Efectele negative generate de schimbările climatice produc pagube din ce în ce mai însemnate în culturile legumicole, informează Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale. Unul dintre efectele negative produse de acestea poartă denumirea generică de „arsură solară”. Acest fenomen apare atunci când temperatura și arșița ating valori ridicate și afectează țesuturile tinere ale plantelor expuse direct acțiunii razelor solare.
Principalele culturi legumicole a căror producție este afectată major de acest fenomen sunt tomatele, ardeii, pătlăgelele vinete, pepenii și castraveții. Acest fenomen s-a accentuat vizibil de la an la an nu numai în câmp, dar și în spații protejate, observându-se că, începând cu anul 2008, pagubele au devenit semnificativ mai mari, ducând deseori până la deprecierea culturii în totalitate.
Arsura solară debutează prin apariția de pete albicioase pe partea fructului expusă la soare și nuanța maro căpătată ulterioară de țesuturi. Câteodată, daunele sunt mai grave, în special atunci când fructele sunt mai puțin protejate de foliaj. Reducerea foliajului poate fi cauzată de atacul sever al unor boli, în special fungi patogeni (Alternaria, Stemphylium, etc.) sau îndepărtarea excesivă a frunzelor (defoliere).
„Această boală non parazitară afectează fructele aflate în diverse stadii de maturitate. Dirijarea incorectă a plantelor pe coronamentul brazdei sau palisarea necorespunzătoare a acestora poate cauza expunerea bruscă a fructelor la radiațiile solare, distrugând astfel țesuturile epicarpului. Acțiunea razelor solare asupra epicarpului fructelor stopează mecanismul de sintetizare a licopenului sau altor pigmenți antioxidanți ce colorează fructele, iar acele zone rămân decolorate sau verzi”, mai transmite Banca de Resurse Vegetale.
De precizat că, odată ce cultura a fost afectată de arsura solară, acest fenomen este ireversibil și se recomandă eliminarea fructelor afectate, cu precădere cele pe care s-a instalat deja putregaiul cenușiu, deoarece aceasta se extinde cu ușurință la fructele plantelor vecine. De asemenea, fructele afectate consumă inutil hrana pe care planta o poate dirija către fructele sănătoase.
Acest fenomen tot mai des întâlnit în culturile legumicole este confundat de cele mai multe ori de către cultivatori cu o boală, iar aceștia aplică tratamente chimice în mod necorespunzător. Măsurile care trebuie luate pentru a preveni apariția arsurilor solare pe fructe sunt diverse, printre care asigurarea unui microclimat umbros prin amplasarea de plase de umbrire, irigarea prin picurare în detrimentul metodelor de irigare care ar putea reține apa pe epicarpul fructelor, creând astfel un efect de lupă. Totodată, defolierea, lucrare specială aplicată îndeosebi tomatelor, nu trebuie să fie drastică deoarece fructele rămân expuse razelor solare directe. Este recomandat să se lase minimum o frunză sub ultima inflorescență.
Alte măsuri includ aplicarea de fertilizanți foliari pe baza de carbonat de calciu care îmbracă fructele într-o peliculă fină contra radiațiilor UV, efectuarea dirijării plantelor în zile înnorate și cu temperaturi relativ scăzute și cultivarea de soiuri și hibrizi rezistenți la stresul termo-hidric.
Măsurile de prevenire și combatere pe cale chimică sunt limitate, produsele de sinteză trebuie să fie autorizate pentru a fi folosite pe teritoriul României și să se respecte dozele specificate pe ambalaj și momentele de aplicare. De precizat că multe dintre substanțele active folosite în produsele fitofarmaceutice au fost retrase sau sunt în curs de retragere de pe piață.
