Mormântul dizidentului și scriitorului Victor Frunză a fost profanat sau timpul viclean a ros din „rădăcinile” crucii?

Constantin MARAFET

Victor Frunză (n. 8 iunie 1935,  comuna Dumitrești, județul Râmnicu Sărat – d. 27 iulie 2007, Aarhus, Danemarca) a fost un scriitor, dizident și jurnalist român.

Victor Frunză s-a născut la 8 iunie 1935, în comuna Dumitrești, pe atunci județul Râmnicu Sărat. A urmat școala primară în comuna natală și Liceul Economic din Râmnicu Sărat. În anul 1952, imediat după absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de ziaristică din București (1952-1953) și apoi la Facultatea de ziaristică a Universității „Lomonosov” din Moscova (1953-1958). A lucrat ca redactor și realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română (1958-1978), apoi la Televiziunea Română (1968-1971). A fost profesor de jurnalism audio-vizual la Facultatea de ziaristică în cadrul „Academiei Ștefan Gheorghiu” București. (Sursa: Wikipedia)

Cineva i-a furat lacrimile, dar și somnul din viața de apoi!

Au trecut 17 ani din iulie 2007, ani biblici, de când norii s-au adunat  într-un singur punct cardinal, Râmnicu Sărat. Pe „gârlă” în sus, spre izvor, în punctul numit de mine „Teatrul roman”, după dorința lui Victor Frunză de a iniția aici un fel colosseum râmnicean, unde urma să fie date reprezentații de teatru antic, se află mormântul acestuia. Puțini știu acest lucru, dar cu siguranță mulți au trecut pe acolo și au văzut crucea și poate chiar și-au şi făcut semnul crucii și au citit înscrisul de pe ea.

Nori albi cu miros de amintire și cu mir curat au stat neclintiți deasupra mormântului în tot acest timp, veghind urna cu cenușă și crucea cu motive populare românești. Sâmbătă, la ceas de amiază, am ajuns la mormânt să răsădesc o lacrimă, dar am găsit crucea trântită la pământ și spartă în bucăți mici, cu linii adânci în piatră, ca un contur de țară pe suprafața lor. Mormântul avea răni sângerânde, proaspete. Am ridicat spre cer un oftat, dar norii nu mai erau la locul lor. Se risipiseră printre lacrimile mele, căutător vremelnic al prieteniei prin viața lui Victor Frunză, prietenie pe care o găsisem și de care m-am bucurat.

Cine, ce ființă, dacă poate fi numită așa, a spart și a dărâmat crucea? Și ce să facă cu ea? Eu ştiu că s-a turnat crucea în  beton adânc de peste 60 de centimetri. Ce forță a putut smulge crucea? Sigur nu a fost creștin. Un creștin nu profanează mormântul niciunui semen.

Ce a câștigat furându-i somnul? Doarme, oare, mai bine „hoţul”? Dar cu lacrimile noastre, ale celor care am participat la înmormântare, ce face? Eu nu cred că cel sau cei care au profanat mormântul lui Victor Frunză sunt râmniceni. Nu cred așa ceva pentru că râmnicenii sunt oameni frumoși la suflet. Cine să fie?

Cineva i-a furat lacrimile, dar și somnul din viața de apoi lui Victor Frunză! Sufletul lui Victor Frunză își așteaptă crucea. Nu va fi liniștit până când crucea nu va reveni la mormânt.

Anul viitor ar fi împlint 90 de ani. Putem, oare, să facem ceva pentru una dintre adevăratele noastre personalități? Am vorbit cu Dan, Dan Frunză, fiul lui Victor Frunză, i-am povestit de întâmplare și i-am trimis fotografii. A promis că va reface crucea. Acest lucru e deja stabilit, rezolvat. Dar noi? Noi ce facem?