CulturăEducație

FOTO/VIDEO | Trupa hasdeienilor „3,14”, a cincea oară la cel mai prestigios festival de teatru pentru tineri

Trupa de teatru a  Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, ce face parte din Clubul „3,14”, a obținut și în acest an calificarea la „Ideo Ideis”, cel mai important festival dedicat tinerilor din țară. Este un festival la care se alătură de fiecare dată celor nouă trupe – opt selectate, la care să adaugă trupa gazdă, din Alexandria -, mentori și traineri, ceea ce transformă această manifestare culturală într-o adevărată instituţie care are ca miză educaţia tinerilor prin artă, având în vedere faptul că, de când există, a îndrumat peste 3.000 de adolescenţi pasionaţi de teatru şi de alte arte.  Pentru tinerii hasdeeni este o ofertă educațională prin artă, pentru că, în afară de piesa pe care o interpretează, se poate spune că  au la dispoziție o săptămână de explorări prin teatru și arte alăturate, ghidați de artiști de referință în domeniu, și au parte și de experiența unui atelier de teatru, artele devenind instrumente de conectare la sine și la ceilalți.

„Toate-s vechi și nouă toate”, după șapte ani de teatru în Clubul „3,14”

Trupa „3,14”, cu care Colegiul Național „B.P. Hasdeu” participă la festivalul de teatru tânăr „Ideo Ideis” este tânără, dar secția de teatru a Clubului a împlinit șapte ani. Totuși, anul acesta Hasdeul are o trupă foarte tânără, formată mai mult din „boboci”, elevi de clasa a IX-a și a X-a, cum spune profesorul Dănuț Solcan și, cu toate acestea, a reușit să se califice la festivalul la care concurența este acerbă și selecția este foarte riguroasă. Trupa „3,14” s-a calificat, în urma unei selecții, alături de „Artwist” din Baia Mare, „A.C.T” din Bacău,  „Atelierul de Teatru” din  Botoșani, „Gong” din Roman, „Praf de Stele” din Constanța, „Cuadro” din București, „Amprente” din Brașov, „Alter Ego”din Alexandria.

„Am avut ceva emoții, pentru că am făcut castingul în decembrie pentru a stabili actorii din piesă, și avem doar trei luni și ceva de lucru. Majoritatea sunt copii de a IX-a și a X-a. Au fost emoții mari în ceea ce privește calificarea la festival, pentru că e mai greu fără experiență, însă copiii s-au descurcat foarte bine. Au muncit foarte mult și sunt și talentați. Știam de existența acestui concurs, știam că are deadline-ul mai devreme decât de obicei. Anii trecuți a fost în luna iunie, iar acum l-au mutat în aprilie; de aceea am sărit peste exercițiile de teatru și am trecut la pregătirea piesei. Piesa se numește <Brainstorm>. Este vorba despre viața adolescenților. Practic ei se joacă, într-un fel, pe ei înșiși”, spune profesorul Dănuț Solcan, care explică pe înțelesul tuturor conceptele care au fost luate în calcul atunci când au realizat această piesă. „Este o piesă pornită de la faptul că, în urmă cu 25 de ani, s-au înregistrat progrese foarte mari în știința despre creier; anii ’90, în care au apărut RMN și Computerul Tomograf, aparate care pot să investigheze  ceea ce se întâmplă cu creierul mult mai bine amănunțit decât se putea face înainte, au  fost supranumiți «deceniul creierului». Apărând aceste aparate, s-a putut trage o concluzie revoluționară în ceea ce privește creierul adolescentului. Dacă până atunci se credea că adolescentul are un creier în devenire, un creier care încă nu a ajuns la maturitate, aparatele au arătat că este vorba despre un alt tip de creier și că în mintea adolescenților se petrece un lucru extrem de important. Ei trec de la pubertate la adolescență având un număr dublu de neuroni decât avem noi adulții sau în raport cu copilul mic. În decurs de câțiva ani trebuie «să distrugă» acești neuroni în plus și să ajungă la cantitatea normală. După adolescență, însă, avem o cantitate de materie cenușie cu mult redusă, dar mai bine organizată. Practic în mintea lor este o adevărată furtună în această perioadă și atunci nu doar hormonii, ci și  celelalte lucruri prin care se explica turbulența adolescenței sunt factori cauzali”, mai spune profesorul Dănuț Solcan, care încearcă să pună în piesă toate aceste transformări ale adolescenților, care, de multe ori, dau bătăi de cap copiilor, părinților și profesorilor.

