Şcoala Gimnazială Maxenu din comuna Ţinteşti se numără printre unităţile de învăţământ buzoiene care au făcut paşi importanţi pentru înlăturarea obstacolelor artificiale dintre cele două spaţii culturale româneşti aflate de o parte şi de alta a Prutului, considerând că nu poate fi mai potrivită decât unirea prin intermediul copiilor, ei fiind purtătorii idealurilor noastre; în acest sens, parteneriatele şcolilor pot fi chiar începutul unei mari uniri. Cu astfel de gânduri s-a pornit la drum în parteneriatul încheiat în decembrie 2018 între Şcoala Gimnazială Maxenu din judeţul Buzău cu Instituţia Publică Gimnaziu Vărăncău, din comuna cu acelaşi nume aflată la graniţa cu Ucraina, pe malul Nistrului, din Raionul Soroca, Republica Moldova.
Rememorând firul evenimentelor, directorul şcolii din Maxenu, profesor Liliana Ivănel, îşi aminteşte că punctul de pornire al parteneriatului a fost Fundaţia „Sfântul Sava”: „Părintele Mihail Milea m-a invitat la Fundaţia <Sfântul Sava> în timp ce se desfăşura o întâlnire dintr-un alt proiect, pentru că sunt multe parteneriate la nivel de judeţ. La Fundaţie se afla doamna Ana Bejan (fost prefect de Soroca, n.r.) şi căuta un partener pentru această şcoală din Vărăncău, întrucât doamna director de acolo, Alla Stici, i-a fost elevă. Părintele m-a recomandat pe mine şi pentru că ne ştim de atâta timp (Liliana Ivănel coordonează activitatea After School <Sfântul Sava>, n.r.) şi pentru că aveam o funcţie la Şcoala Maxenu, o şcoală cu personalitate juridică, şi nu mai trebuia să decidă altcineva. Am luat hotărârea să mă întâlnesc imediat cu conducerea şcolii din Vărăncău şi, în luna decembrie, în 2018, am fost acolo să semnăm protocolul”.
Şcoala din Vărăncău văzută prin ochii copiilor
Şcoala din Vărăncău este mare, cu etaj, dar pentru că sunt mai puţini copii decât permite spaţiul, etajul a fost închis. Au rămas cu puţin peste 100 de copii în şcoală. Cei mai mulţi merg pe la concursuri în toată Moldova. Condiţiile din această şcoală sunt foarte bune. Au o grădiniţă cu program prelungit unde copiii mănâncă, dorm şi îşi petrec toată ziua.
În incinta grădiniţei din comuna Vărăncău funcţionează o şcoală de muzică cu instrumente aşa cum întâlnim la noi la Liceul de Artă. Săptămânal, la Vărăncău vine un profesor de la şcoala de dans de la Soroca şi predă dans sportiv sau artistic cu copii din grădiniţă şi din şcoală, iar aceşti copii dansează minunat, nu orice fel de dans, ci unul profesionist, după cum au observat elevii din Maxenu atunci când au ajuns acolo. Şcoala din Vărăncău are şi cantină şi elevii servesc masa acolo.
Experienţa trăită de copiii de la Maxenu la şcoala din Vărăncău este una de neuitat. Directorul Liliana Ivănel ne-a relatat că toţi copiii şi-au făcut prieteni de care s-au despărţit cu greu: „Copiii noştri au venit absolut încântaţi de acolo. Copiii-gazdă au avut grijă de ei. De aceea, i-am pus să povestească la întoarcere în consiliul profesoral cu ce amintiri au plecat de acolo, cu ce impresii, cum s-au simţit şi ce au făcut, cum au făcut şi cum au fost primiţi şi dacă a meritat să facem parteneriatul acesta. Şi au zis că nu s-au mai împrietenit niciodată cu nişte copii atât de calzi, dulci, că au primit cadouri şi că au învăţat şi cuvinte noi, moldoveneşti; copii nu ştiau că se vorbeşte atât de frumos în regiune şi au văzut obiceiuri absolut extraordinare, pentru că era şi în perioada sărbătorilor. Astfel, elevii au 
descris tot proiectul acasă, la Maxenu, atât părinţilor, cât şi celorlalte cadre didactice. La fiecare două fraze în povestirea copiilor revenea expresia: <Iar am mâncat>, pentru că mergeam în vizită la profesori, la angajaţi ai primăriei şi la toate personalităţile din sat – pe toţi i-am vizitat – pentru că aşa era de Ziua satului, trebuia să mergi la cei mai buni; şi ei ne aşteptau cu mese întinse. Şi mergeam unde ne trimitea doamna directoare, şi eram 16 în grup şi cu cei de acolo ne făcusem 20. Cel puţin şapte-opt familii ne-au aşteptat într-o singură seară. Închipuiţi-vă câte mese întinse special pentru noi! Şi atunci aceşti copii scriau două rânduri, <am mers la nu ştiu ce personalitate de la Primărie, iar am mâncat… A doua zi am mers la alţii şi la fel nu ne lăsau până nu ne serveau cu ceva>. Cred că au făcut mari eforturi să fie atât de primitori şi atât de atenţi. Pur şi simplu s-au autodepăşit”.
