FOTO | Preotul Cristian Dima,  directorul Seminarului Teologic Buzău: „Am înțeles că se cuvine să răspundem la orice chemare a lui Dumnezeu”

Parcursul european început cu mai bine de ouă decenii în urmă a fost reluat  după pandemie de către pr. prof. Cristian Marius Dima cu și mai mare energie, pentru a le descoperi elevilor  Seminarului Teologic valorile culturale și spirituale  ale umanității și, în același timp, pentru o mai bună redescoperire a celor locale și naționale, „un alt mod de a conștientiza providența lui Dumnezeu”, așa cum mărturisea într-o postare recentă despre activitățile pe care le-a desfășurat într-un proiect la Agenția Spațială Europeană.

Din septembrie 2023, pr. prof. Cristian Marius Dima este  și director  al Seminarului Teologic, alăturându-se pe răbojul instituției atâtor personalități care s-au străduit ca să aducă lumina în conștiințele numeroaselor generații de seminariști buzoieni. De aceea l-am rugat să  acorde un interviu pentru cititorii ziarului Opinia. Aproape că a refuzat această invitație, acceptând cu greu să vorbească despre sine, nefiind doritor să atragă atenția asupra activității  sale și nefiind la fel de încredințat ca mine că ar fi de interes public.

Folosindu-mă  însă de momentul acesta al diseminării activităților de învățare pe care le-a desfășurat recent la Agenția Spațială Europeană, mi-a răspuns și întrebărilor, care, zic eu, pun în lumină viața Seminarului, istoria lui și rolul în comunitate, pe care le-a prezentat cât se poate de pertinent, având în vedere parcursul său,  de la elev al acestei instituții și, apoi, peste ani, profesor și în prezent director. Am avut în vedere faptul că efectul acestor proiecte desfășurate la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” se extinde și asupra comunității, pentru că este vorba despre  participarea la viața comunității atât a elevilor, cât și  a cadrelor didactice dintr-o instituție în care religia este inima activităților; iar în viaţa unei societăţi  religia se manifestă prin ceea ce decurge din ea, adică prin morală. Există o morală a individului, dar, așa cum spunea regretatul  Mitropolit Bartolomeu Anania într-un interviu,  nu poate exista o morală la nivelul  individului pentru sine însăşi, ci reflectată în societate.

Seminarul este cel care aduce la Buzău „Athosul românesc” acasă, așa cum s-a petrecut la cea mai recentă experiență duhovnicească,  și de învățare nonformală și informală, și de formare a competențelor interculturale și lingvistice  de anul trecut, când seminariștii au participat la pelerinajul organizat,  la invitația Mănăstirii Vatoped, din Muntele Athos, Grecia, inițiativa având binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, fiind susținută de Sectorul Învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei.

De aceea și interesul mare pentru activitățile și proiectele care sunt desfășurate aici, la Seminarul Teologic, dar și față de cei care sunt responsabili de ele.Prin urmare, urmează să citiți interviul pe care  pr. prof. Marius Cristian Dima cu generozitate ni l-a acordat, și sper să vă bucure cel puțin tot atât de mult cât m-a bucurat pe mine!

Reporter: Începutul carierei dvs. se afla la cei 22 de ani, pe care îi aveați? Ei bine, cum se uită PROFESORUL ȘI DIRECTORUL care sunteți astăzi la tânărul debutant de atunci?

Cristian Marius Dima: Am venit la catedră la 22 ani, chiar după ce am obținut licența în Teologie… O tempora! Pe tânărul Cristian de atunci, îl privesc cu aceeași încredere și deferență cu care le strâng mâna colegilor mei mai tineri de astăzi, unii dintre ei – preoți sau profesori de religie și de alte discipline în județele Buzău și Vrancea – fiind foștii mei elevi. Am învățat de la „mai-marii noștri” – cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei – iluștrii profesori care au contribuit la devenirea mea.  Îi admir pe toți tinerii care ies din zona de confort și din algoritmul câștigului imediat, abordând cu certă competență, creativitate și doze variate de curaj această misiune nobilă și determinantă pentru scara de valori din agora cetății sau pentru cea din vatra satului.

