FOTO/VIDEO | Joaca serioasă a Mihaelei Mocanu, numită „artă naivă”, premiată la saloanele internaționale

Vineri, 7 mai, este ultima zi în care mai poate fi vizitată expoziția de pictură „Tradițional” de la Galeriile de Artă Buzău. Lucrările aparțin în totalitate elevilor clasei de pictură din cadrul Centrului Județean de Cultură și Artă Buzău, Școala Populară de Artă, profesor coordonator Elena Mihalache.

Această expoziție de pictură a fost integrată în conceptul de „Tradiție și Credin­ță”, pentru promovarea ­va­lorilor locale în perioada premergătoare și în cea a Sărbătorilor Pascale, motiv pentru care  mai pot fi văzute la Galeriile de Artă Buzău și sculpturi și ouă încondeiate realizate de meșteri populari din județul Buzău. Din expoziție fac parte lucrări aparținând atât unor absolvenți ai Școlii Po­pulare de Arte, cât și unor cursanți. ,,Cursanții sunt foarte buni. Știu ce vor să lucreze și să exprime. Nu am reușit să fac expoziția aceasta doar cu cei pe care îi am anul acesta și am chemat dintre cei care au terminat școala”, ne-a spus profesorul Elena Mihalache.

Unul dintre pictorii cu foarte mult talent care au terminat școala sub îndrumarea sa este Mihaela Ioana Mocanu, care are la activ nenumărate expoziții de pictură naivă, în special organizate în alte județe, dar și numeroase participări la expoziții în afara granițelor țării.  De aceea, lucrările sale se regăsesc și în albumele de artă ale saloanelor de artă naivă internațională la care a participat. Una dintre lucrări, inclusă în albumul dedicat salonului internațio­nal de artă naivă de anul trecut de la Botoșani, este însoțită de un haiku: „Valul de gânduri/ Mă pitesc prin­tre rânduri/ Primăvara”.

Povestea Mihaelei Mocanu ca pictor începe odată cu venirea pe lume a fiicei sale, Sofia, dar dragostea pentru pictură a purtat-o în suflet încă din copilărie, când mărturisește că se întrecea la desen cu fratele său, Cristian Bădilă. „Desenez de când mă știu și cred că acest lucru e valabil pentru marea majoritate a cazurilor referitoare la artiști. Am iubit creionul, pentru că nici nu aveam posibilități la acea vreme. Părinții aduceau foi de calc de la serviciu, iar noi, copiii, desenam, făceam benzi desenate. Le înșiram prin toată casa să vedem al cui desen era mai bun și mai interesant. Această preocupare ținea loc și de program TV, mai ales că în acea perioadă nici nu prea aveai ce să vezi la televizor”, poves­tește Mihaela Mocanu.

Cu toate că era foarte talentată la desen, nu și-a continuat visul în liceu, părinții săi dorind o altă profesie pentru ea. „Mi-am dorit să fac Liceul de Arte, dar părinții nu și-au dorit acest lucru pentru mine. Am terminat Facultatea de Științe Politice, cu care nu am rezonat. Am început să pictez după nașterea fetiței mele”, mărturisește pictorița.

Visul său a început încet-încet să capete contur, și chiar și recunoaștere, odată cu înscrierea la Școala ­Po­pulară de Artă. „Am făcut Școala Populară se Artă cu doamna profesoară Elena Mihalache, care a făcut tot posibilul să fie cât mai tehnică, deși stilul meu de lucru nu era tocmai pe acolo. Mi-a fost cumva teamă de culoare, de vopsea, de pensule. Cu creionul eram în elementul meu, când am încercat și am văzut că mâna merge de la sine nu m-am mai putut opri”, își amintește Mihaela începutul său la școala de pictură.