Copiii au făcut fotografii care surprind activităţile desfăşurate împreună, dar cea mai grăitoare pare a fi cea de la final. „Poza de grup, la final, este una minunată. La plecare, copiii au plecat plângând. Toţi se îmbrăţişau şi aveau lacrimi pe obraz. Asta ce înseamnă? Că a fost bine pentru toată lumea şi că s-a legat o prietenie pentru copii aceştia, pentru că scopul este ca mesajul să ajungă la copii şi să vadă că cei din Republica Moldova sunt lângă noi, sunt fraţii noştri; noi aşa îi considerăm şi trebuie să ducă mai departe ideea şi sentimentul acesta. Şi când ajungi acolo cuvintele au alt efect pentru că ele prind viaţă şi o astfel de experienţă nu o vor uita toată viaţa. Nu este o simplă lecţie teoretică”, spune prof. Liliana Ivănel.
Lecţie de ospitalitate a românilor din Vărăncău
Românii din Vărăncău au impresionat cu ospitalitatea lor încă de la bun început. Delegaţia de la Buzău a fost impresionată de primirea care li s-a făcut chiar de la sosire. „Am mers cu o delegaţie din care au făcut parte câţiva colegi şi am avut marea surpriză să vedem o şcoală frumoasă cu nişte copii extraordinari, care ne aşteptau la o anumită oră, adică seara la ora 19.00. Noi am întârziat până la ora 20.00, timp în care ei nu s-au mişcat, aşteptând să vină musafirii importanţi din România. Ei aşa ne văd pe noi, ca pe nişte fraţi mai mari şi mai importanţi. Eu acum îi văd pe ei ca pe nişte oameni extraordinari. Şi fac lucrurile aşa cum trebuie, aşa încât să nu-i dezamăgim pe ei. Am văzut foarte clar că avem lucruri de învăţat de la ei, poate mult mai mult decât ar avea ei de învăţat de la noi. Sunt implicaţi şi dedicaţi şi sunt convinşi că doar prin educaţie pot ieşi din situaţia lor, încât îşi dau toată silinţa să înveţe de oriunde, oricând şi de la oricine. Sunt nişte oameni cu suflet mare. Ne-au primit foarte frumos şi au organizat foarte multe activităţi. Ei dau tot ce au mai bun, fără să se uite că ar putea rămâne fără nimic. Sunt nişte oameni extraordinari cu tot cu elevi, părinţi şi profesori, parcă sunt o echipă minunată”, a spus directorul şcolii buzoiene.
Toate drumurile duc la… Soroca
În baza parteneriatului încheiat între cele două şcoli, ar trebui să aibă loc anual activităţi comune, schimburi profesionale, organizarea de mese rotunde, ateliere, seminarii, având ca obiect teme de interes comun.
„Proiectul prevede să ne întâlnim cel puţin o dată pe parcursul unui an şcolar. Noi am realizat două întâlniri, odată la ei, odată la noi. Noi am dorit să facem o colectare de carte, să asigurăm transportul şi să o ducem la ei, pentru că la şcoala din Vărăncău are o bibliotecă foarte frumoasă cu donaţii de carte de la Colegiul <B.P. Hasdeu>, iar în Soroca există o filială a Bibliotecii Judeţene la de Buzău. Am văzut-o şi pe aceea. Ei au legături foarte strânse cu Buzăul. Tocmai atunci, când am mers să semnăm parteneriatul, ne-am întâlnit şi cu domnul primar al municipiului Buzău, Constantin Toma, care tocmai inaugurase faleza care fusese reconstruită şi care poartă numele oraşului Buzău. Tot atunci, când noi cei de la Şcoala Maxenu, comuna Ţinteşti, am mers să semnăm parteneriatul, au mers la Soroca, în Republica Moldova şi colegi de la Şcoala Merei, Şcoala Nr. 1 Buzău şi de la Colegiul Naţional <Mihai Eminescu>. Şcolile acestea îşi cam ştiu partenerii şi toţi am mers la Soroca, pentru că doamna Ana Bejan îi ştie pe toţi, şi ne-a invitat la diferite conferinţe; a fost o lansare de carte a unei doamne profesoare de la Merei, iar părintele Mihail Milea ne-a vorbit atunci despre scriitorul Vasile Voiculescu. Atunci gazdele noastre ne-au dus să vedem împrejurimile şi am şi văzut Soroca, cu tot ce au mai frumos acolo: cetatea, lumânarea recunoştinţei. Ne-au asigurat şi ghid, un profesor de istorie din şcoală; am mai văzut Muzeul de Istorie şi de Arte de la Soroca. I-am avut ghizi pe domnul Nicolae Bulat, care este cetăţean de onoare al municipiului Buzău, şi pe doamna Ana Bejan, cetăţean de onoare al judeţului Buzău. Nişte oameni pe care i-ai fi ascultat zile în şir, atât de documentaţi sunt şi atât de mult farmec aveau. Era o prezentare interactivă a tot ceea ce se întâmpla acolo. Vorbeau despre deportarea în Siberia, cu fotografii, cu tot; această istorie nu am auzit-o niciodată spusă atât de frumos, cu suflet, cum o făcea domnul Bulat”.
