Cultură

ISTORII | Școli ctitorite de Dr. Constantin Angelescu în județul Buzău

Este cunoscut faptul că de Buzău se leagă numele a trei mari oameni ai școlii: Petrache Poenaru – directorul Eforiei Școalelor Naționale, căsătorit cu buzoianca Caliopi Hrisoscoleu -, Spiru C. Haret – marele reformator al învăță­mântului românesc și primul doctor în matematici de la noi, căsătorit la 23 ianuarie 1883, cu Ana Popa, una din cele șapte fiice ale pitarului Ghiță Popa (Popescu) din Lipia -, și Dr. Constantin Angelescu, rudă prin alianță cu Spiru Haret.

Dintre aceștia,  dr. Constantin Angelescu, catalogat de către un ziar din Buzău ca „părintele școalei și culturii naționale”, s-a remarcat și prin activitatea ctitoricească în domeniul școlar. Treizeci și cinci de ani ministru, de patru ori ministru al școlilor, îndrumător al învățământului și al culturii în perioada 1918-1937, însumând peste zece ani de ministeriat la Mi­nisterul Instrucțiunii Publice și Cultelor, lui Constantin Angelescu i se datorează  unificarea învățământului din România întregită și introducerea legislației unitare în acest domeniu pe întreg teritoriul românesc. După cum aprecia unul dintre colaboratorii săi apropiați, Constantin Kirițescu, fost secretar ge­ne­ral al Ministerului Instrucțiunii și Cultelor, el a fost acela care „a reînnoit fața școlii românești”. Acest lucru s-a realizat prin înființarea comitetelor școlare, organizarea învățământului primar (1924) și secundar (1925), prin introducerea bacalaureatului și legiferarea învățământului particular, confesional și minoritar (1925).

A fost preocupat în mod deosebit de construirea de localuri pentru școli, în timpul ministeriatului său rea­lizându-se cea mai mare operă edilitară în domeniu. Cu sprijinul comitetelor școlare, înființate în 1925, a demarat o vastă operă constructivă, mai ales la sate, acordând aceeași importanță atât școlilor primare, cât și celor secundare și normale. Comitetele Școlare aveau ca atribuții administrarea bunu­rilor mobile și imobile ale școlilor, aplicarea în practică a hotărârilor adunărilor generale și celor ale Comitetului școlar județean, între­țineau și reparau localurile de școli, procurau mobilier, material didactic și combustibil,  aplicau prevederile legislației școlare cu privire la obligativitatea învățămân­tului și asigurau frecvența regulată a celor înscriși, contribuiau la „răspândirea culturii în popor” prin școlile de adulți, înființarea și înzestrarea bi­bliotecilor școlare și populare, organizarea de conferințe, lecturi, șezători, cercuri culturale, formații de teatru și coruri sătești, urmăreau modul de pregă­tire a elevilor pentru „educația lor socială și cetățe­nească”, prin înființarea de societăți culturale, organizarea unor concursuri de jocuri naționale, organizarea de excursii, înființarea și între­ținerea școlilor și cursurilor cu caracter practic, profesional.

108 școli în județul Buzău și 54 în fostul județ Rm. Sărat

Referitor la construcțiile școlare din județul nostru, presa locală evidențiază implicarea personală a mi­nistrului Angelescu, cu atât mai mult cu cât avea și calitatea de parlamentar liberal de Buzău și, prin căsătoria cu una dintre fiicele lui Grigore Monteoru, a devenit proprietar la Stâlpu, unde a ridicat o impozantă vilă și a ctitorit școala și o biserică. În articolul „Câte școli a înființat ministrul dr. Angelescu”, unul din numerele ziarului „Vocea Buzăului”, din ianuarie 1932, preciza că acestea erau în număr de 108 în județul Buzău și 54 în fostul județ Râmnicu Sărat.

