Ce poate pierde PNL dintr-o alianță de guvernare cu PSD, care se conturează tot mai clar? Cam tot, ca partid. Ce pare să câștige? Favoruri politice pentru președintele Klaus Iohannis.
Sunt voci și din PNL, și din USR care s-au declarat dispuse să treacă peste episoadele care au dus la ruptura alianței de guvernare și mai apoi au accentuat-o, apogeul fiind demiterea Guvernului Cîțu prin moțiune de cenzură. Și, totuși, lucrurile avansează greoi și nu înspre refacerea coaliției PNL-USR-UDMR, care a semnat un Acord de guvernare până în 2024. Prima rundă de negocieri pentru formarea guvernului, finalizată prin coagularea unui Guvern minoritar Cioloș, a fost un eșec, previzibil de altfel, nefiind obținut numărul necesar de voturi în Parlament. A doua rundă, în urma căreia s-a conturat un Guvern minoritar PNL, cu Nicolae Ciucă premier, a fost, de asemenea, un eșec; acest Cabinet nici măcar nu a mai ajuns în Parlament pentru a solicita votul de învestitură, deoarece aritmetica parlamentară arăta că nu ar fi întrunit numărul necesar de voturi, situație care, potrivit Constituției, putea deschide perspectiva dizolvării Parlamentului și, implicit, a organizării de alegeri anticipate. O altă variantă ar fi fost forțarea menținerii unui Cabinet interimar, adică un fel de guvernare într-un picior, și ăla șchiop, fără susținere parlamentară, timp de trei ani. Ambele perspective se anunțau dezastruoase pentru PNL. Așa că Nicolae Ciucă și-a depus mandatul înainte de votul în Parlament.
Din a treia rudă de negocieri, încă în derulare, se conturează deja o alianță guvernamentală a PNL cu PSD, în urma căreia liberalii vor pierde imagine și electorat – alegerile din 2024 oferă deja, prin prisma sondajelor actuale, o perspectivă gri, iar până atunci PNL ar mai putea pierde niște procente, pe de o parte ca efect al erodării la guvernare, pe de alta, în urma a ceea ce se vede ca o iminentă ruptură de partid a aripii Orban. Și vor pierde și funcția de premier, cel puțin pe moment, pentru că, în lipsa unei majorități parlamentare formate cu USR și UDMR, în care, având cele mai multe voturi, putea impune primul-ministru, în situația alianței și a formării majorității parlamentare cu PSD, lucrurile se schimbă: cel care va impune premierul va fi PSD, pentru că la alegerile parlamentare din decembrie 2020 a obținut mai multe voturi decât PNL. Ce pare să câștige PNL? Un favor politic pentru președintele Klaus Iohannis.
Se pare că această alianță de guvernare se va face în funcție de calculele politice ale președintelui Klaus Iohannis aflat într-o situație în care nu mai are altă opțiune și la care s-a ajuns și prin jocul său partinic, la limită constituțională, în favoarea lui Florin Cîțu, într-o campanie internă pentru conducerea PNL, care a rupt ireversibil punți de comunicare și în partid, și în alianța PNL-USR. Aritmetica parlamentară arată că un guvern PNL-USR-UDMR ar putea trece la limită de votul de învestire, deși nu e un calcul sigur, fiind puțin probabil ca parlamentarii minorităților să voteze la unison „pentru”. Un Guvern PNL-PSD, în schimb, ar avea majoritate asigurată, chiar și fără voturile minorităților. De ce ar avea nevoie PNL de o majoritate parlamentară stabilă în afară de motivația de cea dată de trecerea unor legi prin Parlament și bifarea programului de guvernare?
E posibil ca alianța cu PSD să fie văzută drept colac de salvare în varianta inițierii unei acțiuni de suspendare a președintelui Iohannis. În cazul unei alianțe PNL-USR, ar fi posibil ca PSD să susțină inițierea suspendării în Parlament și, mai departe, trecerea unui referendum, chiar dacă această mișcare, inițiată de AUR, este singurul lucru care lipsește în peisajul crizei politice de la București, chiar dacă voci de la vârful PSD au declarat că nu sunt de acord cu ea, chiar dacă o astfel de acțiune echivalează cu împingerea țării pe panta extremismului infiltrat în tot establishmentul politic. Cota de încredere publică foarte scăzută la care a ajuns președintele Iohannis, un minim istoric, conform unui sondaj recent al LARICS, suprapusă peste degringolada și frustrările acumulate în societate, îl vulnerabilizează și poate oferi surprize dacă se va ajunge la un referendum.
Un al doilea motiv ar putea fi legat de un eventual calcul politic personal tot al lui Klaus Iohannis, care să vizeze perioada de după finalizarea mandatului, în cazul în care și-ar dori funcția de premier. Cifrele din sondajele de opinie și aritmetica electorală arată că ar putea-o avea cu sprijinul PSD care, cel puțin acum, se anunță câștigător în anul electoral 2024, inclusiv la prezidențiale.
În calculele unei alianțe a PNL și PSD s-ar putea să existe și un al treilea motiv pentru care ar fi preferată: relațiile externe ale lui Klaus Iohannis, un apropiat al Angelei Merkel. După încheierea mandatului de cancelar al acesteia și după detronarea, la alegerile naționale, a Uniunii Creștin Democrate în favoarea Social-Democraților, liniile de comunicare directă s-au mai închis.
Înainte de a lua această decizie, conducerea liberală și președintele Iohannis ar trebui să își amintească de USL, constituită în 2011, de motivul real al ieșirii PNL de la guvernare, în februarie 2014, și, implicit, al rupturii USL. Să-și mai amintească de modul în care Crin Antonescu – cel care, din ambiție personală, împinsese PNL în acea toxică alianță care, în lupta cu Traian Băsescu, s-a dedat chiar la o încercare de suspendare a președintelui, ce luase forma unei tentative de lovitură de stat – fusese tras pe sfoară și cum înțelegerea ca USL să-l susțină în cursa pentru Cotroceni a fost o promisiune falsă a social-democraților conduși de Victor Ponta și a PC-ului dirijat de Dan Voiculescu. Și să-și amintească și de faptul că PNL a tras ani de zile ponoasele electorale ale acelei decizii luate pentru interesul unui om și al unui cerc restrâns de politicieni din jurul său. E posibil ca, după această alianță, PNL să nu se mai poată menține pe linia de plutire: spre deosebire de perioada post-USL, acum este și pe punctul unei fracturi intrapartinice.
(Text publicat în ,,Puterea a cincea”)
