Meșteri cu măști de ceramică pe față pentru a atrage clienții

Un obicei interesant al locului legat de olărit îl constituiau măștile de ceramică. Despre acesta și despre multe alte lucruri interesante legate de meșteșugul olăritului au aflat buzoienii duminică după ce au trecut pragul Muzeului de Etnografie „Vergu Mănăilă”.

La ce foloseau măștile din lut ne spune muzeograful Raluca Brașoveanu: „un obicei al olarilor din centrele de olărit buzoiene era acela de a-și așeza pe cap o mască din ceramică atunci când mergeau la târguri. Masca avea un aspect grotesc și era modelată din lut de către meșterii olari, fiind acoperită uneori cu o barbă din câlți de cânepă. Rolul acestei măști era acela de a atrage atenția cumpărătorilor către marfa olarului”, spune muzeograful Raluca Brașoveanu. În expoziția temporară deschisă duminică, 25 septembrie, la Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă” se găsesc trei astfel de măști, create de meșterul Ilie Năstase din comuna Mânzălești, alături de multe alte obiecte care ilustrează prezența acest meșteșug pe plaiurile buzoiene. De fapt, duminică, 25 septembrie, Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă”,  nu a fost doar un muzeu. El a mai fost, preț de câteva ore, și atelier de olărit, iar vizitatorii au putut vedea cum lutul prinde viață sub ochii lor, cu ajutorul meșterului Emil Matei.

A fost vorba despre o activitate inedită, în premieră, pe care directorul Muzeului Județean Buzău , Daniel Costache, a pus-o la cale împreună cu întreaga echipă de la Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă”, coordonată de muzeograful Raluca Brașoveanu, pentru a marca cea de-a treia ediție a Zilei Satului Românesc. În acest demers s-a alăturat și  Roxana Vișan, muzeograf la Muzeul „Octavian Moșescu” din Râmnicu Sărat. Este vorba despre o expoziție inedită dedicată meșteșugului olăritului și ilustrată cu obiecte ceramice din zona etnografică a Buzăului la care s-a adăugat și o demonstrație despre cum un meșter poate transforma lutul în vase de diferite forme și mărimi, deci cu diferite utilizări, folosind aceleași procedeu la care apelau cu decenii în urmă meșterii olari ai comunităților rurale din județ. Iar în județul Buzău au fost câteva localități care se remarcaseră pentru prelucrarea lutului, care au fost amintite în comunicarea muzeografului Raluca Brașoveanu. Este vorba despre localitățile Mânzălești, Beșlii, Plopeasa, Grabicina, Calvini, Olari, Joseni și Săseni, cunoscute pentru vasele din lut.

Expoziția este intitulată „Lut apă și foc. Ceramică tradițională din zona etnografică a Buzăului”. De ce lut, apă și foc? A răspuns la întrebare muzeograful Raluca Brașoveanu. Care a povestit că aceste trei elemente erau esențiale în procesul de creație a vaselor ceramice. Lutul era procurat din jurul centrelor de olărit, majoritatea dintre acestea aflându-se în zonele de deal, unde se găsea pământ bun pentru olărit. Calitatea lutului varia de la o zonă geografică la alta. În funcție de compoziția lutului, unele vase erau  folosite doar pentru păstrarea și transportarea alimentelor, așa cum făceau spre exemplu, lăptăresele, iar altele erau bune de pus la foc, adică erau suficient de rezistente astfel încât mâncarea să fie preparată termic, cum ar fi oala în care erau pregătite sarmalele.

Muzeograful Raluca Brașoveanu a  mai prezentat și  modul în care era pregătit lutul pentru a putea fi folosit de meșterii olari: „Odată transportat acasă, lutul nu putea fi folosit ca atare, pentru că îi lipsea plasticitatea. Elementul utilizat pentru obținerea plasticității lutului era apa. În acest sens, pregătirea materialului se făcea în două moduri: prin dospire sau prin iernare. Dospirea însemna acoperirea lutului cu apă și lăsarea la odihnit timp de mai multe luni. Al doilea procedeu însemna lăsarea la înghețat a lutului peste iarnă.” Odată pregătit,  ultimul element în procesul de creație a unui vas de lut este focul. După ce erau lăsate la uscat în prealabil. „În expoziția de astăzi veți vedea un vas inedit inscripționat cu data, locul și numele celui care l-a creat. Acesta este un ulcior pe care stă scris astfel: <anul 1803, mai, Mânzălești, Ilie Ion, olar>. Inscripția dă mărturie despre meșteșugul olăritului în localitatea Mânzălești încă de acum 219 ani”.

Muzeograful Raluca Brașoveanu a făcut referire și la comerțul cu aceste vase ce s-a dezvoltat pe raza județului.  În alocuțiunea sa face referire la târgurile în care se comercializau produsele de olărit. „Ceramica din centrele de olărit din zona etnografică a Buzăului era de uz casnic și era comercializată la târgurile locale din Beceni, Beșlii, Buzău Râmnicu Sărat. Acest tip de ceramică ajungea și în satele de câmpie din Bărăgan și din Câmpia Brăilei, vasele fiind oferite în schimbul cerealelor”, a precizat Raluca Brașoveanu.

La eveniment a fost prezent alături de directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache și președintele Consiliului Județean Buzău, Petre Emanoil Neagu.