Calificarea a cincea oară la Ideo Ideis, o performanță

Calificarea trupei de teatru a colegiului buzoian este o performanță – ne spune profesorul Dănuț Solcan, sufletul Clubului „3,14”, sub umbrela căruia își desfășoară activitatea secția de teatru – din mai multe puncte de vedere. Ea vine într-un moment aniversar, în care secția de teatru a Clubului „3,14” împlinește șapte ani de existență. Performanța vine și într-un moment în care se întâmplă un schimb de generații, această calificare făcându-se cu „bobocii”, și ea se realizează cu o piesă dificilă, ce abordează un subiect studiat mulți ani de cercetători, un subiect pe măsura prestigiului Colegiului în domeniul științelor, pentru că tematica pusă în discuție reprezintă un moment de reflecție despre dezvoltarea cognitivă a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani. Piesa de teatru jucată de hasdeeni pornește, face precizarea profesorul Dănuț Solcan, de la cercetările profesorului de neuroștiințe cognitive Sarah-Jayne Blakemore, de la University College London, care a publicat 130 de lucrări de specialitate în reviste de știință și deține numeroase premii pentru cercetările sale, printre care British Psychological Society Spearman Medal (2006), Turing Young Mind & Brain Prize (2013), Royal Society Rosalind Franklin Award (2013). În 2014 a fost inclusă pe lista Young Female Power a revistei The Times.

„În SUA, piesa originală a fost jucată în combinație cumva cu unul dintre cei mai mari savanți care cercetează activitatea creierului și care a scris cărți despre această transformare începând cu anii ’90. Se numește Sarah-Jayne Blakemore. Ea a participat la propagarea mesajului alături de actori. Este un mesaj foarte important: creierul adolescentului este un șantier în lucru; este o turbulență teribilă. Acest lucru este reflectat în piesă. La un moment dat, există în piesă minimonologuri în care se vorbește despre aceste achiziții ale științei din ultimii 20-35 de ani în ceea ce privește studiul creierului. Este vorba despre faptul că știința a produs o concluzie revoluționară despre creierul adolescenților; s-au stabilit cauzele pentru care  sunt mai predispuși spre risc, sunt mult mai puțin precauți, cred că lor nu li se poate întâmpla nimic și trecerea  de la o stare la alta foarte bruscă. Celelalte lucruri, transformările de creștere, transformările hormonale, erau știute. Revoluționare sunt studiile care privesc creierul. Piesa de teatru se învârte în jurul acestei idei. Este, de altfel, o temă de gândire pentru tineri, dar în același timp,  este o temă de gândire  a întregii societăți: și a părinților și profesorilor. Eu am aflat de perspectiva aceasta în urmă cu doi ani, când am început să țin un opțional având și problema adolescenței. Din această perspectivă trebuie să le dai mai mult credit copiilor”, explică profesorul Dănuț Solcan, esența mesajului piesei de teatru pe care o pregătește să o pună în scenă pentru festivalul „Ideo  Ideis”, din luna august.

Ideea piesei, sugerată de un fost hasdeian, actorul Ionuț Vlad Popescu

Ideea punerii în scenă a acestei piese i-a fost sugerată profesorului Dănuț Solcan de un fost elev al său, membru al trupei chiar la înființarea secției de teatru la Hasdeu în cadrul Clubului „3,14”. Este vorba despre Vlad Ionuț Popescu, în prezent actor la Teatrul „Godot”, la „Unteatru”, la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” Bucureşti, la „Apollo111” Teatrul, la Teatrul „Excelsior” București. „Piesa mi-a fost sugerată de Vlad Ionuț Popescu, un copil din prima generație. Am împlinit șapte ani de teatru; cu el și cu generația lui am început teatrul. La acest festival am mers deocamdată pe această piesă, pentru că se potrivește și cu vârsta actorilor – pentru că sunt mai mici -, și cu specificul școlii, a spus profesorul Dănuț Solcan.

Uniți în diversitate

Noua sală de teatru, inaugurată recent și dotată la standarde europene a Colegiului „B.P. Hasdeu”  a fost de un real folos în obținerea acestei performanțe. „Am folosit sala de teatru. Filmul cu care ne-am calificat a fost făcut în sala de teatru. Au fost de fapt două filme. În afară de filmul cu piesa, organizatorii cer un film în care încearcă să-i cunoască pe copii direct. Acum li s-a cerut să răspundă la întrebarea <Care credeți că este trăsătura definitorie a trupei voastre?>. Foarte mulți au spus unitate, ații au spus plăcerea de a juca, plăcerea de a fi împreună, alții au spus diversitatea pentru că, deși s-au comportat foarte unit, au pasiuni diferite în afara teatrului, au profil diferit; avem copii de la mate-info, copii de la bio-chimie, avem copii de la filologie, de la științe sociale. Diferiți, dar uniți prin pasiunea pentru teatru”, explică profesorul de istorie Dănuț Solcan.

 

„Ce îmi place cel mai mult la trupă?”

La întrebarea „Ce îmi place cel mai mult la trupă?”, a organizatorilor festivalului de teatru pentru tineret „Ideo Ideis”, elevii Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, secția de teatru a Clubului „3,14”, au răspuns:

Andreea Marcu: Trupa 3,14 nu e doar o trupă. E sentimentul care te ajută să faci ceea ce îți place. Repetițiile la teatru sunt cele mai frumoase ore din întreaga săptămână, iar faptul că ești înconjurat de persoane cu aceeași pasiune îți oferă siguranța că munca ta este apreciată.

