Am mai spus. Nu trebuie să vă supărați pe realitate. O minoritate care își dorește ceva mai mult nu are cum să impună asta la nesfârșit unei majorități care nu vrea decât să fie cum a fost.
Indiferent ce credeți, cu cine țineți, ce umori sau speranțe aveți, conflictul nu este unul politic. Nu este un război între PSD, PNL, USR, UDMR sau mai știu eu ce partid. Este rezultatul Revoluției neterminate din decembrie 1989 și a conflictului existent încă de atunci între ,,Jos Ceaușescu!” și ,,Jos Comunismul!”. Unii au vrut doar un comunism fără Ceaușescu. Și ăștia au triumfat, pentru că erau cei mai mulți și pentru că era cel mai ușor și se potrivea mai bine la ora respectivă.
Apoi este despre conservarea privilegiilor. Unii le-au avut, alții nu. Ăia care le-au avut au dorit, normal, să și le păstreze. Și au reușit. Și-au făcut țara lor, frumoasă și total separată. Dacă îi deranjezi ies frumos și îți f*t un par în cap. Simplu. Nimic ideatic, nimic spectaculos. Știu intelectuali din ăia frumi care pentru o asigurare medicală și o decorație ar face exact la fel. Ba chiar mai rău.
Până nu înțelegem asta ne învârtim în cerc.
Și, că veni vorba, dacă vrei să te apuci de treabă, atunci trebuie să te înarmezi cu mai mult decât niște meme-uri. Ei fac asta de peste 100 de ani, tu ești doar în pantaloni scurți. Și nu este un sprint după care parcurgi stadionul în ovațiile mulțimii, ci un maraton cu perspectiva să nu fii tu ăla care se bucură de victorie la final, ci ăia care vin după tine. Te bagi? Nu cred. Nu cred că măcar realizezi ce înseamnă asta. Așa că, lasă.
Din punctul ăsta de vedere, între tine și mine este un hău. Când tu te pupai fericit că ,,ai învins” și te stropeai cu șampanie, eu continuam alegerea. Pentru că știam de atunci că aia ce vedeai tu era o victorie falsă. O paranteză pe care băieții o acordau de nevoie. Deci nu ai cum să fii ca mine, pentru că nu înțelegi regulile de bază. Eventual ești doar siderat perpetuu și o sursă de fraze fără conținut cu miros de slogan rânced. Ești de fapt parte a problemei. Ca un medicament fals.
Am mai scris, la un moment dat, că minoritatea cedează teren pentru că e din ce în ce mai subțire, oamenii se satură să împingă căruța cu proști la deal și avem cu toții o singură viață. Cam asta.
Părerea mea, după toate câte am văzut și știu, este că România este o țară de c***t care merge înainte din inerție, nu pentru că ar avea cineva vreo viziune. Merge înainte pentru că așa merge, pentru că o împing alții din afară. Dacă am rămâne cu ăștia de aici, ar fi vai de mama noastră.
Pe mine, unul, nu mă mai mișcă nimic. I-am văzut pe toți. În sus nu e nimic, în jos nu e nimic.
Dacă vreți un sfat onest atunci pregătiți bagajele copiilor. E cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru ei.
Eu, unul, m-am hotărât de mult. Nu plec. Rămân. Stau aici și mai dau cu parul în care îl prind. Altceva nu pot, oricum.
