Lipsa forței de muncă, gata să închidă șantierul arheologic de la Târcov

Unul dintre cele mai dificile și valoroase șantiere arheologice din România, situl de la Târcov – Piatra cu Lilieci, din județul Buzău, riscă să se închidă în următorii ani. Motivele sunt cât se poate de concrete: lipsa forței de muncă și îmbătrânirea lucrătorilor care, an de an, au ajutat cercetătorii de la Muzeul Județean Buzău să scoată la lumină fragmente dintr-o cetate dacică ce ar fi funcționat în perioada domniei regelui Decebal, în timpul războaielor daco-romane.

Cetatea dacică de la Târcov se află la aproximativ 7 kilometri nord de Pârscov, pe o culme împădurită greu accesibilă, cunoscută de localnici drept Piatra cu Lilieci, la o altitudine de 735 de metri. Trei dintre laturile sale sunt abrupte, iar accesul presupune un efort fizic serios: o urcare zilnică de aproape o oră prin pădure, cu echipament, hrană și apă la purtător. În fiecare vară, timp de o lună, echipele de cercetători se alătură unui grup restrâns de localnici, șase sau șapte persoane, pentru a continua munca de documentare și conservare a cetății, într-unul dintre cele mai dificile șantiere din țară.

Majoritatea celor care ajută la săpături sunt localnici din satul Târcov sau din împrejurimi. Pentru unii, este singura sursă de venit în sezonul estival. Pentru alții, este o pasiune transmisă de ani de zile, un mod de a rămâne conectați la istoria locurilor natale. „Sunt din Târcov, locuiesc aici din anul 1975. Căutau oameni prin sat și m-au găsit. Am venit, am fost mulțumit, vin de vreo 15 ani, cu o întrerupere de 3 ani, am săpat cu plăcere. Săpăm cu cazmaua, cu lopata, aruncăm pietrele care nu sunt de valoare, îmi place. Vin zilnic, urc până aici cam 30 de minute. Ne luămapă, mâncare, cizme de schimb. Am descoperit râșnițe din piatră, fusaiolele acelea pe care femeile dace le foloseau la tors, niște bile din pământ, vase, oase. Sunt învățat cu munca de mic, îmi place aici că este aer curat, învățăm de la arheologi. Aici cred că au fost niște locuințe dacice”, a povestit pentru „Agerpres” Nicolae Manta, unul dintre cei mai vechi lucrători ai sitului.

Carmen Buturugă, o altă localnică prezentă pe șantier de aproape două decenii, spune că urcă zilnic pentru sănătate și relaxare: „Sunt pe șantier de 16-17 ani, eram din zonă și am venit de curioasă, apoi mi-a plăcut. Sezonul se deschide pe 1-2 iunie, este o sursă de venit, dar este foarte frumos și vin pentru sănătatea mea. Drumul îmi face bine, eu fac vreo 45 de minute. Am descoperit aici locuințe, metale, pandantive, obiecte din bronz, ceramică multă, vase frumoase, vetre, râșnițe. Câștigăm în jur de 100-150 de lei pe zi, este important venitul, dar, personal, vin pentru relaxare și sănătate. Ne mai prind ploile, în ultimii trei ani a fost o secetă cruntă și anul trecut niște călduri groaznice, animale sălbatice, am văzut acum vreo patru ani niște lupi, căprioare, am văzut urme de urs”, a spus aceasta pentru sursa citată.

Cetatea dacică a fost activă în a doua jumătate a secolului I d.Hr. și se presupune că avea rol de supraveghere strategică a drumului de acces spre Transilvania, de-a lungul râului Buzău. În decursul campaniilor de cercetare, au fost descoperite locuințe, vetre, fusaiole, fragmente ceramice, obiecte din bronz, arme și chiar un pilum roman – suliță militară utilizată de armata imperială.

„De departe este unul dintre cele mai dificile șantiere arheologice, din punct de vedere logistic din județul nostru și probabil din țară, unde de foarte mulți ani avem în cercetare o cetate dacică care a suprapus o locuire din epoca bronzului. Forța de muncă este asigurată de oameni care locuiesc din satele din această zonă, satul Târcov este un sat populat spre deloc, mai sunt doar cinci-șase persoane care populează acest sat. Faptul că lucrează într-un sit înseamnă și remunerație, suntem principalul angajator al zonei în această perioadă, ținând cont de posibilitățile financiare pe care acești oameni le au, am putea spune că reprezintă o gură de oxigen aceste perioade cu săpături arheologice. Săpăturile sunt programate pentru cinci săptămâni. Munca constă în săpături manuale, au experiență și recuperează în condiții de maximă siguranță obiectele din săpătură. De-a lungul vremii au fost găsite aici podoabe, fragmente de recipiente ceramice, arme, obiecte de uz casnic și comun, de la fusaiole, inclusiv un pilum roman”, a transmis pentru „Agerpres” Daniel Costache, directorul Muzeului Județean.

În ciuda dificultăților logistice – teren accidentat, climă capricioasă, animale sălbatice – cercetările continuă cu pasiune și dedicare. Autoritățile culturale pregătesc montarea unor panouri informative, pentru a încuraja turismul arheologic și istoric, sperând astfel să atragă atenția publicului larg și să creeze un sprijin local și național pentru salvarea sitului.

Cu toate acestea, fără o implicare activă în formarea și sprijinirea noilor generații de lucrători și voluntari, șantierul arheologic de la Târcov riscă să devină istorie, înainte ca istoria adevărată a cetății dacice să fie complet descifrată. Situl arheologic de la Târcov este deschis publicului pe perioada verii. Vizitatorii pot descoperi nu doar urmele istoriei, ci și efortul tăcut al celor care, zi de zi, redau trecutului glasul său.