Mario State: Uneori am impresia că repetițiile au și ele repetiții.

Adelina Ghica: O trupă. O sală de teatru. 15 adolescenți însetați de interpretare artistică. O singură aspirație: să ne calificăm la Ideo Ideis (cel mai tare festival de teatru). Echipați cu reflectoare, microfoane, saci de box, pisici, dar și mult talent, am reușit sa trecem la un alt nivel. Un nivel în care ne vom afla la Alexandria alături de celelalte 8 echipe de teatru din țară.

Andrada Pătrașcu: Bună, sunt Andrada, membru 3,14. Ce îmi place cel mai mult la repeții? Simplu, momentele de karaoke din pauză, desigur, pe lângă repeția în sine (care e, apropo, și ea foarte distractivă)

 Vlad Galeș: Ce pot spune despre teatru? La teatru știu că pot să fiu eu. Pot să mă îmbrac cum vreau, pot să urlu când vreau, pot să dansez când vreau. Mă pot elibera!

Maia Ioana Răduță: Fac parte din trupa de teatru 3,14. Răspunsul la întrebarea „Ce îmi place cel mai mult la trupă?” este foarte simplu: îmi place că găsim de fiecare dată metode prin care să ne distram, să ne destindem, astfel încât repetițiile să nu fie stresante sau plictisitoare.

Izabela Scarlat: Bună!! Eu sunt Iza, iar pentru mine sala de teatru este ca a doua mea casă în care mă simt liberă să fac și să spun aproape orice.

Vlad Andrei Citrea: Aici, de profesie actor și elev. Teatrul poate fi orice. Da, poate fi și plăcut și neplăcut, în același timp, și palpitant și plictisitor. Teatrul înseamnă multă, multă repetiție și foarte multe ore. „Agonia” și „Extazul” ar fi termeni cam exagerați pentru a descrie teatrul, dar credeți-mă că aceste emoții sunt omniprezente. Teatrul este cea mai dinamică rutină, cuvânt pictat de artiști și împărtășit de filozofi.

Bianca Toader: Sala de teatru nu e chiar o simplă sală de teatru. E un loc de joacă pentru adolescenți excentrici, fără 8 ore de somn la bord, dar cu visuri mari. Este sala de dans. Studio de înregistrări. Sala de somn după gustarea de după-amiază. Ești liber să râzi. Și ești liber să plângi. Și ești liber să râzi cu lacrimi. E foarte cool să nu te simți constrâns și e și mai cool să ai cu cine să visezi.

Anca-Elena Toader: Numele meu este Anca. Sau Ancutz. Sau NK. Sau mama lui Vălică și soția lui Nelu, dar niciodată – și când spun asta mă refer la dezaprobarea iminentă a domnului Solcan – Valeria. Chiar îmi plăcea Valeria.

Alexandra Hanganu: Și pentru mine trupa „3,14” este tot ce mi-am dorit atât de mult să am de vreo patru ani și până acum. Îmi dă libertatea să fiu eu, chiar dacă asta înseamnă să plâng jumătate de oră că ne-am calificat la primul nostru concurs. Ăsta este motivul pentru care ador să merg la repetiții (mai ales că pot să și văd sala de teatru din nou) și datorită căruia știu sigur că ăsta este drumul meu. Și de-abia aștept ce urmează în continuare.

Sara Oncioiu: Teatrul a fost o parte din mine practic de când mă știu și intrând în aceasta trupă colorată, pot să mă exprim cu adevărat. Ador faptul că alături de colegii mei, putem transmite lumii atâtea lucruri și sentimente într-un mod atât de special.

Alexia L. Moise (L pentru că orice mare actor are un L. în nume): Eu am intrat in trupa de teatru anul trecut în rolul de înger în piesa Dawn Way, rol care a fost un cadou de ziua mea de la domnul Solcan. Iubesc trupa de teatru și teatrul în general. Vorbeam cu cineva zilele trecute și m-a întrebat dacă la teatru nu obosesc stând de dimineața până seara în sală și răspunsul meu a sunat cam așa „Logic că obosesc, dar îmi place să obosesc acolo”.  Sala de teatru și trupa 3,14 sunt o a doua „acasă” (mai ales ca la vară o să ne mutăm de tot acolo să lucram pentru IDEO).

Iris Maria Balotă: Sunt de părere că 3,14 a scos la iveală lucruri pe care nici noi nu le știam despre noi. De la <cât de multe exerciții de dicție poți să zici într-un minut?> ajungem la <câtă emoție putem transmite în doar câteva cuvinte!>… Și mai avem încă multe de învățat!

Sabin Popa: Am luat contact cu aceasta trupa când domnul Solcan m-a rugat să filmez piesa Dawn Way în cadrul festivalului <Ideo>. Treptat, tot fiind prezent la repetițiile lor am intrat în această febră a teatrului și, în final, am ajuns să fac parte din acest colectiv plin de oameni creativi, ce iubesc să își exprime emoțiile pe scenă.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker