FOTO/VIDEO | Banca de Gene dă o mână de ajutor la acreditarea brandului „babic de Buzău“

Deși abia înființată, dar fără să poată funcționa așa cum și-a propus, pentru că deocamdată beneficiază de un sediu provizoriu care nu corespunde standardelor și misiunii ei, Banca de Resurse Genetice de la Buzău nu este Muzeu. Ea se ocupă cu conservarea resurselor genetice, a aurului viu al României; dar nu este singura ei misiune, întrucât nu se poate pune la păstrare orice și oricum. Spre exemplu, cercetătorii de aici sprijină în momentul de față Ministerul Agriculturii pentru a obține acreditarea pe plan internațional a babicului de Buzău.

Despre importanța pentru România a acestei instituții, despre misiunea ei de a menține o populație sănătoasă, de a-i ajuta pe agricultori, a vorbit buzoienilor dr. ing. Costel Vînătoru în cadrul unei conferințe denumite generic „Semințe autentice ale satului românesc”, organizată de Primăria Buzău prin Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”, la Centrul Iazul Morilor.

Directorul instituției a povestit oamenilor despre stadiul în care se află tânăra instituție pe care o conduce, respectiv Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale, despre activitatea pe care o desfășoară,  despre misiunea ei și despre importanța ei pentru siguranța alimentară a românilor. „Când vorbim de patrimoniu, fie că vorbim despre portul popular autentic, fie că vorbim de sămânța autentică, vorbim de români, de țărani, iar când vorbim de țărani, vorbim de țară, pentru că etimologia cuvântului de țară vine de la țărani și atunci vorbim de autenticitate. Sunt mulți care nu țin la autenticitate. Banca de Resurse Genetice are misiunea de a conserva resursele genetice autentice românești. Noi dorim să păstrăm aceste semințe valoroase, ca să le  lăsăm generațiilor viitoare. Tehnologia actuală permite acest lucru, permite păstrarea  de semințe chiar și 1000 de ani, în incinte cu atmosferă controlată”, a spus directorul instituției Costel Vînătoru.

Intervenția cercetătorului buzoian a avut loc în contextul în care, spune acesta, în privința semințelor vorbim despre un dezastru care trebuie stopat. „Peste 95 la sută din semințele care se cultivă în spații protejate sere și solarii sunt din import. Am spus 95 la sută ca să nu spun 100 la sută, pentru că mai sunt cultivatori pe la țară care nu au bani să-și cumpere semințe hibride și folosesc cum pot semințele lor. Nici în câmp nu stăm bine. Peste 80 la sută din semințele care sunt folosite sunt, la fel, din import. Vorbim despre un dezastru pe care ar trebui să-l stopăm. Putem să-l stopăm înființând astfel de instituții de conservare a resurselor genetice, să păstrăm aceste resurse;  instituția noastră are această misune, să păstreze semințele”, a mai spus cercetătorul Costel Vînătoru.

Dincolo de a păstra semințele, cercetătorul spune că trebuie cunoscut și mesajul genetic pe care îl transmit semințele. „Eu am spus că trebuie să cunoaștem semințele, aceste resurse genetice, să știm ceea ce păstrăm. Să avem grijă ca aceste reurse genetice să fie sănătoase, pentru că sămânța poate să fie aducătoare de bucurii, poate să fie aducătoare de profit, de rod, dar poate să fie și aducătoare de neceaz. Sămânța transferă mesajul genetic valoros, dar transferă și lucruri nedorite: boli și dăunători, iar cele mai periculoase boli la plante se transferă prin intermediul semințelor. Nu este ușor să stopezi aceste boli la plante. Aceasta se face prin muncă științifică, prin muncă de cercetare. Dau un exemplu la tomate. Pentru a stăvili apariția unei boli, «cladosporium fulvum», ar trebui 29 de ani de muncă de cercetare ca să eliminăm genele care transmit această boală”, a exemplificat directorul Băncii de Gene.

Cunoașterea semințelor la nivelul la care o face lumea științifică internațională, nivel la care se dorește a se ajunge și la Banca de Gene de la Buzău, înseamnă informații privind caracteristicile plantelor care pot fi furnizate cultivatorilor împreună cu recomandări pentru anumite moduri de cultură, dar și pentru protecție în fața bolilor, dăunătorilor, agresiunii mediului etc. Nu în ultimul rând, cunoașterea genomului și amprentarea genetică a acestor resurse genetice ne ajută, spune cercetătorul buzoian, să demonstrăm lumii științifice naționale și internaționale că aceste resurse genetice sunt ale noastre. Costel Vînătoru a spus buzoienilor că la Banca de Resurse Genetice  se dorește ca semințele păstrate „să fie autentice, să fie sănătoase, libere de boli și de dăunători și să le cunoaștem foarte bine”. Un studiu pe care cercetătorul buzoian l-a realizat după ’90, numai în zona plantelor legumicole, „arată că am pierdut peste 2.600 de soiuri valoroase, soiuri care ocupau suprafețe mari în cultură, și erau apreciate de cei care le cultivau, de consumatori, de procesatori. Astăzi aceste resurse nu se mai găsesc la noi în țară, se regăsesc în băncile de resurse genetice din afara țării, în institutele de cercetări din afara țării, ori s-au pierdut pentru totdeauna”, spune cercetătorul buzoian.