Rep.: Dacă aţi fi din nou la început de drum, aţi lua exact aceleaşi decizii ca cele de până acum?

C.M.D.: Cu siguranță, atât timp cât sunt cu voia lui Dumnezeu și la timpul potrivit de… El! Am înțeles, de-a lungul acestor două decenii de muncă susținută, că se cuvine să răspundem la orice chemare a lui Dumnezeu, pe care o intuim, să ne asumăm orice rol cu responsabilitate și… să rămânem liberi; că orice încercare este un pas înainte și că bucuriile vin mereu împreună, chiar și fără să cerem, chiar atunci când am terminat șirul nostru de întrebări, de cereri sau temeri și așteptăm, în tăcere și cu nădejde, răspunsul Lui. În ceea ce mă privește, îmi place să iau întotdeauna decizii informate, transparente și principiale, deseori împreună cu cei iubiți. Ca să nu le regret și să le mai pot lua și altădată…

Rep.:Cum a apărut preocuparea pentru limbi străine? De ce  ați ales cariera de profesor de limbi străine?

C.M.D.: Le spun elevilor adesea că fiecare dintre noi, că toți oamenii suntem înzestrați de Dumnezeu cu daruri pe care se cuvine să le prețuim, să le optimizăm și să le punem în lucrare. Părintele Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai mari teologi ai Ortodoxiei, vorbește atât de elocvent despre o adevărată „teologie a darului”, care „poartă în el două iubiri: a celui ce ți l-a dat și a ta, cel ce ai pus propria amprentă pe el; așa se face că punerea darului în lucrare este singurul mod în care dialogul darului se dovedește a fi complet și cu adevărat îmbogățitor la nesfârșit.”

Mă socotesc binecuvântat că profesorii mei din gimnaziu și din liceu m-au făcut să descopăr acest tărâm al limbilor de care m-am îndrăgostit și care aveau să-mi dea aripi spre a aprofunda un domeniu atât de revelator și de ofertant. Încă de la începuturile mele ca profesor, am fost nu doar profesor de limbi moderne, ci și de discipline teologice, aceasta fiind până astăzi structura catedrei mele de titular și a preocupărilor mele pedagogice și academice. După titularizare și după un stagiu de formare inițială în predarea limbilor moderne în Belgia, cu o bursă din partea Comisiei Europene, perspectiva mea la catedra de limbi moderne a devenit o certitudine, dar și o îndatorire de a contribui la înnoirea demersului didactic seminarial și la dimensiunea europeană a educației oferite aici.

Rep.: Când ați decis să deveniți preot? Este aceasta mai mult decât o profesie? Ce v-a determinat să vă îndreptați în această direcție? Care este, în opinia dvs, frumusețea celor două profesii?

C.M.D.: O, ce de întrebări și ce interval generos! Am fost fascinat de mic de frumusețea cultului și a bisericilor, ca și de lucrarea preotului în altar, de când am avut șansa ca unchiul meu preot să mă invite periodic ca paracliser. Așa că întotdeauna spuneam că voiam să devin preot, chiar dacă în școala generală, am fost „ispitit” de unii profesori să optez pentru anumite licee teoretice, în vederea unui traseu academic spre profesii „de succes”. Eu auzisem că există Seminar în Buzău, am cunoscut niște absolvenți demni de admirație și am decis să dau și eu examen aici – și acum aș face la fel! Au urmat cinci ani de studiu susținut, terminând ca șef de promoție și continuând cu Facultatea de Teologie, secția Pastorală. Pe măsură ce spoream rugăciunea, citeam și deprindeam câte ceva din cele ale Teologiei, am început să discern imensa responsabilitate a preotului și „să fug” de preoție, inspirat de exemplul și motivele Sfântului Grigorie Teologul. Însă am fost hirotonit preot atunci când arhiereul nostru, vrednicul de pomenire Arhiepiscop Epifanie, a socotit că este timpul potrivit, deși eu nu am cerut nici atunci, însă învățasem, din tânăra experiență de viață, că bucuriile vin împreună de la Dumnezeu, și așa era – tocmai ni se născuse fiul cel mare. Îi sunt recunoscător Vlădicăi Epifanie și-l pomenesc!

