Pe 6 decembrie îl prăznuim pe Sfântul Nicolae. Este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai creștinismului, un personaj real din istoria Bisericii, care a devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit „chip al blândeților”, mai ales pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia.
Moş Nicolae este o personificare populară a timpului îmbătrânit. El a preluat din calendarul creştin numele și data de celebrare de „Sfântul Nicolae”, un personaj real (episcop de Myra), apărător al credinţei în Iisus. El a fost recunoscut ca sfânt începând din secolul al XVI-lea. Deci, Moş Nicolae a existat ca trup şi suflet, acum el există ca spirit, fiindcă întruchipează bunătatea, credinţa şi generozitatea. În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii ştiu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele deoarece Moș Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri. Seara, în ajun, copiii își curăță ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale și smochine), haine și jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom. Cei care nu au fost cuminți primesc o nuielușă, ca semn al pedepsei pe care o merită. De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numește, prin unele ținuturi, „Crăciunul Copiilor”.
Ținând cont de această tradiție, Primăria Buzău și Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” au dorit să le facă o bucurie copiilor și vor deschide în această zi „Orășelul copiilor” din Crâng. Tot din 6 decembrie, cei mici sunt așteptați la Atelierul Moșului, unde prin proiectul „Școala din parc” le-au fost pregătite numeroase activități și joculețe educative.
Începutul sărbătorilor de iarnă
Sărbătoarea Arhiepiscopului Nicolae marchează începutul sărbătorilor de iarnă, care se încheie pe 7 ianuarie, odată cu praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, având în miezul ei Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, informează Ana Pascu, muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român. În multe locuri, în această zi, mai spune muzeograful, „se adună cetele de colindători şi încep repetiţiile. Ei afirmă că nu se cuvine să cânţi colinde înainte de Sfântul Nicolae, nici după Sfântul Ioan. În unele sate, colindătorii încep pregătirile cântând chiar colinde”. În popor se mai spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.
Cine a fost Moș Nicolae
„Născut în anul 270, a trăit mai întâi perioada de persecuții a Bisericii, în vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximiliam (286-305). Sfântul Nicolae a rămas orfan de mic și a fost crescut și educat de un unchi al său, care purta tot numele Nicolae și era episcop în cetatea Patara, din Asia Mică. Dobândind înțelepciune și râvnă pentru cele sfinte, a fost hirotonit episcop al cetății Mira din Lichia, unde a propovăduit cu îndrăzneală dreapta credință, fapt pentru care a fost persecutat și întemnițat. Edictul de libertate religioasă din anul 313 al Sfântului Împărat Constantin cel Mare l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniță, de unde a fost eliberat. Este deci unul din marii sfinți ai Bisericii creștine care s-a bucurat de rolul protector al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, într-o perioadă în care lumea era divizată încă între păgânism și creștinism. Mai târziu, în anul 325, Sfântul Ierarh Nicolae s-a aflat între cei 318 Sfinți Părinți convocați de Împăratul Constantin cel Mare la primul Sinod ecumenic de la Niceea, unde a apărat învățătura Bisericii despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu în fața rătăcirii ereziei ariene, fapt pentru care a fost numit apoi și îndreptător sau apărător al credinței. Prin pilda vieții și a faptelor sale de milostenie, Sfântul Nicolae a inspirat o cultură a bunătății și dărniciei în toate popoarele creștine, mai ales acolo unde este cinstit cu multă evlavie, prețuit și iubit”, arată patriarhia.ro.
„Născut în anul 270, a trăit mai întâi perioada de persecuții a Bisericii, în vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximiliam (286-305). Sfântul Nicolae a rămas orfan de mic și a fost crescut și educat de un unchi al său, care purta tot numele Nicolae și era episcop în cetatea Patara, din Asia Mică. Dobândind înțelepciune și râvnă pentru cele sfinte, a fost hirotonit episcop al cetății Mira din Lichia, unde a propovăduit cu îndrăzneală dreapta credință, fapt pentru care a fost persecutat și întemnițat. Edictul de libertate religioasă din anul 313 al Sfântului Împărat Constantin cel Mare l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniță, de unde a fost eliberat. Este deci unul din marii sfinți ai Bisericii creștine care s-a bucurat de rolul protector al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, într-o perioadă în care lumea era divizată încă între păgânism și creștinism. Mai târziu, în anul 325, Sfântul Ierarh Nicolae s-a aflat între cei 318 Sfinți Părinți convocați de Împăratul Constantin cel Mare la primul Sinod ecumenic de la Niceea, unde a apărat învățătura Bisericii despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu în fața rătăcirii ereziei ariene, fapt pentru care a fost numit apoi și îndreptător sau apărător al credinței. Prin pilda vieții și a faptelor sale de milostenie, Sfântul Nicolae a inspirat o cultură a bunătății și dărniciei în toate popoarele creștine, mai ales acolo unde este cinstit cu multă evlavie, prețuit și iubit”, arată patriarhia.ro.