Între acestea amintim: în 1922, școlile Gârbovi-Găvanele comuna Zilișteanca, Balta Plopului–Lipia, Tega, a doua sală la școala din Viperești, școala din Gura Bâscii; în 1923, a doua sală la școala din Movila Banului, școlile de la Cioranca, Moisica-Smeeni, Tăbă­răștii Vechi, Glodeni-Trestia (1923-1924); în 1924, Pinul-Brăești, două școli la Lopă­tari (1924-1925), Măr­găriți-Beceni (1924-1925), Vadu Sorești, Sârbești-Vintilă Vodă; în 1925, Păliciu-Rușa­vățu, a doua sală la Săgeata, Bordușani-Săgeata, refacerea localului din Pietraru-Trestia, Teiș-Trestia, Râpele-Tega; în 1926, a doua sală la școala din Viperești; 1928, Dara-Șarânga, Tăbărăștii-Noi, Coconari-Zilișteanca; în 1934, Bobocu, Ciuciurele-Băești (1934-1936), a doua sală la Berca-Joseni, Udați;  1935, Plescioara-Chi­ojd, Beciu, Băligoși (azi Deleni), începe construcția localului școlii din Gura Câlnăului; 1936, erau în construcție localurile școlilor din Nehoiu și Cărpiniștea, Valea Cătinei-Cătina, Bădila și Fișici comuna Bozioru, Zaharești-Tega, Bugheni-Cioranca, Smeeni. O statistică din anul 1923 înregistra șase școli primare de băieți și șase de fete în Buzău și 345 școli sătești.

Cu ocazia unei vizite pe care urma să o efectueze la Buzău în august 1928, „Vocea Buzăului”, în numărul 27, din 12 august 1928, publica articolul „Vine omul școalei”, interesant prin conținutul său: „D-l dr. Angelescu a consi­derat politica un mijloc pentru ajungerea unui ideal: înălțarea și sistematizarea școalei româneș­ti. Domnia sa este un adevărat om al școlii. Deci nu salutăm în venirea domniei sale în orașul nostru, al cărui părinte sufletesc este, pe domnul ministru, ci pe părintele școlii românești. Opera d-lui Angelescu pe tărâm școlar nu o putem ilustra în cuvinte. E prea grandioasă ca să poată fi sintetizată într-un articol de ziar. Ar trebui să colinzi cătunele și satele îndepărtate pe unde razele școlii nu stră­punsese niciodată și unde astăzi se ridică maiestoase clădiri unde se distruge analfabetismul nostru rural ajuns de pomină și unde se călesc sufletele naționale, de care țara are mai mult ca oricând nevoie. Ar trebui să vizitezi gimnaziile, liceele și celelalte școli secundare înființate în fiecare comună mai importantă și prin orașe, să faci o paralelă între elevii ce urmează școlile secundare acum și cei dinainte, trebuie să stai de vorbă cu sătenii conștienți de avantajul ce-l are acum de a-și duce și ei odraslele pe calea luminii din <școlile înalte> și atunci ai putea să-ți dai nițel seama de ce a înfăptuit d-l dr. Angelescu. Repetăm, e greu de făcut apologia acestei monumentale opere naționale. Viața și opera sa s-a identificat cu aspirațiunile și nevoile neamului românesc și națiunea îl reclamă cu mândrie ca pe cel mai desăvârșit fiu al ei. Buzăul, pentru care d-l dr. Angelescu este un adevărat părinte sufletesc, ocrotitor și adânc înțelegător al nevoilor lui nu-i poate spune acum, când vine în mijlocul lui,  decât un sincer și din adâncul inimii – să trăiască omul școlii românești”.

Dintre cele 108 școli construite în județul Buzău în timpul cât a funcționat ca diriguitor al învățământului româ­nesc, amintim și școala primară nr. 8 din cartierul Mihai Viteazul, mai târziu nr. 10 (înființată la 1 octombrie 1927), localul fiind inaugurat la 3 octombrie 1935, în prezența sa.

„Celui ce zidește lăcașuri de lumină neamului”

La 10 decembrie 1925, împreună cu alți oficiali de la București și din conducerea urbei și a județului, a asistat la punerea pietrei fundamentale a clădirii actualului Colegiu Național „Mihai Eminescu”, școală care, în perioada 1925-1948, i-a purtat numele. Adresându-se celor prezenți, directoarea școlii, Vera Teo­doru, a adresat calde mulțu­miri dr. Angelescu căruia, între altele, i-a spus: „În aceste clipe de nețărmurită bucurie, stro­pind cu aghiazmă temelia acestei școli – una din mulțimea înfăptuirilor dv. – vă asigurăm că veșnică și fără margini va fi recunoș­tința noastră, iar generațiile ce vor avea bucuria folosirii acestui înălțător monument de cultură vor preamări și binecuvânta numele dv.”. În semn de respect și consi­derație, dr-ului C. Angelescu i s-a oferit o casetă din argint masiv (2 kg.), lucrată în atelierul fraților Neuman din Lugoj, ce avea gravat pe capac textul actului de fundație. În interiorul capitonat cu pluș violet, se afla o mistrie din argint cu inscripția: „Celui ce zidește lăcașuri de lumină neamului”.

