Viața culturală râmniceană de la sfârșitul secolului al XIX-lea, concretizată în manifestări de prestigiu ce continuau vechi și bogate tradiții, este și rezultatul activității unor societăți și cercuri culturale înființate din inițiativa intelectualilor din localitate, dornici să contribuie, pe măsura posibilităților, la stimularea vieții spirituale.
S-au înființat societăți culturale, s-au tipărit publicații diverse, s-a stimulat și diversificat viața culturală locală prin căminele culturale de la nivelul orașului și județului, s-au încurajat inițiative pentru valorificarea tezaurului spiritual.
În 1911 şi mai târziu, apoi în 1931, în presa locală s-au tipărit articole în ideea stimulării unor intelectuali interesaţi pentru înfiinţarea unui muzeu, conchizându-se că „nu se poate zice că (Râmnicul, n.n.) ar fi sărac în lucrări de artă sau că îndeletnicirile locuitorilor n-ar deştepta interes”. Trebuie amintit, totuşi, că iniţiative în aceast sens au fost materializate prin strădania membrilor secţiunii Ligii Culturale; un articol apărut în noiembrie 1924 într-o publicaţie locală făcea referire la muzeul „care deja a început să ia fiinţă”, fiind vorba, credem noi, de un început de colecţie muzeală cu diferite exponate. Funcţiona în acelaşi spaţiu cu Casa de Citire (biblioteca) în imobilul donat de Iosif T. Oroveanu, preşedinte al secţiunii Râmnicu Sărat a Ligii Culturale şi totodată, al Societăţii Filarmonice din localitate.
În 1935, Alexandru Orăşanu, preşedintele Comisiei Interimare a Comunei urbane Râmnicu Sărat, propunea înfiinţarea unui muzeu comunal şi a unei biblioteci, în imobilul din strada Victoriei nr. 49. La 27 octombrie 1935 (cu personalitate juridică de la 26 iunie 1936), s-a inaugurat Asociaţia „Casa Culturală”, „primul aşezământ cultural din Râmnicu Sărat” care, între alte mijloace pentru realizarea obiectivelor incluse în statutul de organizare şi funcţionare, îşi propunea şi înfiinţarea „unui muzeu etnografico-religios, în tot ce are mai caracteristic şi deosebit. Acest muzeu va fi dotat, în măsura posibilităţi-lor, prin achiziţii şi prin danii. Obiectele, odată intrate în posesia Asociaţiei (Casa Culturală, n.n.), nu mai pot fi înstrăinate, oricare ar fi scopul pentru care sunt cerute”.
Pentru constituirea muzeului, se prevedea colaborarea cu societăţi şi instituţii culturale din oraşul şi judeţul Râmnicu Sărat. De aceea, una din cele patru secţii ale Casei Culturale s-a intitulat „Muzeul”, scopul fiind evident. Demersurile nu erau finalizate nici la 25 martie 1939, când asociaţia devine Căminul Cultural Orăşenesc „Constantin Brâncoveanu”, în documentele de constituire prevăzându-se şi înfiinţarea unui muzeu. Referitor la preocupările pentru cunoaşterea trecutului zonei, este interesantă o informaţie din anul 1936, care semnala atât descoperirea, cât și cercetările unor specialişti de la Comisiunea Monumentelor Istorice, a unei cruci din vremea voievodului Matei Basarab, la Topliceni.
Actualul muzeu s-a înființat la 5 iunie 1960, din iniţiativa cunoscutului om de cultură Octavian Moşescu şi a avocatului Constantin Paraschivescu-Bălăceanu, la acea dată deputat în Marea Adunare Naţională. Prima colecţie şi, implicit, prima expoziţie permanentă au fost de artă plastică, motivaţia fiind disponibilitatea pentru acest domeniu a lui Octavian Moşescu, posesorul unei bogate şi valoroase colecţii de tablouri semnate de mari nume ale penelului. În timp, colecţia s-a îmbogăţit prin donaţii şi achiziţii, şi include pictură (lucrări de Dumitru Ghiaţă, Corneliu Baba, Aurel Ciupe, Ion Musceleanu, Ştefan Popescu, Petre Iorgulescu-Yor), grafică şi sculptură.
