marți, 22 septembrie 2020

Furtună a plecat acolo de unde a venit – în anonimat

Două lucruri (fenomene, declarații, aberații, prostii, aiureli, matrapazlâcuri… – numiți-le cum doriți) mi-au captat atenția în săptămâna trecută. Mai precis, m-au făcut să-mi betonez părerea pe care am avut-o dintotdeauna – prostia omenească nu are limite, iar dorința unora de a ieși în frunte ca păduchele este nestrămutată și veșnică. Adică, ceea ce s-a întâmplat și s-a spus nu a fost pentru mine o surpriză, dar mai degrabă o (re)constatare a faptului că pentru a se vedea cu sacii în căruță mai multă lume este gata la orice: de la vorbe belicoase până la fapte nesăbuite… Așadar, iată ce m-a surprins pe mine, iar dacă Dumneavoastră vi se pare că exagerez cu ceva, nu mă judecați prea tare, fiindcă fiecare-i cu slăbiciunile și prioritățile sale. Zic aceasta fiind conștient de faptul că lucruri care să ne mozolească ochii și să ne roadă urechile au fost mai multe decât două.

În primul rând, am fost șocat de o declarație ieșită din gura (ex)șefului Agenției Naționale de Sănătate Publică, Nicolae Furtună, or, nu cred că cineva poate să-l mai întreacă în cinismul și ipocrizia sa debordantă. Omul și-a permis să-i pomenească într-un mod inedit pe acei care au fost uciși de virus și care și-au ușurat, în opinia lui, propria soartă și soarta celor din jur (!!!). Pentru a fi mai explicit și pentru a nu fi învinuit, Doamne ferește, că nu am înțeles corect ceva, îl reproduc întocmai: „Comorbiditățile și infecția COVID sunt antagoniste. Patologia cardiovasculară predomină, oamenii cu diabet zaharat sunt vulnerabili, de când spunem noi că obezitatea este factor de risc pentru maladiile netransmisibile şi pentru alte maladii. În COVID, obezitatea a jucat un rol decisiv. Mai mult de o treime din persoanele care au decedat aveau diferit grad de obezitate. Din COVID trebuia să facem multe concluzii, inclusiv astea. Nenorocul nostru a fost cu COVID-ul. Nu vreau să fiu judecat şi să nu par cinic, dar în toată lumea COVID-ul a luat viaţa celor care şi aşa erau o povară pentru ei şi pentru cei din jur. Oameni care se chinuiau, în stadii terminale de cancer, în stadii avansate de diabet zaharat, cu patologii cardiovasculare ireversibile decompensate. Iată că acest lucru s-a întâmplat şi în Italia, şi în Franţa, din nefericire, şi în Republica Moldova”. Și punctum. Vă las pe Dumneavoastră să trageți concluziile, iar părerea mea este următoarea: la fel cum infecția și comorbiditățile sunt antagoniste, la fel de antagoniști sunt domnul Furtună și funcția pe care o ocupa, din nefericire. De altfel, cu altă ocazie ziceam că astfel de personaje mai ieri erau niște anonimi care verificau „cărticelele sanitare” la vânzători și prezența șobolanilor prin depozite, iar astăzi se complac în rolul de „stele TV”.

Altceva, la fel de regretabil și anapoda, sunt atacurile furibunde ale concurenților pentru funcția de președinte al Republicii Moldova. Chiar dacă apele încă nu s-au limpezit și nu este foarte clar cine va candida și care sunt șansele pretendenților, unii nu-și precupețesc puterile și energia pentru a turna zoi, inclusiv în capul celor de pe aceeași parte a baricadei (sau, poate, chiar în capul lor, în primul rând). Pe de altă parte, recunosc că și în acest caz mă gândeam că multă lume abia așteaptă să scoată cuțitul din tureatcă, dar nici chiar așa! Când zic aceasta, am în vedere partea dreaptă a politicii moldovenești, fiindcă pe stânga lucrurile sunt mai clare – Dodon are un singur concurent serios, pe Renato Usatâi, care ar putea să-i strice planurile. Pe dreapta însă se anunță o mare regrupare de forțe, iar războiul cel mare (fratricid, cu siguranță) a început deja. Nu voi da nume concrete (pentru a nu fi învinuit în părtinitate), dar se lovește dur și nemilos în foștii colegi, se ard podurile spre satisfacția celor care nici nu trebuie să facă prea multe pentru a dispersa forțele pro-occidentale. Fiecare se consideră mare mahăr cu șanse reale și nu dă nici o ceapă degerată pe bunul-simț, pe experiența nefastă a campaniilor anterioare, pe realitățile existente și pe așteptările alegătorilor. În loc să-și expună programele electorale și să lase loc pentru bună ziua, unii candidați pun accentul pe critica dură a oponenților și lovesc acolo unde doare mai tare. Foarte probabil ca această tactică să dea efectul scontat, dar… cum vor privi acești oameni în ochii propriului electorat, cum îi vor chema pe alegători să-și dea votul pentru acel pe care doar câteva zile în urmă îl făceau cu ou și cu oțet? Sau, poate, nu va fi nici o chemare și ambii candidați din marea finală vor fi de stânga? Poate aceasta este miza cea mare și noi nu știm? În fine, vrem noi ori nu vrem, dar vârful pandemiei, numească-se aceasta coronavirus sau alegerile prezidențiale, încă nu a fost atins și putem să ne așteptăm la orice. Or, și într-un caz, și în altul noi, muritorii de rând, suntem neputincioși și depindem de deciziile altora.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

loading...
error: Content is protected !!