A fost, de asemenea, prezent la inaugurarea oficială a localului Școlii Normale de băieți, la 12 decembrie 1925, placa memorială din holul școlii amintind acest important moment.

Lui  i se datorează clădirea Școlii Normale de fete, inaugurată la 1 septembrie 1937, actualmente sediul Muzeului Județean Buzău, și clădirea internatului Liceului „B.P.Hasdeu”, dată în folosință în 1937. La acestea se adaugă salba de școli din satele județului unde, în cei peste zece ani de ministeriat, dr. C. Angelescu a sprijinit construirea de localuri corespunzătoare, edificatoare fiind în acest sens nenu­măratele rapoarte păs­trate în fondurile Prefecturii județului Buzău și Revizoratului școlar al jude­țului. La Stâlpu, unde avea o reședință, a înființat o școală de gospodărie care a funcționat între anii 1936-1948, având și internat. În anul școlar 1946 /1947  erau 3 ateliere în care se pregăteau 45 eleve, recrutate dintre absolventele cursului primar al școlii din localitate.

În perioadele cât a func­ționat ca ministru al școlilor, s-au înființat și alte unități de învățământ, între care Școala Profesională de Ucenici Buzău (1918), Școala Elementară de Meserii Pogoa­nele (1 septembrie 1922), Școala Elementară de Meserii Monteoru (1924), Școala Inferioară de Meserii de pe lângă Orfelinatul „Munca” (1925), Gimnaziul Industrial Săpoca (1 septembrie 1925), Gimnaziul Industrial Vintilă Vodă (1 octombrie 1925), Școala Elementară de Meserii Casotta (1927).

În conformitate cu Legea învățământului primar din 1924, capitolul „școalele de copii mici”, se înființează și la Buzău, pe lângă cele ­exi­s­tente, alte grădinițe: nr. 2 în 1924, nr. 3 în 1925, nr. 4 în 1928. La 1 octombrie 1927 s-a înființat școala primară mixtă din cartierul Regele Ferdinand, în prezent Școala Gimnazială nr. 2 „Nicolae Titulescu” Buzău.

„Avem prea multe școli?”

Într-un articol, publicat în nr. 12 din 18 martie 1933, cu titlul „Avem prea multe școli?”, se fac referiri pe marginea conferinței prezentate la București de către dr. C. Angelescu, „Politica școlară înainte și după război”. Răspunzând ­atacurilor guvernanților țără­niști, acesta a spus: „Mi s-a reproșat că am făcut prea multe școli. Nu numai că nu e așa, dar ce am făcut eu era doar un început, căci mai erau multe de făcut… Am introdus învăță­mântul complementar și am dezvoltat învățământul adul­ților inițiat sub Haret. În 1928 aveam 105 școli normale cu 25.000 de elevi, 188 licee și 161 gimnazii. A fost desființat învățământul complementar și al adulților, s-au desființat 79 școli normale… La o populație de 3 milioane de școlari, socotit la 40 de copii pentru un învățător, ar fi nevoie de 80.000 de învățători, ori noi n-avem decât… 40.000.

Un alt articol, intitulat „D. prim ministru Tătărăscu des­pre opera școlară”, ­publicat în „Vocea Buzăului” nr. 34/29 oct. 1937, se fac referiri la întreaga activitate și interesul depus de dr. C. Angelescu, ministrul școalelor, pentru progresul culturii românești, care a așezat școala pe primul plan al preocupărilor guvernamentale. Pe lângă construirea localurilor de școli, au fost create 18.000 de noi posturi de învățători la școlile rurale, numărul acestora fiind de 48.000. Toate înfăptuirile pe tărâmul șco­lii au fost socotite ca un mare pas pentru propășirea culturală a țării și neamului.

Articole similare