22 de ani este media de vârstă a unui lot care s-a calificat în penultimul act al EHFCup, în dauna buzoienilor de la HC. Un „roster” cu doar trei stranieri, și ei sub 25 de ani, în care doar veteranul Mlakar Ziga (35) are un buletin ceva mai vechiuț.
Întrebat după meci care ar fi secretul unei țări care livrează în ultimii ani campioni pe bandă rulantă, antrenorul Klemen Luzar, și el destul de tânăr (42), a răspuns în mai puțin de o secundă: „Avem sportul în suflet, cele trei ore de educație fizică pe săptămână în școli și multă pasiune”.
Povestea despre o națiune care „are sportul în suflet” sună frumos. Adevăratul răspuns e mai puțin poetic. Este vorba despre structură și date. Încă de la finele anilor ’90, Slovenia a introdus SLOfit, o evaluare anuală a condiției fizice pentru aproape toți elevii. Aceasta măsoară nu doar indicatorii de bază ai sănătății, ci și abilitățile motorii. Indicii menite să ofere antrenorilor o perspectivă asupra unor întregi categorii de vârstă: unde se dezvoltă talentele și unde e nevoie de sprijin. Nu e un experiment, ci una dintre cele mai bine documentate punți între educație, sănătate publică și dezvoltarea atletică din lume. Studiile care acoperă peste patru milioane de măsurători arată cum condiția fizică a copiilor din Slovenia a crescut în ultimul deceniu, un rezultat pe care majoritatea țărilor se luptă să-l atingă. Dar datele sunt doar începutul. Ceea ce faci cu ele e ceea ce contează.
În Slovenia, educația fizică nu e o chestiune superficială de trei ore pe săptămână. Clasele mai mari sunt predate de profesori specializați cu cel puțin cinci ani de pregătire academică. Fiecare elev absolvă un curs obligatoriu de înot. Antrenamentul începe de la vârste fragede, dar fără presiunea de a se specializa prea devreme. Copilul trebuie să fie în primul rând atras de sport, nu programat pentru rezultate și medalii. O abordare care construiește, înainte de toate, o societate sănătoasă și o bază solidă de tot pentru selecția ulterioară. Abia apoi, selecția, nu simpla participare, e cea care decide rezultatele. Mai simplu, sportul profesionist nu e separat de societate; este extensia sa logică. Sistemul crește copii în formă, școlile dezvoltă competențe motorii.
Legat de sporturile pe care a mizat, Slovenia a ales ce le place slovenilor, nu ce e la modă în Europa. În timp ce fotbalul a rămas cumva în plan secund, cele mai multe fonduri merg către cele două obsesii naționale, ciclismul și sporturile de iarnă. Evident, nu putea lipsi baschetul. Până la urmă, Slovenia e parte din fosta Yugoslavie. Pe cale de consecință, cele 73 de puncte înscrise de Luka Doncic într-un meci din NBA nu sunt o întâmplare. Nici cei 254 de metri zburați de Domen Prevc la Planica. Ca să nu mai vorbim despre dubla Giro-Le Tour, reușită de Tadej Pogacar, de departe cel mai mare ciclist al istoriei moderne. Oricât de contraintuitiv ar suna, nu sunt excepții ci rezultate repetitive. Și ceea ce e cu adevărat fascinant nu sunt atât coșurile de trei puncte, zborurile și trofeele, cât mașinăria care le produce. În mod fiabil.