Agricultorii români plătesc scump pentru semințele aduse din afara țării

„Un gram de sămânță de tomate de calitatea a doua-a treia valorează cât gramul de aur”, spune cercetătorul, care a relatat că a realizat un studiu din care reiese faptul că în fiecare primăvară pleacă din țară pentru achiziția de semințe resurse financiare ce echivalează cu procentul din PIB alocat de România pentru Apărare. Pe de altă parte, cercetătorul a vorbit și de nemulțumirea cultivatorilor care nu au profit și nu pot să-și dezvolte activitatea în  domeniul agricol, deoarece 20 la sută din prețul de cost se reflectă numai în prețul semințelor. Acest procent, de 20 la sută din preț, pleacă din start la compania care a vândut sămânța în România.

Acest aspect ar fi un alt motiv pentru alocarea unor fonduri suficiente pentru ca Banca de Gene de la Buzău proaspăt înființată să angajeze minimul de personal care este prevăzut în lege și să achiziționeze clădirea în care să poată desfășura activitatea științifică la standarde internaționale, astfel încât rezultatele muncii să îi fie recunoscute pe plan internațional.

Banca de la Buzău, la început de drum

În timp ce alte țări vecine au o Bancă de Gene de mai bine de o sută de ani, sau au mai multe astfel de instituții, la noi în țară există doar cea de la Buzău, abia înființată, care se zbate să obțină fonduri pentru a deveni pe deplin funcțională. Directorul Băncii de Gene, Costel Vînătoru, spune că instituția pe care o conduce trebuie să poată să realizeze cunoașterea din punct de vedere genetic a semințelor puse la păstrare, adică să fie o bancă de resurse genetice la nivelul mileniului III, care să respecte normele de funcționare internaționale, ca să fie recunoscută de lumea științifică internațională, într-un cuvânt să fie acreditată la nivel internațional.

„Instituția noastră se află la început de drum. Suntem o mână de oameni. Suntem la jumătate cu numărul de posturi și dorim să ajungem la cele 30 din organigramă. Suntem departe pentru că avem nevoie de o clădire specială  în care să regăsim cel puțin opt laboratoare de cercetare, în care să facem cercetare, să cunoaștem aceste semințe, să le amprentăm genetic, să putem să le păstrăm, dacă se poate, și pentru o mie de ani de aici înainte. Avem o misiune grea, o responsabilitate.  Vecinii noștri care sunt în război, ucrainenii, au făcut această instituție la anul 1913. Vecinii noștri de peste Dunăre, bulgarii, au făcut la 1882. Noi vorbeam de Războiul de Independență și ei au făcut o bancă de resurse genetice, astăzi transformată într-un institut național de conservare a resurselor genetice, o instituție care a reușit să-și facă o plasă de centre de colectare, de conservare a resurselor pe întreg teritoriul țării. Germania a ajuns să facă o bancă de resurse genetice numai pentru albine. Spania a ajuns să facă bancă de reusrse genetice numai pentru trandafiri. Spania are 33 de bănci de resurse genetice”, a exemplificat dr. ing. Costel Vînătoru. Prin demonstrații științifice putem să demonstrăm lumii că anumite soiuri sunt de la Buzău și nu din altă parte a lumii.

„Noi vorbim de brandurile de Buzău: babicul de Buzău și cârnații de Pleșcoi. Aceștia nu ar fi ajuns celebri dacă nu ar fi fost cultivat aici ardeiul iute. S-a făcut această frumoasă simbioză între grădinarii noștri care cultivau ardei iute – și varietăți valoroase de ardei iute -, iar ei au venit și au creat acest produs care ne reprezintă pe noi. Acum suntem într-un impas cu certificarea babicului de Buzău și am încercat să-i ajutăm pe cei de la Minister cu documente, ca să se certifice ca un produs cu origine și atestat ca produs local de la Buzău. Sperăm să-i ajutăm cu informații să treacă și acest brand local, Babicul de Buzău în care regăsm ardeiul iute”, a exemplificat cercetătorul  o mică părticică din ceea ce însemană misiunea acestei instituții și cum ar putea ea să sprijine producătorii autohtoni, pentru că atunci când vorbim de Banca de Resurse Genetice ne gândim mai întâi la mâncare, la pâinea cea de toate zilele, dar și la hrana pentru animale; ne mai gândim la oxigenul necesar vieții, dar și la resursele medicale, la medicamente.

„Peste 8.000 de medicamente, care sunt vândute în farmacii – nu suplimente alimentare -, provin din plante. Vorbim de plante energetice. Plantele pot fi transformate în energie. Vorbim de cea mai importantă latură a lanțului trofic”, a mai spus dr. ing. Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale.

În cadrul întâlnirii cu producătorii buzoieni, cercetătorul buzoian a adus în discuție subiecte sensibile, precum legislația la care România a aderat și la care trebuie să se raporteze, legile internaționale care au statuat că resursele genetice vegetale sunt elemente de patrimoniu, legislație care obligă România să aibă o astfel de instituție, legislația  care vizează conservarea diversității biologice.