Elevii şi profesori buzoieni, invitaţi la ziua satului Vărăncău
Prima întâlnire a avut loc la Vărăncău şi a fost cea în care s-a semnat parteneriatul şi au participat numai profesori. Cea de-a doua, a avut loc în luna decembrie 2019, tot la Vărăncău, unde s-a deplasat o delegaţie din Maxenu, din care au făcut parte, de această dată, şi elevi. „Am fost la ei cu un grup de elevi şi profesori, iar protocolul era ca aceşti copii să fie cazaţi în familiile elevilor, iar noi în familiile profesorilor, ca să nu existe pentru ei alte cheltuieli materiale, care şi aşa au fost destule. Au făcut parte din delegaţie nouă copii şi cinci cadre didactice. Am participat la ziua satului, şi au realizat un spectacol. Au o casă de cultură în satul Vărăncău şi au în faţă un fel de piaţă, o piaţetă şi acolo au avut loc dansuri şi au prezentat costume; cel puţin de zece ori ş-au schimbat costumele. Ei fac de mult timp dansurile şi au ce prezenta de fiecare dată. Am mai participat pe lângă asta la nişte ore în şcoală. Întâi am participat la o oră de 
educaţie civică în comun. Şi noi, cadrele didactice, eram în bănci cu elevii. Am fost şi noi întrebaţi şi scoşi la lecţie. Am vorbit despre drepturile copilului, ale adulţilor şi Europa, în general. Copiii au primit şi diplome la sfârşit. Apoi, tot împreună am participat la o oră de educaţie tehnologică şi produsele pe care le-au realizat împreună ne-au fost dăruite şi le-am adus acasă cu drag şi le-am aşezat în clase. A treia activitate a fost una sportivă. O oră de educaţie sportivă, pentru că ei au sală de sport, ceea ce noi nu avem, şi au venit cu echipament al şcolii pentru că ei au echipă de handbal, toţi îmbrăcaţi în verde”, a relatat profesoara Liliana Ivănel câteva dintre reperele celei de-a doua întâlniri de la Vărăncău.
Se înfiripă un cenaclu literar cu scriitori de pe ambele maluri ale Prutului
O delegaţie de cadre didactice şi elevi de la Vărăncău a ajuns la Maxenu în primăvara anului trecut. „Au fost şi ei odată la noi. Au participat la activităţile noastre. Am avut atunci o lansare de carte pentru că elevii noştri participă cu creaţiile lor la <Caietele de la Ţinteşti> al căror redactor este profesoara de limba română Mihaela Gomoescu, şi care îi încurajează pe copii să participe acolo cu propriile creaţii; în toate numerele sunt publicate şi poezii ale elevilor noştri. Acum aşteptăm de la soroceni creaţii ale copiilor ca să le publicăm aici, şi când vin, o să facem o activitate comună. Este o revistă cunoscută la nivel judeţean şi chiar şi naţional care are o echipă de redacţie minunată. Chiar şi la ziua comunei se strâng toţi, alături de Nistor Tănăsescu, Stelian Grigore, de la care a pornit totul şi care ne-a ţinut nişte seri minunate. Atunci am făcut o şezătoare într-o seară la părintele Jenel Palade de la Ţinteşti, care are o sală pentru evenimente şi ne-a oferit o masă şi l-a invitat pe domul Filip Enache, coordonator al corului <Mugur Mugurel> de la Bisericuţa Copiilor. Ne-au cântat şi fata preotului, Maria Palade, studentă la Medicină. Interesante au fost dialogurile cu scriitorii. A fost minunat. Fiecare spunea ce ştie mai bine şi mai frumos şi au rămas impresionaţi atunci cei din Republica Moldova. De data asta trebuie să pregătim altceva. Anul acesta intenţionăm să-i invităm în luna mai. Proiectul ar trebui să ţină trei ani şi la anul sau cât vrem noi dacă ne e bine. Eu am invitat-o şi pe doamna directoare, Alla Stici şi la <Francochanson>, în luna aprilie, fiind şi dânsa tot profesoară de limba franceză”, spune directorul şcolii buzoiene, Liliana Ivănel.
Când a venit delegaţia de la Vărăncău la Buzău, părinţii elevilor din Maxenu au făcut la ei acasă prăjituri, cozonaci şi toate cele şi au adus la şcoală şi le-au oferit cadou. Şi scria pe fiecare din partea cărei familii este oferit, mesajele fiind legate cu o inimioară. „S-au organizat câţiva profesori şi mi-a plăcut gestul acesta. Primăria ne-a ajutat cu transport, colegii au strâns nişte bănuţi mână de la mână, părintele ne-a organizat o masă. Restul am pus eu, că trebuie să iasă lucrurile, pentru că dacă spui nu că nu ai finanţare nu faci nimic. Facem tot efortul să meargă înainte parteneriatul pentru că acest proiect nu are finanţare”, spune profesor Liliana Ivănel.
