Biserica Ortodoxă prăznuieşte „Duminica Tuturor Sfinţilor”, astăzi, în prima duminică după „Duminica Pogorârii Sfântului Duh”. Explicația pentru această sărbătoare este, scrie crestinortodox.ro, că rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfinţirea oamenilor. Tot astăzi este „Lăsatul Secului” pentru postul Sfinților Petru și Pavel, un post care începe luni, 12 iunie și durează două săptămâni.
Postul Sfinților Petru și Pavel este rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli. Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel era numit în vechime „Postul Cincizecimii”, datorită darurilor Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinţii Apostoli.
Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută în tradiția populară sub numele de „Sânpetru de vară” și marchează miezul verii agrare cu începutul secerişului. Sânpetru mai este în tradiția populară și un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare. Se spune că, în vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, și era îmbrăcat în straie ţărăneşti. În povestirile şi snoavele populare, Sânpetru este un om obișnuit, care se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredințează porțile şi cheile Raiului. Această „tovărășie” dintre Dumnezeu și Sfântul Petru în credința populară este explicată de Tudor Panfile în studiul etnografic „Sărbătorile de vară la români”. Aici spune că această alăturare făcută în popor poate fi o posibilă rămășiță a unei culturi străvechi, dar mai degrabă „o influență a cărților bisericești și a cultului creștin cari pretutindeni ne vorbesc despre strânsa legătură dintre Iisus Hristos Dumnezeul nostru și Sf. Apostol Petru”.
El este văzut ca un bun sfetnic al lui Dumnezeu, pe care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, după cum spune tot tradiţia. Legat de rostul postului în această perioadă a anului, în popor a apărut o povestioară, consemnată de Irina Nicolau în „Ghidul sărbătorilor românești” (Humanitas, 1998): „De ce se posteşte? Oamenii zic că sfinţii, aflându-se odată pe pământ, au nimerit la o cârciumă. Era chiar de ziua lor. Au dat peste nişte oameni cu chef care jucau de stricau pământul. Fără să vrea, sfinţii s-au pomenit că intră în horă. Au jucat până au obosit. Nu le-a plăcut. S-au gândit şi au hotărât să-i pedepsească pe oameni pentru că i-au făcut să joace fără voia lor. Au decis ca ziua să le fie legată de un post”.
