După expulzarea din Republica Moldova a unui ziarist rus, un pretins cunoscător al realităților basarabene declara că acea decizie a fost nu doar greșită și cu eventuale consecințe nefaste pentru Chișinău, dar și o încercare, cu iz electoral, a autorităților de a ieși în evidență pentru câteva ore – chipurile, o să vorbească lumea cât știrea este „caldă”, apoi totul va fi dat uitării și atenția oamenilor o să fie îndreptată spre alte subiecte. Ba mai mult, cică bietul om a fost escortat direct din patul matrimonial la aeroport, fără măcar să aibă posibilitatea să-și ia animăluțele de companie. Au nu este adevărată această „ipoteză”, fiindcă pe mine, cel puțin (dar bănuiesc că și pe alții), soarta vitregă a „colegului” nu m-a sensibilizat în nici un fel, iar această temă nu-mi dă pace nici până în prezent.
De altfel, trimiterea acasă a propagandistului (îndeletnicire care nu are nimic comun cu jurnalismul) nu a apărut pe loc gol, dar este o continuare firească de curățare a spațiului informațional de la noi de elemente nedorite, care promovează politica expansionistă a unui stat agresor. Vă reamintesc că, îndată după ce Federația Rusă a atacat mișelește Ucraina, autoritățile competente de la Chișinău au urmat exemplul Uniunii Europene, care a interzis operațiunile Sputnik și ale companiei-mamă „Rossia Segodnea” (Rusia Astăzi) și a blocat postul de televiziune Sputnik Moldova, iar ulterior și câteva portaluri afiliate acestui organ media. S-a făcut acest lucru nu pentru că nu am fi o societate democratică sau pentru că nu respectăm drepturile omului în ceea ce privește accesul la informație, dar din cauze mult mai prozaice – publicarea, în condițiile stării de urgență, de către acestea a unor informații false, care au un efect nociv asupra unui segment important al populației (să zicem, asupra celor care poartă pălărie doar ca să nu le plouă în gât) și care, în ultimă instanță, afectează securitatea națională. Ca să nu mai aduc aminte despre trimiterea acasă a câtorva zeci de angajați ai ambasadei Rusiei de la Chișinău, care aveau pufușor pe botișor.
Cum și era de așteptat, trubadurii de serviciu ai Kremlinului au aruncat cu tradiționala doză de dohot – șeful celui expulzat, jurnalistul de pomină Dmitri Kiselev a urlat de la televizoare că „politica distructivă a autorităților moldovene întrece toate limitele adecvate ale relațiilor internaționale” (!!!), iar omniprezenta în astfel de cazuri, purtătoarea de minciuni a Ministerului de Externe de la Moscova, Maria Zaharova, s-a dat în petec declarând că „expulzarea șefului Sputnik Moldova nu este o acțiune singulară, ci o verigă din lanțul atitudinii neadecvate a autorităților moldovene față de noțiunea de democrație” (!!!). Mamă dragă, cine sunt acești „adecvați” și cum ne învață ei pe noi ce este democrația adevărată! Bineînțeles, a fost chemat „la covor” și un angajat al ambasadei RM la Moscova să i se pună sare pe coadă și cu asta – basta… Or, măsurile luate de ruși împotriva moldovenilor (cum se procedează în astfel de cazuri) nu pot fi aceleași, or nu am auzit de cazuri când jurnaliștii noștri se amestecă cumva în treburile interne ale Rusiei sau, Doamne ferește, fac propagandă, răspândesc zvonuri și sunt o amenințare reală pentru securitatea națională a acestei țări.
Și dacă reacția șovinilor ruși poate fi înțeleasă – vorba ceea, corb la corb nu-și scoate ochii, atitudinea unor politicieni de la Chișinău este, în acest caz, deopotrivă neînțeleasă și periculoasă. Pe aceștia, care la fel prezintă un mare pericol pentru securitatea republicii, unde și cum să-i expulzezi? Cine are nevoie de cameleoni și trădători? Câtă lume nebună chiar crede că „ai noștri sunt aproape” și așteaptă cu pâine și sare „lumea rusă”? Nu de alta, dar astfel de cazuri clinice nu se atestă doar când este vorba despre un pretins lider de opinie, dar și de regiuni întregi – cică, „întreaga Găgăuzie deplânge deportarea perfidă a jurnalistului rus”, iar „jurnaliștii și autoritățile de drept clocotesc de indignare. Găgăuzia este, de asemenea, indignată și cere autorităților de la Chișinău să înceteze persecuția împotriva reprezentanților nevinovați din diferite domenii. Țineți-vă mâinile departe de presă”. Sau credeți că la Soroca nu sunt din acei care așteaptă „eliberarea”?
În fine, cel puțin pentru următorii zece ani acest spațiu mioritic nu va mai fi poluat de ex-directorul de la Sputnik Moldova, dar nu este exclus ca experiența acestuia să fie pusă din nou în slujba Kremlinului. Dacă ținem cont de faptul că acesta, până a veni în Republica Moldova, a făcut „jurnalistică” în alte două republici ex-sovietice…
Text publicat în „Observatorul de Nord”