Ca și slujirea la catedră, preoția făcută din vocație este mai mult decât o profesie sau o misiune cu obiective: este o dăruire, o jertfire, o ardere continuă pentru aproapele, atunci când chiar ne pasă, în paralel cu propriul efort de a te face locaș viu al lui Hristos. Cât privește asumarea acestei căi, de preot profesor, suntem încredințați, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel din prima Epistolă către Timotei (cap. 5, v. 17), că „preoţii care îşi ţin bine dregătoria să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura”. Așa ne și străduim, eu și colegii mei, să punem harul, darul și știința în lucrare, pentru a face cuvântul să zidească și învățătura să înnoiască ființa celor care se formează alături de noi. Dumnezeu va socoti, la momentul rânduit fiecăruia, ce am făcut din „ceea ce eram datori să facem” (Luca 17, 10) – ca să ne raportăm în continuare la credința noastră înrădăcinată în Scriptură.

Rep.: Unde ați predat prima dată? Ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiți profesor de limbi străine la Seminar?

C.M.D.: Imediat ce am terminat Facultatea de Teologie și, implicit, modulul psihopedagogic necesar activității la catedră, am primit binecuvântarea arhierească și încurajarea direcțiunii de a da examen de suplinire, ca să predau la Seminar – 13 ore. A fost o propunere care m-a onorat – îmi amintesc și acum emoțiile primilor pași făcuți în septembrie 2002, în cancelaria Seminarului unde fusesem elev cu patru ani în urmă și unde se aflau profesorii mei – cu atât mai mult cu cât eram în curs de calificare și pentru a preda limbi străine. Părinții mei m-au susținut să urmez și a doua facultate, grație pasiunii pentru limbi moderne, unde am avut o veritabilă experiență academică și de unde am și obținut o bursă de formare inițială în predarea limbilor moderne, la unul dintre cele mai mari licee din Valonia, Belgia. Acest pas determinant în viața mea – profesională și personală – imediat după titularizarea pe catedra de limbi moderne a Seminarului, în 2006, a însemnat conturarea unei viziuni și a unui timid stil didactic ce m-au ajutat enorm în parcursul meu ulterior, atât prin competențele și prietenii câștigați, cu care am demarat diferite activități și proiecte europene, cât și în continuarea studiilor de Master UNESCO, în limbile engleză și franceză, a celor de doctorat, în cotutelă interdisciplinară: Teologie-Pedagogie, și în multe stagii de formare continuă, în țară și străinătate, prin granturi câștigate în cadrul unor programe ale Uniunii Europene.

Rep.: Ce v-a motivat în evoluția dvs profesională?

C.M.D.: Cu siguranță, m-au motivat credința că dau înapoi în Biserică și școală câte ceva din cele primite și deslușite ca daruri de la Cel de sus, apoi feedbackul și evoluția academică și duhovnicească a multora dintre cei care mi-au fost elevi, faptul că pot contribui la educația, la ajutorul material și spiritual al unor semeni, dar și faptul că mi-am putut păstra libertatea de a fi eu, că am făcut lucrurile până la final, fără compromisuri și cu amprentă personală, că predau trei discipline extrem de ofertante și valorizate, pentru care am dat examene după examene, la fiecare etapă din cariera de profesor; în fine, sunt fericit cu ceea ce am ales să fac pentru că am ocazia să scriu, să citesc și să călătoresc destul de mult. Sigur, a fost și este și o provocare continuă să spargi stereotipurile, prejudecățile oamenilor care cunosc preoții doar din anumite știri și care discreditează orice competențe profesionale complementare ale acestora („de unde să știe engleză un p*pă?”), însă succesul elevilor și absolvenților noștri în diferite domenii de activitate, în țară și în străinătate, cele scrise și publicate, lucrările, proiectele și relațiile cu oamenii care vor să ne cunoaștem nemediat rămân mărturii grăitoare.

