Dacă ești corect, dispari. Confesiunea unei buzoience despre închiderea unei afaceri de 16 ani
O păstrăvărie cunoscută din comuna Gura Teghii și-a încheiat activitatea după 16 ani. Anunțul a fost făcut printr-o postare pe o rețea socială de către Andreea Nicoleta Leonte, reprezentanta afacerii Cabana Bombonel. Aceasta spune că decizia nu a venit din cauza lipsei clienților, ci a fost o luată din pricina costurilor administrative pretinse de diverse instituții ale statului.
Andreea Nicoleta Leonte a explicat că păstrăvălia a fost construită de părinții săi pentru familie, investind bani, timp și multă muncă pentru a pune pe picioare această afacere, în satul în care s-au născut.
„Viitorul țării. După 16 ani de muncă… astăzi am închis păstrăvăria. Acum 16 ani, părinții mei au ales să construiască ceva în locul în care ne-am născut și am crescut, pentru mine și pentru sora mea. Au investit bani, timp, putere și, mai presus de toate, suflet. Au muncit zi de zi, fără program, fără concedii, fără sărbători. Au făcut-o cu drag, pentru că au iubit acest loc și au crezut că prin muncă cinstită poți construi un viitor în România. Astăzi nu se închide doar o păstrăvărie. Astăzi se închid 16 ani din viața părinților mei”, precizează aceasta în postarea de pe Facebook, care a devenit virală în doar câteva ore.
Din mesajul postat de buzoiancă reiese că păstrăvălia nu ducea lipsă de clienți și nici nu a fost vorba despre lipsa dorinței de a merge mai departe, ci au fost învinși de administrație și de felul în care sunt tratați micii producători locali. „Ne-a învins administrația. Am încercat din răsputeri să fim în regulă cu tot ce înseamnă legislație și obligații. Am respectat cerințele, am plătit taxe, am făcut investiții și am vrut să lucrăm corect. La urma urmei, nu producem un obiect oarecare, ci hrană care ajunge pe masa oamenilor. Tocmai de aceea am avut mereu responsabilitatea de a face lucrurile așa cum trebuie. Din păcate, în loc să fim sprijiniți pentru că producem hrană românească, am fost împovărați până în punctul în care nu am mai putut continua. Am încercat toate variantele. Am căutat soluții, am cerut explicații și am sperat că cineva va înțelege că o păstrăvărie nu este o fabrică și nici o mare companie. Într-o discuție cu reprezentanți ai Apelor Romane de la Buzau, ni s-a spus să nu fim supărați, pentru că și o balastieră are același număr de monitorizări și plătește la fel. Cum poți compara o păstrăvărie cu o balastieră? Noi trăim datorită apei curate. Dacă apa este poluată, noi suntem primii care pierdem. Peștele moare, iar munca noastră dispare într-o clipă. Pentru cele patru monitorizări obligatorii pe an, laboratorul vine de la Buzău până la Gura Teghii (o distanță de 80 km). O singură deplasare costă aproximativ 2.500 de lei. Asta înseamnă aproape 10.000 de lei doar pentru deplasările laboratorului. Un bilet de avion până în America este 1.200 lei. Comparați dumneavoastră. La acestea se adaugă costul analizelor, costul apei pe care o folosim și o plătim, precum și toate celelalte taxe și obligații”, a mai precizat buzoianca.
Pentru a acoperi aceste obligații, păstrăvălia trebuie să vândă 311 kg de păstrăv la prețul de 45 lei/kg. Reprezentanta păstrăvăriei subliniază că suma nu include hrana peștilor, energia electrică, puietul, salariile, tratamentele sau investițiile necesare funcționării exploatației.
Bazinele vor rămâne goale
Suprafața bazinelor este intabulată și înregistrată la primărie ca exploatație piscicolă. După închiderea activității, bazinele ar urma să rămână nefolosite. Familia Leonte susține că inclusiv încetarea activității presupune obținerea unei alte autorizații și achitarea unor costuri suplimentare. „Toată suprafața bazinelor piscicole este intabulată și înregistrată la Primărie ca bazine piscicole. Astăzi mă uit la ele și mă întreb: ce fac cu ele acum? Vor rămâne goale. Atâta muncă, atâtea investiții și atâtea sacrificii ajung să nu mai însemne nimic. Și culmea este că nici măcar să închid activitatea nu pot pur și simplu. Pentru închidere trebuie să obțin o altă autorizație. Și, bineînțeles, să plătesc și pentru aceea. În țara asta plătești ca să muncești, iar când nu mai poți munci, plătești și ca să închizi”, mai susține Andreea Nicoleta Leonte.
În finalul postării, ea a cerut ca funcțiile de decizie să fie ocupate de persoane care cunosc domeniile pe care le administrează și care înțeleg efectele măsurilor asupra micilor producători. „În spatele fiecărei decizii administrative nu sunt doar niște hârtii. Sunt oameni. Sunt familii. Sunt copii. Sunt ani de muncă, de sacrificii și de speranțe”, a mai precizat în postare.