Totul s-a transformat în artă după ce fiica sa i-a devenit „partener” în procesul de creație: „După nașterea fetiței mele, care avea nevoie de un prieten cu care să poată lucra, am descoperit împreună desenul. Ne-am distrat împreună. Am rezonat cu pictura naivă, mai ales că fetița mea era mică și iubea culorile și stilul naiv. Am îmbrățișat acest stil și am fost primită cu brațele deschise în grupul artiștilor naivi din țară. Acum fetița are 12 ani, este elevă la Liceul Pedagogic și este pasionată de realizarea de reclame, de publicitate”.

Experiența acumulată a determinat-o să participe la nenumărate expoziții, mai ales că ­va­loarea creațiilor sale a fost recunoscută chiar de la prima participare, la Salonul internațional de artă naivă „Gheorghe Sturza” din Botoșani. „Am participat la nenumărate expoziții, atât în țară, cât și în străinătate, multe dintre ele recompensându-mă cu premii și diplome de merit. Am ilustrat o carte pentru copii, pe care sper să o văd cât de curând pe rafturile librăriilor. Pe viitor, ca orice artist, îmi doresc să ating un nivel cât mai înalt și mai rafinat, îmi doresc ca frumusețea și inspirația să curgă prin mine, astfel încât mâinile mele să poată da viață pe pânză și să încânte privitorul”, ne împăr­tășește Mihaela din visurile sale creatoare, care se confundă cu artista, împrumutând de la aceasta ochii sufletului prin care privește lumea, pentru că pictura naivă este o stare de spirit ce nu se lasă categorisită, chiar dacă, de cele mai multe ori,   este asemuită și uneori confundată cu arta copiilor, cu arta populară sau cu cea a amatorilor.

Două lucrări în expoziția de pictură „Tradițional” de la Galeriile de Artă Buzău

În arta naivă, autenticitatea este atrăgătoare artistic și spiritual-modelatoare, încât de-a lungul vremii numeroși artiști profesioniști i-au preluat elementele, producând însă lucrări în care primează esteticul, construcția vizibilă a elementelor, ajungându-se astfel la ceea ce cunoscutul istoric al artei naive, Oto Bihalji-Merin, numea „naivitate conștientă”. Mihaela a ales această ­mo­da­litate de exprimare, arta naivă, pentru că „este cea mai veselă, cea mai neîn­grădită formă de exprimare artistică și vine din suflet”, așa cum se întâmplă într-una dintre picturile în care a reprezentat-o pe Sofia la vârsta de șapte ani, unde autoarea „oprește timpul” măsurat de o clepsidră cu o bomboană. Arta naivă a Mihaelei Mocanu impresionează nu prin complexitatea tehnicilor, care nu sunt de altfel specifice acestui tip de exprimare plastică, ci prin mesaj și inovații în formă și culoare.

„La actuala expoziție (n.r., de la Galeriile de Artă)  particip cu două tablouri. Unul dintre ele, pentru mine, reprezintă <Mama pământ>, cea cu macii în păr și aripi de înger, care protejează fluturii, florile și mi-am imaginat eu că poartă o ie româ­nească. Inițial am plecat de la tema tradițională, așa cum a cerut doamna profesoară Elena Mihalache, dar pe parcurs, pentru că nu îmi place să mă încadrez în tipar, am inovat și am ajuns la <Înge­rul pământului>, i-am desenat și aripioare, protejează o pasăre, iar părul este plin de flori și atrage fluturașii și ca să întregesc imaginea de tradițional am pus o ie româ­nească. În celălalt tablou, de dimensiune mai mică, am plecat tot de la acest motiv al macilor, – pentru că mie îmi plac macii -, și pe masă este o față de masă cu motive tradi­ționale, iar în partea de sus am adăugat o steluță origami, așa cum făceam cu fratele meu când eram copii. Am desenat ca și când, în fundal, noi doi am fi desenat pe perete, cum ne țineam de mână și ne doream, ca orice copil, să zburăm printre stele”, mai spune Mihaela Mocanu.