Alexandru PRIPON
După cum vă spuneam în articolul precedent, odată cu euforia monetizării site-urilor, adică a câștigurilor provenite din afișarea unor reclame, au apărut tot soiul de pagini web cât mai atractive, menite să atragă vizualizări și, ca nefastă consecință, bani. De la site-uri cu un conținut deloc legal, până la site-uri legale, poate, dar „împodobite” cu publicitate precum bradul de Crăciun, toate au fost încercate și toate s-au pierdut în străfundurile internetului. Acela a fost momentul când unele persoane, cu sau fără aptitudinile necesare în breaslă, au comis pagini web într-o zonă ceva mai gri, cea a știrilor și articolelor de tot felul. Astfel am ajuns la începuturile unui ev ponciș, pe care nu îmi place că trebuie să-l numesc al calpului ziaristic și în care se promovează, absurd, nejurnalismul sau impostura media.
A apărut moda copierii unor articole de pe platforme web dedicate ziarelor și revistelor, apoi a lipirii conținutului în cine știe ce colț obscur de internet. Voiai informații cât mai noi doar despre o anumită vedetă pop? Le găseai pe toate într-un singur loc, împresurate de reclame, multe reclame. Acesta este motivul pentru care, și astăzi, textele publicate pe câteva site-uri de știri stau ascunse în spatele unor scripturi care ocrotesc împotriva copierii, iar dacă vrei să-i trimiți unui prieten paragraful în care scrie despre cel mai recent film îți apare mesajul „conținut protejat”, „nu mai furați” sau cine știe ce altceva.
Nu am mai urmărit de mulți ani fenomenul. Însă tind să cred că unii dintre amicii mei internauți din zilele vechi (sau alții, asemenea lor) se ocupă de câteva site-uri, dedicate, într-un fel știrilor. Titlurile sunt indexate cu o suspectă promptitudine de Google sau alte motoare de căutare, apar pe mai toate portalurile de profil și rețelele sociale, cu trimitere directă pe site-ul unde au fost publicate, par a fi teribil de importante și merită, aparent, să fie citit și conținutul. Doar că, dezamăgire, textele sunt înfiorător de lungi, repetând paragrafe întregi ale „articolului” precedent, se lăbărțează prolix până dincolo de limita răbdării, apoi oferă și informația, una răsuflată sau vizibil înșelătoare, parcă scrisă de un copil care își caută o preocupare, în așteptarea pubertății. Dimensiunile textelor ascund, însă, un mic secret: tot citind și coborând pe pagină, prin fața ochilor îți defilează tone de reclame, oriunde apeși (dai clik), din greșeală, se declanșează un pop-up care te aruncă pe site-uri cu diverse produse la vânzare sau copii izbutite ale acelor site-uri, numai bune de o înșelătorie… Fără să știi, fără să vrei, ai contribuit, păcălit de pretexte înșelătoare, la jocul reclamelor. Și nici măcar nu ai dat de vreo informație utilă.
Îmi veți spune că platformele online descrise mai sus nu sunt, sub nicio formă, site-uri de știri, ci imitații „fabricate” în vederea monetizării (acceptați, vă rog, acest cuvânt). Eu știu, dumneavoastră știți, dar există multe persoane care iau, din nou și din nou, plasă, citind conținut dubios și validând importanța măsurată în numărul de vizitatori a unor pagini web submediocre. Aceasta în timp ce site-uri serioase, multe rămase unice vestigii ale câtorva publicații extraordinare, sunt închise, rând pe rând, din rațiuni financiare, sau rămân cu doar câțiva oameni de presă, devotați și dispuși să ducă, voluntar, mai departe o activitate cu adevărat jurnalistică.
Sper să nu se înțeleagă, în mod eronat, că nu aș fi de acord cu prezența reclamelor pe paginile revistelor și ziarelor online. Dimpotrivă, deoarece acestea reprezintă, cel mai adesea, unica modalitate de a se obține venituri (teribil de mici) din activitatea jurnalistică. Sunt împotriva calpului jurnalistic, a titlurilor și textelor înșelătoare, menite să atragă clicuri și să promoveze, fără griji, neadevăruri ori platitudini, sub umbrela nemeritată a presei.
Nu știu să existe prea multe soluții privitoare la supraviețuirea mass-media în aceste vremuri ale exilului online. Nici nu văd cum ar putea fi stopat fenomenul supărător al mimării jurnalismului, pe anumite site-uri, doar de dragul atragerii vizitatorilor care să vizualizeze reclame. Mă gândesc, totuși, că timpul cerne valorile și drege erorile, ceea ce va duce, mai mult ca sigur, la ocolirea paginilor web doldora de mesaje comerciale, însă lipsite de informații corecte ori măcar coerente. Până atunci, însă, avem nevoie de o educație serioasă, pentru a distinge realitatea și a ocoli noutatea cu orice preț, găunoasă, nefiresc livrată. Avem nevoie de presă, de presa reală, pentru a înlătura pericolul improvizațiilor fistichii, al știrilor înșelătoare, îmbibate de reclame, al nejurnalismului sau, dacă vreți, al imposturii media.
