Roxelana Radu
Cu ceva timp în urmă, aveam nevoie să trimit niște cărți în Moldova. Nu multe dar nici puține, cam vreo 150 de exemplare dintr-un volum de proză. Mi s-a atras atenția că nu pot fi trecute la vamă toate, în tot cazul nu în număr atât de mare, pentru că se consideră că faci speculă (sic!) cu cărți și ți se confiscă.
Într-un final, am apelat la câțiva prieteni și am reușit să le trimit, împărțite în câteva transporturi mai mici. Iată că, mi-am zis, cartea este foarte căutată în dreapta Prutului, din câte se poate observa. Dincolo de asta însă, nu mi-am putut stăpâni un zâmbet (chiar dacă intrigat), la gândul că în vreme ce la noi nu se mai pune demult preț pe carte ori pe lectură, undeva în lumea asta, cererea de carte pe piață e atât de mare încât ea, cartea, este considerată ca pasibilă de a fi folosită în scop de speculă.
Mi-am amintit despre această întâmplare deunăzi, văzând editurile care sunt mai aproape ca niciodată de colaps, pentru că piața de carte, așa cum vedem cu toții, este aproape îngenunchiată de austeritate. Nu că lucrurile ar fi stat prea grozav până acum, dar dublarea TVA și costul tot mai ridicat al hârtiei fac ca vremurile în care oamenii cumpărau cărți să devină în curând o amintire. Mai mult, ultimele luni au afectat și mediul online, acolo unde site-urile librăriilor au din ce în ce mai puțini vizitatori. Nu mai este demult o noutate faptul că perioadele de instabilitate financiară determină consumatorii să renunțe înainte de orice la bunurile culturale în general și la carte în special.
„Scăderea pieței de carte nu reprezintă doar o scădere financiară ci, în primul rând, o scădere comunitară, o scădere a nivelului de încredere în ceilalți, a nivelului de coagulare și coeziune socială”, atrage atenția scriitorul Radu Vancu.
Că tot vorbim de carte, credeți că anticariatele o duc mai bine? Da’ de unde! Varianta digitală îi mai salvează uneori și îi mai ajută să vândă te miri ce, dar de bază rămâne tot pasiunea buchinistului, nu umblatul după câștig. Mi-a plăcut inițiativa unui anticar inventiv din Oradea, care a înființat o asociație și care, cu ajutorul unei autoutilitare de marfă pe care a amenajat-o ca o cochetă bibliotecă pe roți, merge zilnic în oraș și periodic la festivaluri ori târguri, pentru a promova cărțile. Pentru a scoate trecutul la vedere și la vânzare, cum s-ar spune. „Salvatorii de cărți” se numește asociația orădeanului, din câte îmi amintesc. Or mai fi și alte lucruri de salvat în România, în afară de cărți, mă întreb? Să mai facem niște asociații, zic. Că poate așa, vor începe să se miște lucrurile câtuși de puțin. Altminteri, să nu vă imaginați că doar vârstnicii (de cele mai multe ori aflați la ananghie) își vând cărțile. Sunt anticariate care cumpără manuale de la elevii cărora autoritățile le oferă gratuit, la începutul anului școlar, câte un ghiozdan cu manualele necesare pentru anul în curs. Dar se pare că elevii nu au nevoie de ele. Sau au nevoie mai mare de bani. Cu spirit de întreprinzător încă de la vârste fragede, iată că au găsit o soluție de a face un ban în plus. Mă aflam prin toamnă în fața unui anticariat care avea afișat la intrare, cu litere de-o șchioapă: „Nu cumpărăm manuale”. Întrebând de ce, anticarul mi-a răspuns că are deja foarte multe și nu mai are ce face cu ele. Vă las pe fiecare să trageți concluziile de cuviință.
Să ne mai mirăm, în condițiile astea, de rezultatele simulării la Evaluarea Națională? Intuim o relație de tip cauză-efect între dezinteresul pentru carte/lectură, și rezultatele slabe la respectiva evaluare? O treime din elevii de clasa a VIII-a nu au reușit să obțină nota 5 la Limba și literatura română. Acest lucru scoate în evidență un fenomen tot mai îngrijorător și anume dificultățile tot mai mari de înțelegere și de exprimare, limbajul tot mai precar, însoțit de o gramatică tot mai nesigură. Așa stând lucrurile, „perlele” de la simulare care au circulat în mass-media stârnind hohote de râs nu ne amuză nicicum, ci ne pun pe gânduri de-a dreptul. Văd astăzi în online tot felul de cunoscători care oferă cu un aer doct explicații, care de care mai puerile: cum se scrie un cuvânt, cum se desparte corect un altul, care este sensul cutărui cuvânt, și multe alte chestiuni minimale, care țin de o exprimare corectă din punct de vedere gramatical, ce se dobândește încă din primii ani de școală. Cum nimic nu-i întâmplător, se pare că procentul scăzut de promovabilitate la examenul de definitivat al cadrelor didactice, merge mână-n mână cu promovabilitatea la fel de scăzută a elevilor, la diverse examene.
Revenind à nos moutons, este de remarcat popularitatea crescută a audiobook-urilor în ultimii ani. Adulții care nu au timp să se așeze cu o carte în mână și să citească, le ascultă în mașină, ori în timp ce fac curățenie sau sport. Specialiștii spun însă că nu au aceleași beneficii pentru creier precum cititul clasic, astfel că nu le recomandă copiilor.
Dar cât de atrăgătoare mai este oare cartea astăzi, în era digitală? Bunăoară, bibliotecile, cândva o sursă importantă de informare pentru comunitate, riscă să devină o amintire. Sistemul Național de Biblioteci din România a pierdut 267 de biblioteci în perioada 2022-2024, în special din mediul rural. Se încearcă implementarea unor soluții creative, dar când agentul agricol este și bibliotecar, ori când bibliotecarul lucrează part-time fiind angajat la starea civilă, iar biblioteca se deschide numai la solicitarea de cărți, este greu de crezut că se mai poate rezolva ceva. Fondul de carte există, dar cartea nu mai atrage pe nimeni, iar bibliotecile speră ca adaptarea la vremurile digitale să atragă tineretul care, în acest moment, nu vine decât pentru anumite volume de care are nevoie la școală. Așa se face că sălile de computere au luat locul sălilor de lectură, iar tinerii vin pentru accesul la internet, ori căutarea de informații necesare în diverse proiecte școlare, dar și pentru socializare. Acolo unde sunt oameni dedicați profesiei se organizează ateliere de creație, întâlniri cu personalități sau promovări de cărți, în încercarea de a se păstra misiunea bibliotecii de spațiu cultural viu al comunității și de a se menține legătura cu publicul, fără de care nici biblioteca nu ar mai avea niciun rost.
Cartea, lectura, biblioteca, școala, educația, toate acestea înseamnă cultură. Iar cultura înseamnă sisteme de referință care să ne ajute să ne raportăm corect și echilibrat la societate și la problemele ei și, implicit, ale noastre. Cultura este o redută, poate printre puținele sau poate chiar singura, în fața invaziei kitsch-ului și a asaltului prostului gust și mârlăniei gregare. Un fel de protecție care să ne așeze față în față cu noi înșine, pentru a înțelege cine suntem și încotro mergem. „Un popor fără cultură este ușor de manipulat”, spunea părintele romantismului german, Immanuel Kant. Probabil că de aceea ne întoarcem, periodic și constant, cu statornicie și emoție, la cărți. Pentru că ele formează caractere și dau sens vieții, începând cu basmele copilăriei și terminând cu înțelegerea vieții la maturitate.
Voi ce cărți mai citiți?
