La cât de mult s-a rarefiat spaţiul publicistic cultural în ultimii ani, înființarea unei foi de cultură poate fi privită și ca un act de curaj, mai ales în fața celor care țin cu tot dinadinsul să susțină „demodarea” şi „neviabilitatea economică” actuală a publicaţiilor pe hârtie. Pentru acești sceptici avem a le reaminti că televiziunea nu a eliminat radioul, așa după cum Internetul nu o să bată vreodată publicația tipărită.
La Râmnicu Sărat a avut loc, zilele trecute, un astfel de eveniment despre care putem spune că are ca ingrediente curajul de a promova tipăritura cu conținut cultural și dorința de promovare a valorilor și tradiției autohtone. Mai mult decât atât, putem spune că este și o inițiativă de suflet, pentru că evocă o fărâmă din istoria locului și a celui ce a fost un mare iubitor de artă, avocat, publicist, editor, poet și memorialist, Octavian Moșescu, născut la 23 mai 1894, în satul vrâncean Tâmboești, pe atunci județul Râmnicu Sărat.
Acestei noi publicații culturale i s-a dat numele de „Foaia Râmnicului”. De ce „Foaia Râmnicului”? La această întrebare răspunde echipa redacțională, care evocă istoria primului ziar cu acest nume. Aflăm astfel că, fondat la Râmnicu Sărat, în anul 1919, de Octavian Moșescu, „Foaia Râmnicului” a fost primul ziar studențesc din țară. Astăzi „Foaia Râmnicului” este numele publicației Asociației Culturale „Octavian Moșescu”. Această apariție în prima lună a anului 2023 „este un semn de profund omagiu adus omului de cultură râmnicean”, după cum ne lămurește de la bun început echipa redacțională.
Meritul apariției acestei publicații aparține Asociației Culturale „Octavian Moșescu”, care și-a propus ca în ziarul „Foaia Râmnicului” toate faptele întreprinse de Grupul de inițiativă „Personalități râmnicene”, înființat în urmă cu patru ani, să fie cunoscute de cât mai mulți cetățeni ai orașului și ai județului. Prin urmare, se dorește ca acest demers să fie un punct de pornire pentru creșterea spirituală a Râmnicului.
„Ne exprimăm imensa bucurie că, la peste 100 de ani de când Octavian Moșescu înființa prima «Foaie a Râmnicului», continuarea ideilor sale a devenit posibilă, devenind idealul nostru! Mulțumim tuturor celor care ne-au stat alături, care ne-au susținut și ne-au încurajat: municipalitatea, Centrul Cultural «Florica Cristoforeanu», instituții și oameni de bine cărora nu le este indiferent ce se întâmplă cu locul în care trăiesc!”, transmit reprezentanții Asociației. De altfel, în acest număr inaugural al publicației se regăsește o retrospectivă a activităților desfășurate de grupul de inițiativă, începând din 2019 și până în prezent.
Lansarea noii publicații a avut loc la Primăria municipiului Râmnicu Sărat în prezența reprezentanților administrației și a multor personalități din lumea literară. De remarcat a fost prezența la evenimentul de lansare a scriitoarei Passionaria Stoicescu, cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Sărat. De asemenea, lansarea a fost făcută în prezența președintelui organizației, Mioara Donea, fost președinte al Judecătoriei Râmnicu Sărat. Redactorul publicației este Viorel Dodan.
Florin Ceparu, administrator public al Primăriei Râmnicu Sărat, consideră că este vorba despre „un eveniment de seamă pentru comunitate și pentru viața culturală a municipiului nostru; ne-a adus laolaltă, pentru a marca lansarea publicației «Foaia Râmnicului», o valoroasă inițiațivă coordonată de Asociația Culturală «Octavian Moșescu». Astfel de inițiative vor fi întotdeauna încurajate de administrația locală, iar parteneriatul pus în slujba actului cultural lansează un îndemn la unitate, încredere, solidaritate!”. De altfel, între Primărie și inițiatorii proiectului s-a realizat un parteneriat cultural.
„Casa Moșescu”
Octavian Moșescu a iubit Râmnicul. El este cel care a inițiat înființarea muzeului din localitate, inclusiv printr-o donație personală de tablouri. Donează importante opere de artă colecționate în timp, îndemnând artiștii importanți să facă același lucru. Pe tablourile care au îmbogățit inițial patrimoniul muzeului stau semnăturile pictorilor Petre Iorgulescu Yor, Ion Theodorescu Sion, Ștefan Popescu, Ion Popescu-Negreni.
La Râmnicu Sărat numele Octavian Moșescu trăiește și prin Casa „Octavian Moşescu”, monument istoric, al doilea ca vechime după Complexul Brâncovenesc – Casa Domnească. Prima datare a casei este de la 1794, an care apare şi în lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii. Căsuța cu fațadă albastră a familiei Moșescu a rămas în picioare, fiind astăzi cea mai veche casă din Râmnic, prin grija lui Alexandru Măciucă, actual director al muzeului fondat de bunicul său în 1960. În prezent, proprietarul casei, Alexandru Măciucă, nepotul lui Octavian Moșescu, împreună cu familia, încearcă să menţină spiritul viu al acesteia și să consolideze interesul pentru casa şi pentru grădina asupra cărora bunicii săi, Octavian şi Penca şi-au pus amprenta.
Octavian Moşescu, s-a născut fix la 100 de ani după construcţia casei, în posesia căreia a intrat în anul 1920, fiind probabil a patra sau a cincea generaţie de proprietari, cel care a construit-o fiind stră-străbunicul său. Ne aflăm, prin urmare, la a şaptea-a opta generaţie a familiei care a locuit aici în decursul a 226 de ani.