Rep.: Cum arată o zi a unui profesor la Seminar? Diferă de cea a unui profesor în alt liceu? Care sunt secretele unei educații reușite?

C.M.D.: La Seminar, îndatoririle și preocupările profesorilor sunt asemănătoare cu ale colegilor care predau în celelalte școli din învățământul public: activitate de predare-evaluare, conform orarului, atât la liceu, cât și la grădinițele noastre, reuniuni, pentru consilii și comisii de lucru, serviciu pe școală, proiecte și activități extrașcolare periodice, propice școlilor vocaționale cu internat – ansamblu coral, cursuri de formare continuă, competiții sportive, ateliere de traduceri, educație remedială, întâlniri cu părinții, discuții prelungite cu elevii ș.a.; unii sunt angajați și în activități specifice etosului organizațional, în special preoții profesori: participarea, alături de elevi, la o parte din programul liturgic, la rugăciunea de la începutul și finalul orelor de curs, ore de spovedanie, consiliere și formare duhovnicească, pelerinaje și vizite culturale ș.a.m.d.

Rep.: Ce i-ați răspunde unui elev care vă întreabă: „De ce să învăț eu la Seminarul Teologic”?

C.M.D.: Dacă face doar un studiu de oferte educaționale, i-aș răspunde cinstit: pentru a-și consolida educația laică de nivel liceal prin educația teologică oferită aici, „la cea mai veche școală medie din Buzău”, pentru a învăța într-un mediu în care învățământul competițional este echilibrat de cel participativ, cu rezultate și promovabilitate foarte bune, dar și pentru binecuvântarea de a deprinde cum să facă cele de folos pentru viața de aici, cât și pentru cea de dincolo. Pe lângă ambianța duhovnicească specifică profilului, comunitatea școlară cu aer familial dispune de un corp profesoral tânăr și competent, dedicat și pasionat de domeniile disciplinelor pe care le predă, ce formează absolvenți care se înscriu la facultăți din diverse domenii, și care, prin impresia profundă pe care o creează, oferă elevilor modele necesare, de multe ori, în lumea aceasta care pare să-și fi pierdut „busola”, în pofida numeroaselor GPS-uri de care dispune…

Dacă întrebarea vizează specificul teologic al liceului, i-aș răspunde printr-o altă întrebare: „Ce ți-a răspuns Hristos, când acest gând nu ți-a mai dat pace?” Pentru că nu poți învăța Cuvântul lui Hristos la Seminar, chiar și în dialog cu științele, cum se practică, dacă nu L-ai descoperit pe Hristos și nu ai întemeiat o relație cu El, în rugăciune, dinainte. Așa cum nu poți învăța subtilitățile limbii române la școală, dacă nu ai deprins-o cum trebuie acasă, ca limbă maternă. Este necesar o pregătire, o familiarizare anterioară și un „dor”, acela de a-i împărtăși taina.

Rep.: Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă pozitivă din cariera dumneavoastră de profesor? Dar despre un moment dificil peste care ați trecut și care ar putea fi o lecție pentru profesorii aflați la început de drum? Vă întreb acest lucru pentru că puteți privi lucrurile și din perspectiva de inspector școlar, dat fiind că ați avut și această funcție și ați coordonat activitatea profesorilor din județ din această postură.

C.M.D.: Aproape în fiecare zi, am bucurii care îmi întăresc convingerea că cel mai frumos este în clasă, unde predau, descopăr și împărtășesc rezultate și emoții cu elevii. Celelalte funcții, de consilier eparhial, inspector școlar, de director, le-am asumat cu responsabilitate în contexte particulare, atunci când cariera mea sau direcția liceului au ajuns în puncte de cotitură. Și am zis: „Cu Dumnezeu înainte!”

Ca experiență pozitivă inedită, îmi amintesc și astăzi momentul în care am aflat că elevul nostru, Teodor Baciu, a câștigat trofeul pentru România al celui mai important concurs organizat pentru licee, de Comisia Europeană – „Juvenes Translatores” – în 2010. Era prima dată când eram selectați, să participăm, ca liceu, la această competiție de top, făcuserăm multă pregătire în atelierele de traducere și, în final, numele Seminarului s-a auzit triumfător în sala de ședințe a Comisiei Europene, la Bruxelles, reprezentând România – singurul liceu buzoian care a înregistrat această performanță.

