ridicat. După estimările lui François, circa 60-70 la sută din bere se vinde în București, 20 la sută în supermarketurile din țară, iar 10 la sută se duce în Buzău. Cât privește procesul de vânzare directă a berii, François spune că aceasta se vinde în acest mod doar câtorva clienți din orașele mari, precum Cluj-Napoca, Brașov sau Iași, pentru că piața este destul de compe­titivă și este greu să pătrunzi din postura de necunoscut. În plus, costurile legate de transport sunt destul de mari pentru un singur client și acest lucru nu atrage prea mulți doritori.

Și felul în care este depozitată berea reprezintă o problemă, iar rafturile ­ma­gazinelor nu ajută, deoarece berea își pierde aroma dacă nu este păstrată la temperatura adecvată. „Pentru berea fără aromă, depozitarea la raft nu este o problemă, dar cunos­cătorii berii de calitate își dau seama imediat când berea aromată s-a învechit pentru că a stat prea mult în sticlă, la temperaturi ridicate. Un necunoscător poate gusta și va crede că berea artizanală are același gust cu berea normală, ceea ce este eronat”, mai spune François.

Cum va deveni bradul de Crăciun din Buzău parte dintr-o băutură

Berarul francez spune că are numeroase planuri de viitor, dar pandemia îl oprește, momentan, în a le demara. Astfel, François are în plan producerea berii NEIPA (New England Indian Pale Ale), o variantă de bere tulbure, cu arome tro­picale. Producerea acestui tip de bere necesită multă pricepere, după cum recunoaște François, dar ­me­rită ris­curile, dat fiind că primele loturi s-au vândut aproape imediat. „Imediat ce elibe­răm un rezervor de fermentație, vom începe să producem acest tip de bere. Problema este că avem ­cinci astfel de rezervoare și toate sunt ocupate. Trebuie să am mereu bere în stoc, pentru a livra către supermarketuri, care vor marfa imediat. Nu le pot spune să aștepte o lună până când este gata un alt lot de bere. Nu pot muta berea din rezervoare în sticle, pentru că, din clipa în care ajunge în sticle, calitatea berii începe să scadă. Mai ales acum, în perioada pandemiei, încerc să păstrez berea cât mai mult în rezervoare. Temperatura este constantă aici, berea nu este expusă la oxigen și este mult mai bine decât să fie păstrată în frigider”, adaugă François.

Berea îmbuteliată este păstrată într-un depozit frigorific destul de mare, unde François mai are o surpriză: bere maturată în butoaie de vin, scotch sau rom. Berea intră în categoria premium și se deosebește de restul nu numai prin aroma unică, ci și prin cantitatea de alcool, care ajunge la 9,5 la sută. Aceasta poate fi păstrată în astfel de butoaie de la șase luni până la doi ani. Deși greu de făcut, acest tip de bere are avantajul faptului că poate fi păstrată în sticle chiar și cinci ani, fără să își modifice calitățile.

Și bradul de Crăciun amplasat în oraș își va găsi o utilitate, iar François plă­nuiește să facă o băutură din crengile maturate: „Am vorbit deja cu reprezentanții Primăriei, iar după Săr­bători voi trimite crengile bradului în Estonia, unde se va face un concentrat special, pe care îl vom folosi la produse noi”. Printre alte  surprize pregătite de berărie se numără și berea cu aromă de cafea, de portocale, dar și sucuri sau apă tonică, toate făcute din ingrediente cât mai naturale.

Berea blondă rămâne în topul preferințelor româ­nilor, deoarece, crede François, este cea mai apropiată de berea marilor mărci. La polul opus, berea roșie nu se bucură de prea mare succes, probabil și din cauza elementului nou pe care îl aduce și care o face greu de catalogat în privința gustului, iar berea brună este preferată mai ales în preajma Sărbătorilor de iarnă. Gustul amar intens este apreciat, în schimb, de către alte ­națio­nalități, precum francezi, englezi, americani sau australieni. François este optimist în privința viitorului și spune că în următorii doi ani va accesa fonduri europene care îl vor ajuta să își dezvolte afacerea și plă­nuiește să-și creeze o echipă de marketing, care să îl ajute să promoveze berea artizanală în toată țara.

Articole similare