Casa „Octavian Moşescu” este construită după modelul caselor cu geamlâc, o verandă lungă şi îngustă, închisă cu lemn şi sticlă, care păstrează încă tâmplăria şi geamurile originale.
Cine a fost Octavian Moșescu
Octavian Moşescu s-a născut la data de 23 mai 1894, în comuna Tâmboeşti, jud. Râmnicu Sărat (azi jud. Vrancea). A absolvit cursurile primare în anul 1909, la Gimnaziul „Vasile Boerescu“ din Râmnicu Sărat (azi Colegiul Naţional „Alexandru Vlahuţă“), obţinând apoi o bursă la Liceul „Anastasie Bașotă“ din Pomârla. În perioada 1912–1915 a publicat poezii şi proză în revistele Farul şi Revista noastră, iar la 26 mai 1915, a absolvit cursurile liceale în Bucureşti, la Liceul Matei Basarab. În noiembrie 1915 a înfiinţat şi a editat, la Râmnicu Sărat, revista Vestala, la care au colaborat, printre alţii, scriitorii Victor Ion Popa, Adrian Maniu, Gala Galaction, Zaharia Bârsan ş.a., revistă care activează până în luna mai, 1916. În aceeaşi perioadă a înfiinţat şi a editat publicaţia Carpaţii care, prin glasul tinerilor, susţinea intrarea ţării în luptă, alături de aliaţi, pentru marea unire a românilor.
În anul 1920 a obţinut licenţa în drept la Facultatea de drept din Iaşi, a înfiinţat şi a editat revista Foaia Râmnicului, care a existat până în anul 1926. În anul 1931 a publicat Monografia Râmnicului Sărat (cunoscută cu denumirea de Călăuza Râmnicului), antologie literară cuprinzând cele mai frumoase pagini consacrate acestui oraş şi împrejurimilor sale, de la scriitorii clasici (Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuţă etc.) până la scriitorii interbelici.
Între anii 1921 și 1925 a studiat, la Viena, Filozofia şi Istoria Artelor, avându-l ca profesor, printre alţii, pe reputatul Josef Strzygowsky. Încă din primul an de studii a fost ales Preşedinte al Societăţii Academice România Jună (ai cărei fondatori au fost Mihai Eminescu şi Ion Slavici), funcţie în care a activat până în anul 1926. În această calitate, în anul 1925, s-a ocupat de editarea şi publicarea Cărţii semicentenarului România jună – prima antologie literară apărută după război –, având o prefaţă semnată de Regina Maria, carte ce reuneşte contribuţii literare semnate de scriitorii Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Panait Istrati etc. De asemenea, Octavian Moşescu a impulsionat şi s-a ocupat direct de strângerea de fonduri pentru realizarea în ţară a bustului lui Mihai Eminescu. Între anii 1924 și 1925, a înfiinţat şi a editat, în ţară, publicaţiile Machina şi Jurnalul nostru.
După terminarea studiilor la Viena, în anul 1925, a fost profesor de limba latină şi limba germană la gimnaziul din Balcic şi avocat practicant, iar din anul 1927 s-a stabilit în acest oraş de la ţărmul mării, oraş pe care avea să îl transforme într-o oază de inspiraţie pentru tinerii artişti români interbelici, unde a deţinut, ulterior, funcţia de director al gimnaziului local și apoi, timp de două mandate.
După pierderea Cadrilaterului de către România în anul 1940, s-a stabilit în ţară, existenţa şi activitatea sa desfăşurându-se între capitală şi oraşul Râmnicu Sărat. În timpul guvernării antonesciene, fiind acuzat că are vederi democratice, i s-a refuzat orice funcţie pe linie de stat, nefiind primit nici măcar în Baroul Ilfov. Între anii 1944 și 1946, a hotărât să îşi continue vocaţia literar-artistică în oraşul tinereţii, Râmnicu Sărat, unde, între anii 1959 și 1960 a ocupat funcţia de consilier artistic pe lângă Casa Raională. În ultima parte a vieții, după ce făcuse același lucru și pentru înfințarea muzeului de artă din Balcic, Octavian Moşescu a luat inițiativa înfiinţării Muzeului Orășenesc Râmnicu Sărat şi al Secţiei de artă plastică din cadrul acestuia, lucru care s-a înfăptuit în anul 1960, sprijinind totodată, constituirea muzeului, cu o importantă donaţie, ajutat fiind şi de Constantin Paraschivescu-Bălăceanu, avocat renumit şi deputat. Donaţiile succesive din 1960, 1961, 1971, 1973 au avut o importanţă covârşitoare pentru formarea patrimonului iniţial al Secţiei de artă din cadrul muzeului. Printre pictorii care au semnat lucrările donate se numără Jean Al. Steriadi, Petre Iorgulescu-Yor, Ion Theodorescu-Sion, Corneliu Michăilescu, M.H. Maxy, Ion Popescu Negreni, Ion Gheorghiu, Dumitru Ghiaţă, Gheorghe Naum, Ion Pacea. Cele mai multe dintre picturile donate sunt clasate în patrimoniul naţional (categoria fond şi tezaur). Ȋn acelaşi timp, a înlesnit donaţii şi achiziţii care au îmbogăţit patrimoniul Secţiei de artă plastică (de ex. donaţia lui Valentin Hoeflich – constând în fondul documentar al activităţii pictorului râmnicean Petre Iorgulescu-Yor, precum şi un număr important de lucrări aparţinând acestuia), s-a străduit să aducă la Râmnicu Sărat expoziţii ale unor artişti consacraţi, îndemnându-i pe aceştia să doneze lucrări.
La 23 aprilie 1982, Octavian Moşescu pleacă, într-o discreţie totală, spre lumea de dincolo, pentru a se întâlni cu Eternitatea.
