La 40 de zile de la trecerea în nefiinţă a directorului Muzeului de Istorie şi Etnografie din Soroca, Nicolae Bulat, preotul Mihail Milea a lansat, în memoria acestuia, lucrarea „Ultimul Pârcălab de la Soroca”. Lansarea cărții a avut loc la Sala Palatului de Cultură din Soroca, în mijlocul celor care l-au cunoscut și l-au apreciat, în prezența autorităților, a oamenilor de litere, a istoricilor, a tuturor celor care l-au apreciat și l-au iubit. Scriitorul buzoian Mihail Milea făcea atunci mărturisirea că Nicolae Bulat face parte din inima sa, lucru pe care l-a reafirmat și cu ocazia lansării acestei cărți și la Buzău, la Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”, care s-a petrecut zilele trecute. Evenimentul a fost presărat cu colinde vechi, autentice, pe care le-au interpretat un grup de elevi ai Seminarului Teologic Buzău. În deschiderea evenimentului a fost ținut un moment de reculegere în memoria lui Nicolae Bulat.
„Când spunem Soroca, spunem Nicolae Bulat”
Renumitul istoric Nicolae Bulat s-a născut pe 10 februarie 1952, în satul Cureșnița din raionul Soroca. Nicolae Bulat a învățat la Școala medie numărul 1 din Soroca, apoi la Chişinău, unde a fost admis la Universitatea de Stat, Facultatea de Limbi Moderne. După absolvirea universității a lucrat trei ani profesor de engleză la Şcoala medie din Tătăreşti, Cahul, pentru ca, în 1980, să revină în nordul Moldovei, pentru a se angaja la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Soroca. În 1996 a fost numit director al muzeului. În 2001 a primit Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer. În 2003, numele său a fost inclus în ediția specială a Centrului de Biografii Internaţionale din Cambridge „1000 de mari intelectuali”. Un an mai târziu, în 2004, Centrul American de Biografii l-a introdus în volumul „Contemporary. Who is who”. În 2021, Nicolae Bulat a fost decorat de președintele României cu medalia aniversară „Centenarul Marii Uniri”.
S-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Era considerat inima Cetății și cartea de vizită a orașului de pe Nistru. Fără Nicolae Bulat, excursiile la Cetatea Soroca şi-ar fi pierdut din farmec, spun cei care au ajuns acolo și l-au întâlnit pe tărâmul istoriei. Despre acest farmec, dar și despre vastele cunoștințe pe care le avea – fiind recunoscut drept un depozitar de informații, o adevărată bibliotecă vie -, a vorbit și publicistul Stan Brebenel, care a povestit participanților, la evenimentul de lansare de carte, despre întâlnirea sa cu Nicolae Bulat la cetatea Soroca, pe vremea când a vizitat obiective turistice din acel străvechi pământ românesc. „Cel mai interesant moment a fost cel de la cetatea Soroca de pe malul Nistrului. Acolo ne-a vorbit despre istoria celei cetății, despre istoria celor locuri încărcate de fapte de vitejie, cu oameni responsabili, care au făcut ca flacăra românismului în acea zonă să nu se stingă niciodată. Acea persoană era Nicolae Bulat. Am avut impresia că vorbea pentru mine. Am constatat că Nicolae Bulat era un depozitar de informație, un muzeu viu, a ceea ce însemna acea părticică din teritoriul Basarabiei și al României”, a relatat Stan Brebenel.
Autorul cărții, pr. prof. dr. Mihail Milea l-a cunoscut pe Nicolae Bulat la „Podul cu flori”, care s-a făcut între România și Republica Moldova după Revoluție și de atunci i-a rămas în inimă. „Cunoștea vreo șase limbi pe care le vorbea foarte bine, dar cel mai bine simțea, cugeta și scria în limba noastră dulce, românească, «Cina cea de taină a Carpaților noștri»”, a mărturisit scriitorul.
Ce conține cartea
Cartea surprinde, în mare parte, această personalitate care se confundă aproape cu cetatea în care a desfășurat 30 de ani de activitate neobosită. Pe de o parte între filele cărții sunt surprinse gândurile și sentimentele autorului față de Nicolae Bulat, dar și „ce spune cetatea” despre el.
„În această carte am luat pulsul cetății. Când spunem Soroca, spunem Nicolae Bulat, când spunem Basarabia ne gândim la Nicolae Bulat, care a scris foarte mult despre Basarabia. El a scris despre toată România. El a fost apreciat dincoace de Prut, mai ales aici la Buzău, el fiind <cetățean de onoare al județului Buzău>, distincție acordată de Consiliul Județean. El a primit și «Steaua României», distincția cea mai înaltă pe care o poate acorda președintele României unui scriitor sau unei personalități care s-a impus prin activități deosebite, precum a fost Nicolae Bulat. În această carte am scris ce am simțit eu la momentul acela, ca un bun prieten; dar, ca să îl cunoaștem mai bine pe Nicolae Bulat și să nu fie doar amintirea lui la modul subiectiv, prin prisma a ceea ce am simțit doar eu, am luat părerea multora din cetate, cei care l-au cunoscut, apoi am consultat presa vremii; este important ce spune presa, ce spune urbea, societatea și în felul acesta puteam să creionez conturul și personalitatea acestui om deosebit, Nicolae Bulat. El este o referință, o bornă pentru istoria Basarabiei și, în special, a orașului Soroca. El este un ambasador, pârcălab, străjerul cetății. Nicolae Bulat a devenit mare prin această cetate pe care el a iubit-o atât de mult încât a fost ca o flacără care arde pentru românism, spiritualitate, credință, bunătate, omenie”, a afirmat pr. prof. dr. Mihail Milea.