Peste momentele dificile am trecut mereu, peste toate! Îmi amintesc de ziua în care am constatat că am luat varicelă de la elevi. Mi-am dat seama că noi, profesorii, nu suntem întrebați dacă suntem bine – evaluați medical – decât la începutul anului școlar, dar nu mai întreabă nimeni la ce boli contagioase sau profesionale suntem expuși până în iunie… Dar trec toate, pentru cei cu râvna slujirii și a mărturisirii!

Rep.: Ce ne puteţi spune despre schimburile de experienţe pedagogice la care aţi participat în proiectele europene pe care le-ați coordonat?

C.M.D.: Am fost privilegiat să coordonez și să particip la experiențe europene și internaționale încă din primul an de predare: am condus, timp de cinci ani, opt grupuri de tineri buzoieni și vrânceni, delegați la întâlnirile internaționale ale faimoasei Comunități din Taizé, Franța, apoi am beneficiat de granturi ale Programelor Socrates, Învățare pe tot parcursul vieții și Erasmus Plus, ale Uniunii Europene, împreună cu elevi și colegi de-ai mei; am participat la deschiderea programului eTwinning la Bruxelles, în 2006, apoi la alte proiecte educaționale europene și internaționale, iar în 2014, am adus liceului titlul de „Școală Europeană”, decernat de Guvernul României, pentru dimensiunea europeană a educației din Seminarul nostru, conjugată cu valorile creștin-ortodoxe, fiind, de altfel, prima școală teologică din învățământul preuniversitar care a câștigat acest titlu (cu al doilea cel mai bun punctaj). Totul, însă, în proiecte, se face în echipă, de la proiectare și activități didactice, până la mobilități peste hotare și împărtășirea succesului. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ocazia, împreună cu ceilalți colegi, de a le oferi elevilor mei aceste perspective de dezvoltare a competențelor lingvistice, interculturale și de mărturisire a crezului nostru educațional și religios!

Rep.: De-a lungul anilor v-au trecut prin mână numeroase generaţii de elevi. Puteţi să ne daţi câteva nume cu care vă mândriţi că le-aţi fost profesor?

C.M.D.: Da, sunt în al 21-lea an de când predau la Seminar și sunt mândru că am fost profesor tuturor elevilor care au înțeles demersul meu didactic și care s-au împlinit pe plan familial, profesional și s-au „așezat” duhovnicește, indiferent de altarul la care au ajuns să-L slujească pe Dumnezeu: preoți, profesori de diferite discipline, dar și avocați, manageri, antreprenori, medici, polițiști, oameni politici, scriitori, chiar absolvenți de teatru, regie, muzică ș.a.m.d., mulți cu a doua licență ori cu studii doctorale, în țară și străinătate. Am rămas prieten cu mulți dintre ei, și asta pentru că nu m-am străduit să fiu un profesor „popular”, ci unul „iubit”, chiar dacă de mai puțini – de cei care „se coc la minte”, chiar și mai târziu: Dr. Viorel Coman, cercetător și profesor asociat la Facultatea de Teologie și Științe Religioase din cadrul Universității Catolice din Leuven, Belgia, și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, Cezar Milea, diacon ortodox în Londra, Marea Britanie, și inginer de date la Aeroportul Heathrow, Alexandru Adam, ofițer, Evelin Bratu, IT manager, apoi vicarul administrativ, mai mulți consilieri și inspectori eparhiali de la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, colegii mei de cancelarie – preoții Costel Stoica și Daniel Bahnea, Mihail Banu – student la Teologie, Gabriel Cojocaru – student la Limbi moderne, Dr. Cătălin Petrea, preot, profesor de istorie și finul nostru, dar și mulți alții, pe care este nedrept că nu îi menționez, din lipsă de spațiu. Însă îi păstrez în inima și în pomelnicul meu, pomenindu-i la Proscomidie!

