După ce Summit-ul Comunității Politice Europene a fost recunoscut drept un succes incontestabil al clasei politice de la guvernare, iar satul Bulboaca a intrat în istorie ca o localitate care a demonstrat că în termene record „Uniunea Europeană poate fi construită și pe câțiva kilometri pătrați”, societatea moldovenească a intrat într-o nouă fază fierbinte, care se va răci numai spre toamnă, când mai multă lume își va vedea lungul nasului și când unii se vor bucura de sacii din căruță, iar alții vor rămâne doar cu cioara de pe gard. Am în vedere, bineînțeles, pregătirile pentru alegerile locale generale care, regulamentar, trebuie să aibă loc mai spre finele anului.
Până când reforma administrativ-teritorială este încă în stadiu incipient și va fi finalizată, dacă nu se întâmplă nimic extraordinar (să zicem, vine la putere o altă guvernare, căreia îi este în pălărie de reformele începute de predecesori), în anul 2030 (conform Strategiei de Reformă a Administrației Publice), acum tot mai des se vorbește despre amalgamarea voluntară a unităților administrativ-teritoriale de nivelul întâi. Adică, populația unității administrativ-teritoriale amalgamate trebuie să fie de minim 3.000 de locuitori, iar rolul principal în această metamorfoză trebuie să-l aibă consiliile locale. În această ordine de idei, mă pun în gardă două lucruri: unu – noțiunea de „amalgamare voluntară”, or, când este vorba despre voluntariat, principiile sănătoase și criteriile cu bun-simț pot lăsa locul ambițiilor și intereselor personale sau de grup și doi – „amalgamarea se face cu votul consilierilor locali aleși”, or, vreau să cred, dar nu pot, că majoritatea consilierilor vor înțelege corect importanța acestei reforme și nu vor vedea „interese ascunse și condiționări din partea partenerilor de dezvoltare”. Să ne aducem aminte de revenirea de la județe la raioane, când comuniștii ne-au tras de mânecă atunci când eram gata să ieșim din groapă. Pune cineva mâna în foc că acest lucru nu se va repeta acum?
Îmi amintesc cum cu un an-doi în urmă a venit la redacție o persoană care-și manifestase dezacordul cu faptul că în satul lor, cu o populație de vreo 300-400 de locuitori, nu este primărie și că oamenii sunt nevoiți să meargă la 5-6 kilometri în satul vecin pentru un certificat sau pentru a rezolva o problemă minoră. Acesta deja avea în vizor un candidat la funcția de primar (era chiar el) și mai adunase semnăturile consătenilor… Credeți că acești oameni și-au schimbat între timp macazul? Și când te gândești că în prezent aproape 90 la sută dintre unitățile administrativ-teritoriale de nivelul I au o populație redusă, sub 5.000 de locuitori, iar 35 la sută dintre ele înregistrează mai puțin de 1.500 de locuitori, îți dai seama că „amalgamarea voluntară” este mai degrabă un non-sens decât un proces sortit la succes.
Apropo, până când ne mai văicărăm și ne hazardăm în materie de ce este și ce va fi, mai multe partide politice și-au anunțat candidații la funcția de primar în unele localități, în special, în Chișinău (unde nu va fi nevoie de „amalgamare voluntară”). Astfel, au fost scoase în vileag mai multe nume care nu reprezintă o surpriză pentru acei care cochetează cu fenomenul. Bunăoară, partidul de guvernământ s-a decis să-l înainteze pe deputatul Lilian Carp, care este o figură importantă în spectrul politic de la Chișinău, dar acestuia îi va fi greu în confruntarea cu actualul edil, Ion Ceban, sau cu fostul ministru Anatolie Usatâi, candidatul partidului condus de ex-premierul Ion Chicu. Pe de altă parte, incertitudinea bântuie în rândurile socialiștilor, care nu știu cine este mai breaz: fostul președinte Igor Dodon sau omniprezentul fruntaș al partidului, Vlad Bătrâncea. Și alte formațiuni sunt în căutarea candidatului ideal, iar faptul că lista cu candidații electorali va fi la fel de lungă ca și în campaniile precedente pare incontestabil. Explicația ar fi aceea că foarte multă lume este gata să se sacrifice și să calce pe propriile interese și orgolii în numele fericirii celor care îl vor alege. Chiar dacă nota de ironie în această constatare este ușor sesizabilă, nimeni nu este în drept să pună la îndoială intențiile bune cu care vor merge în alegeri candidații.
De altfel, și la Soroca va începe curând această imaginabilă paradă a candidaților. Nu de alta, dar Câmpia Sorocii niciodată nu a dus lipsă de adevărați și destoinici bărbați și femei ai neamului gata să pună pe altar tot ce au mai bun, pentru a ne face fericiți pe noi, alegătorii. Din câte cunosc eu, unele partide deja și-au desemnat candidații, iar altele sunt pe cale să o facă. Nu voi da nume, fiindcă nu am primit dezlegarea cuvenită, dar vă asigur că vor fi surprize – unele cu semnul plus, altele – cu semnul minus.
_______________________________________________
Text publicat în „Observatorul de Nord”
