Migrația buzoienilor la muncă în străinătate și fenomenul „copiilor rămași singuri acasă”

Unul dintre fenomenele prezente la nivel național, care afectează puternic și societatea buzoiană, este cel al migrației pentru muncă în străinătate. Este vorba, în principal, de migrația temporară,  generată de plecarea părinților în străinătate pentru anumite lucrări sezoniere. Concret, în ultimii ani, din ce în ce mai mulți oameni, preponderent din păturile modeste  ale populației, dar și din cele sărace, au decis să emigreze fie motivând lipsa unui loc de muncă în regiunea de rezidență, fie pentru a obține salarii mai bune.

Migrația românilor s-a amplificat în 2018. Potrivit datelor INS, aproape 239.000 de români au plecat în străinătate pentru o perioadă mai lungă de 12 luni. Numărul emigranților temporari este cel mai mare din 2010 încoace, fiind în al cincilea an consecutiv de creștere, conform comunicatelor din anii trecuți, consultate de Edupedu.ro. Remarcabil este și numărul record de bărbați care au emigrat, cu 47% mai mare decât al femeilor, potrivit datelor defalcate pe sexe, oferite de Institutul Național de Statistică.

În multe dintre aceste situații sunt afectați și copiii. Fenomenul a devenit cunoscut ca cel al „copiilor rămași singuri acasă”.

Problema copiilor rămași în țară după plecarea părinților la muncă în străinătate este stringentă. Numărul lor, potrivit rapoartelor din 2018, indică circa 2,5% din totalul copiilor conform DGASPC, peste 4,4% conform ISJ și peste 10% conform unor ONG-uri. Problema  este că generații întregi din unele regiuni vor fi afectate și vor suferi repercusiunile carențelor emo­ționale, școlare și comportamentale rezultate din această situație.

Amploarea fenomenului migrației și a copiilor rămași acasă în voia sorții se poate observa, pe de o parte, din raportările Direcției Generale pentru Asistență și Protecția Copilului, care a preluat în tot acest timp o serie de astfel de copii în grija sa, din raportările Inspectoratului Județean Școlar Buzău, care privesc abandonul școlar și absenteismul, și nu în ultimul rând ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, unde se observă, spre exemplu, că la finele anului 2020, în baza de date a instituției și în plată au intrat peste 1.000 de buzoieni care măresc rândurile celor ce constituie beneficiarii Legii 416. Singura explicație plauzibilă  a acestui val de șomeri, care a trebuit să fie puși în plată pe Legea 415 a  venitului minim garantat, este reîntoarcerea de la muncă din străinătate a unui număr mare de buzoieni care pe timpul iernii nu au loc de muncă și nu au mijloace de subzistență.

2.050 de copii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate

Din datele Direcției Gene­rale pentru Asistență și Protecție Socială Buzău reiese că în septembrie 2020, adică la începerea anului școlar trecut, 2.050 de copii din județul Buzău aveau cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. Mai exact, se aflau în îngrijirea rudelor până la gr. IV fără măsură de protecție 515 copii care aveau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, 1.224 cu un singur părinte în străinătate și 293 cu un părinte susținător plecat în afara granițelor țării.

DGASPC Buzău a oferit  anul trecut protecție și educație pentru  217 copii afectați de migrația pentru muncă în străinătate.  Este vorba despre 10 copii care au fost preluați de asistenți maternali , 45 în centrele de plasament și 162 care, cu sprijinul specialiștilor, au ajuns în plasament la rude până la gr. IV.

Aceste cifre statistice de anul trecut nu diferă cu foarte mult față de cele din 2019. Specialiștii DGASPC Buzău spun că, în luna decembrie a anului 2019,  se aflau în îngrijirea rudelor până la gr. IV fără măsură de protecție: 526 de copii care aveau ambii părinți plecați, 1.043 copii cu un singur părinte plecat  și 263 de copii cu părinte unic susținător plecat la muncă în străinătate, ceea ce înseamnă că un număr de 2.192 copii s-au aflat în dificultate și, deci, în atenția specialiștilor DGASPC Buzău. În perioada menționată, s-a dispus măsură de protecție din partea DGASPC pentru 34 de copii care aveau ambii părinți plecați. Dintre aceștia, 6 au fost preluați în plasament de către asistenții maternali, 5  au fost preluați în centre și alți  23 au ajuns în plasament la rude până la gr. IV. Dintre cei 69 de copii cu un părinte plecat, 12  au fost plasați la asistenți maternali, 21 în centre, 36 în plasament la rude până la gr. IV), iar în ceea ce privește copiii cu  un părinte unic susținător plecat, DGASPC Buzău a dispus măsuri în cazul a 129, dintre care 38 au ajuns în plasament  la asistenți maternali, 24 în centre și 67 în plasament la rude până la gr. IV. În total, în 2019, DGASPC Buzău a preluat în grija sa 232 de copii ai căror părinți erau plecați în străinătate.

Program de evaluare și consiliere psihologică în cadrul DGASPC pentru copiii rămași singuri

Psihologii atrag atenția că, atunci când pleacă unul dintre părinți, copilul este parțial afectat, dar atunci când pleacă și mama și tata, copilul trăiește abandonul. De aceea, cei care ajung în atenția Direcției pentru Asistență Socială și  Protecția Copilului beneficiază de mai multe servicii. „Copiii care ajung în sistem intră într-un program de evaluare și consiliere psihologică și sunt atent monitorizați de către personalul de specialitate.

Se dorește ca prim rezultat depășirea de către copil a unei eventuale traume și menținerea/refacerea legăturii cu familia”, spun specialiștii DGASPC Buzău.

Care este impactul migrației asupra copiilor

Un studiu privind  „Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă”,  realizat de  Organizația Salvați Copiii, a condus la unele concluzii.

Principalele concluzii ale studiului arată exact ceea ce spun și specialiștii DGASPC: lipsa mamei este mai des și mai intens resimțită de majoritatea grupului țintă, atât pentru că aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor gospodărești care, în lipsa acesteia, revin în grija copiilor, cât și pentru că mamele reușesc în gene­ral să construiască o relație apropiată și o comunicare des­chisă cu copiii, apar probleme de comunicare în special între copii și bunici, percepute a fi cauzate de diferența foarte mare între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de viață diferit și de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale, a stilurilor de viață moderne, apropiate de tineri, problemele de comunicare apărute s-au evidențiat a fi mai grave în cazul tinerilor adolescenți, asupra cărora bunicii nu reușesc în general să aibă control, lipsa relației cu părinții s-a dove­dit a avea efecte de izolare, scădere a încrederii în sine, scădere a rezultatelor școlare, absenteism și chiar abandon școlar, lipsa implicării și a participării la acțiuni extra-școlare ajungând chiar la comportamente și atitudini indezirabile social (ca infracționalitate, violență etc.).