Secţia de etnografie, proiectată a fi înfiinţată în 1936, s-a materializat în 1962, cu exponate specifice Văii Râmnicului: ţesături, piese de port, obiecte de uz casnic şi unelte tradiţionale. A urmat, în 1968, cea de-a treia secţie, de ştiinţele naturii, cu exponate din flora şi fauna zonei, unele specii fiind chiar monumente ale naturii, astfel că instituţia devine Muzeul Mixt Râmnicu Sărat.
Din 1971 se adaugă o secţie de istore a culturii râmnicene, în patrimoniul căreia se află documente, publicaţii şi obiecte care au aparţinut unor personalităţi născute pe aceste meleaguri: geologul şi geograful Gheorghe Munteanu-Murgoci; Traian Săvulescu, întemeietor al şcolii româneşti de fitopatologie; renumitul arhitect Petre Antonescu; cunoscuta artistă lirică, soprana Florica Cristoforeanu (căreia i s-a organizat o cameră memorială, rod și al colaborării cu conducerea Operei Române); pictorii Petre Iorgulescu-Yor şi Ştefan Popescu. În 1990 se organizează şi secţia de istorie, ce cuprinde material arheologic şi numismatic rezultat din cercetări arheologice şi de teren întreprinse de specialişti ai muzeului în colaborare cu colegi de la Muzeul Judeţean Buzău, cât şi documente şi ediţii rare ale unor publicaţii religioase.
După finalizarea lucrărilor de restaurare la Casa Domnească din cadrul Ansamblului Monumental Brâncovenesc, expoziţia permanentă a celor cinci secţii (Artă plastică, cu lucrări de sculptură, pictură şi grafică aparţinând unor renumiţi artişti plastici; Ştiinţele naturii, cu exponate din flora şi fauna specifică Văii Râmnicului şi zonelor limitrofe; Etnografie, cu obiecte de artă populară, port şi legate de ocupaţiile tradiţionale; Istorie şi Istoria culturii râmnicene) într-o nouă prezentare muzeotehnică, va fi găzduită de acest spaţiu generos.
În prezent, muzeul deține peste 27.000 de bunuri culturale. Funcţionează cu patru din cele cinci secţii în Complexul Brâcovenesc – monument istoric din centrul municipiului Râmnicu-Sărat, fosta mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Ansamblul a fost recent restaurat cu fonduri europene şi include biserica (azi biserică de mir), fostele chilii, zidul de incintă, Casa Domnească şi Stăreţia. Expoziţia permanentă de istorie este deschisă la parterul Casei Domneşti, la subsol este un lapidariu, la etaj expoziţia permanentă de artă plastică, iar în fosta Stăreţie sunt expoziţia permanentă de etno-grafie, camere memoriale şi spaţii pentru expoziţii temporare. Expoziţiile permanente conţin lucrări de artă românească modernă (pictură de Iosif Iser, Corneliu Baba, Dumitru Ghiaţă, Petre Iorgulescu-Yor, Ştefan Popescu; sculptură de Boris Caragea, Ion Jalea, Cornel Medrea), costume populare de la Buda şi Bisoca, covoare, ceramică populară, documente, cărţi şi obiecte care au aparţinut unor personalităţi din zona Râmnicului (Traian Săvulescu, Florica Cris-toforeanu, Gheorghe Munteanu-Murgoci, Petre Antonescu, Petre Iorgulescu-Yor), obiecte aparţinând preistoriei, perioadei greco-romane, medievale, colecţii de numismatică, documente şi carte rară. Colecţia de ştiinţe naturale include fauna şi flora din Valea Râmnicului şi o colecţie de fluturi exotici din insulele Indo-Malayeziene şi China.
De la înfiinţare, muzeul a fost condus de Roman Ştefan, Gheorghe Buzoianu, autorul unei monografii a Râmnicului, tipărită de Editura Casei Corpului Didactic Buzău, Mihai Ceauşu, Sofia Robe, Marius Neculae, Roxana Vișan (interimar), iar din luna februarie 2021, de Alexandru Măciucă, nepotul marelui om de cultură Octavian Moșescu, unul din ctitorii muzeului.
În anul 2020, prin Hotărâre a Guvernului României, muzeul râmnicean a primit titulatura de Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” Râmnicu Sărat.