„Cetatea Sorocii este tristă”
Despre Nicolae Bulat surprins între filele cărții părintelui prof. dr. Mihail Milea, dar și despre cel știut din întâlnirile personale pe care le-a avut cu acesta a vorbit și istoricul Eugen Marius Constantinescu, fost director al Muzeului Județean Buzău.
„Nicolae Bulat, așa cum scrie părintele Mihail a fost ultimul Pârcălab de Soroca. Este mai mult decât o oglindă. Este un îndreptar în modul în care trebuie scris ceva. Pe ultima copertă se află prima mărturie pe care o face părintele Mihail: a scris această carte în mai puțin de 40 de zile, în perioada de la înmormântare la primul parastas a lui Nicolae Bulat, moment în care această carte era tipărită și a fost dusă la Soroca. Nu numai că a scris această carte, dar a contactat mai bine de 100 de persoane și în 43 de pagini sunt mărturii de la persoane care l-au cunoscut pe Nicolae Bulat. Și această simplă inventariere ne poate sugera ceva despre ce și cine a fost Nicolae Bulat. Veți găsi între mărturiile celor care spun amintirile despre Nicolae Bulat, «Cetatea Sorocii este tristă». Este modul în care receptează toți cei care l-au cunoscut pe Nicolae Bulat, plecarea lui din această lume. Eu l-am cunoscut personal în 1996, fiind președintele Comisiei pentru cultură, învățământ, sport, turism și sănătate a Consiliului Județean Buzău. Am mers împreună cu alte persoane, inclusiv cu Alexandru Oproescu – și el dispărut dintre noi, Dumnezeu să-l odihnească! -, și, printre primii oameni pe care i-am cunoscut la Soroca a fost Nicolae Bulat. De ce? Pentru că centrul de atenție al Sorocii și centrul de greutate important în ceea ce privește Soroca este cetatea de la malul Nistrului. Atunci când am ajuns la Soroca, Nicolae Bulat se ocupa de ultimele lucrări de restaurare a cetății. Aveți aici în această carte mărturiile unor grupuri de elevi care au fost acolo și vă spun cu foarte mare interes ce au văzut și cum au fost atrași de ceea ce au văzut acolo. Nicolae Bulat a reușit să refacă cetatea de la Soroca în așa fel încât oricine ajunge în cetate să poată să ajungă la ultimul meterez al cetății ca să vadă ce a însemnat și de ce a fost pusă acolo cetatea Sorocii. Este o acțiune a unui om care a înțeles ce însemna cetatea asta, de ce a fost pusă acolo și ce a văzut cetatea asta în sutele de ani în care a străjuit malul Nistrului. Nu doar funcția de dregător al cetății Soroca a îndeplinit-o, așa cum spune părintele Mihail. Nicolae Bulat a fost și sufletul care a înviat cetatea și care a făcut cetatea cunoscută oricărui dorea să afle ceva despre cetate despre domnitorii care au trecut pe acolo, despre domnitorii care au îngrijit cetatea, despre domnitorii care au susținut întotdeauna și cetatea Soroca ca și Orhei ca și altele din zona respectivă. Prutul nu a fost întotdeauna hotarul nostru spre răsărit”, a precizat prof. dr. Marius Constantinescu.
Mai mult decât prezentarea cărții preotului și scriitorului Mihail Milea, istoricul Marius Constantinescu a făcut, cu această ocazie, și o scurtă lecție pentru liceenii din sală cu privire la istoria României, la modul în care strămoșii noștri au intrat în istoria lumii și ne-au lăsat o carte de vizită de care trebuie să fim mândri, dar și responsabili cu moștenirea primită.
„Nistrul nu a fost dintotdeauna granița noastră de răsărit. Cine trăiește în Republica Moldova de astăzi sunt frații noștri de fiecare zi. Oricine va ajunge acolo va fi întâmpinat cu «Bună ziua!, Bine ați venit!», nu în altă limbă. Cei care vă vor întâmpina sigur sunt români care trăiesc acolo în condițiile actuale ale istoriei după 1940. Anul acesta sărbătorim 2.536 de ani de când am intrat în istoria scrisă a omenirii. Despre strămoșii noștri geto-daci a relatat Herodot. Povestind despre expediția lui Darius cel Mare pe la nordul și pe la vestul Mării Negre ca să pedepsească triburile ce făceau incursiuni în Imperiul Persan și prădau provinciile imperiului, Herodot spune că toți s-au predat fără niciun fel de luptă. Singurii care s-au opus au fost geții și, deși au fost învinși, «Geții sunt cei mai drepți și mai viteji dintre traci». Noi avem datoria să păstrăm zestrea pe care am primit-o de la strămoșii noștri, care înseamnă glia, limba, credința ortodoxă, înseamnă tradițiile, obiceiurile, portul și tot ceea ce înseamnă dovezile de identitate națională ale românilor. Trebuie să le păstrăm și să le îmbogățim cu contribuția noastră de fiecare generație și să le transmitem mai departe urmașilor noștri”, a mai spus Marius Constantinescu.