Rep.: Cum credeţi că ar trebui să arate o şcoală în care elevii să vină cu plăcere şi de plăcere?

C.M.D.: Cum să arate? Să fie primitoare, spațioasă, luminoasă, dotată cu cele necesare studiului, practicii și relaxării și să fie orientată spre „Nordul existenței noastre”, Hristos… Pentru că avem și internat, și cantină, am demarat deja, de la începutul acestui an școlar, lucrări de renovare și modernizare a clădirii liceului, având concursul și sprijinul direct oferit de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. Sperăm ca, ajutați de Primăria Buzău și de fondurile venite prin PNRR, să completăm eforturile Bisericii locale și să optimizăm mediul educațional în care studiază elevii noștri, dar și preșcolarii din grădinițele noastre, „Căsuța piticilor” și cea de la biserica „Cuvioasa Parascheva”.

Rep.: Cum vedeți dumneavoastră problema corelării între pregătirea oferită de şcoală şi ceea ce vor face tinerii după absolvire?

C.M.D.: Evident că nu există o formulă unitară și unidirecțională, ci sunt oameni care, prin responsabilitățile asumate, sunt datori să dea expresie providenței divine, creând un context legislativ și educațional în care absolvenții, evaluați și consiliați corect pentru traseul profesional, să poată lua decizii informate privind consolidarea pregătirii teologice, dar și duhovnicești, ori alte opțiuni de formare profesională. Ceea ce, în condițiile atâtor absolvenți de studii medii și universitare teologice, se și întâmplă… Cheia este, însă, armonizarea pregătirii inițiale temeinice, munca jertfelnică, deschiderea și smerenia pentru formare continuă, pe fondul unei griji permanente pentru o viață duhovnicească autentică, cu fapte bune și rugăciune, cu spovedanie și împărtășire cu Hristos.

Rep.: Seminarul Teologic le poate oferi elevilor săi  mai mult decât modele teoretice explicative?

Cred că s-a depășit de mult această paradigmă educațională, glisând spre zona interogativității, creativității și a propriilor căutări, legitime de altfel, și asta pentru că modelul suprem și peren rămâne Mântuitorul Iisus Hristos, însă cunoașterea și experiența directă a relației cu El implică o actualizare a metodelor pastorale și didactice, precum și abordări contemporane, atent selectate, care să înlăture tirania certitudinii și a suficienței. Ține de sârguința și creativitatea fiecăruia dintre noi, dascălii, dar și de discursul și rugăciunea noastră comună – ale profesorilor, elevilor și părinților.

Rep.: Ne puteti da un exemplu despre Seminarul Teologic pe care să îl putem încadra la rubrica de „Știați că…?”

C.M.D.: Chiar două: „Știați că” din prima promoție a Seminarului buzoian a făcut parte un sfânt al Bisericii Ortodoxe Române: Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, cinstit în data de 26 ianuarie? „Știați că” Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut sub numele de „Cloșca cu puii de aur”, a fost descoperit în 1837, pe când se extrăgea piatră pentru construcția clădirii Seminarului teologic buzoian, constituind principalul tezaur de aur din lume, până în 1923, la descoperirea mormântului lui Tutankamon?

Rep.: Seminarul are o istorie  de 188 de ani și o bogată istorie a personalităților care și-au legat numele de această instituție, cel dintâi fiind Episcopul ctitor Chesarie (1825-1846), care a înființat Seminarul  în anul 1836 şi dotat cu imobil propriu, în anul 1838. Cum gestionați această, să-i spunem, presiune a unei tradiții  a Seminarului creată  de  mari personalităţi cărturăreşti?

C.M.D.: Cu respect față de cei ce au dat și redat acestei școli teologice funcția ei principală – de „răsadniță”, așa cum spune marele pedagog Jan Amos Comenski! „Răsadniță”, în limba latină, se traduce „seminarium”, așa că nimic nu este întâmplător ori străin de ceea ce este deja înrădăcinat, cultivat, adunat cu recunoștință și așezat în racla memoriei acestui reper al culturii, educației și spiritualității de la Curbura Carpaților. „La noblesse oblige”, însă, și ne socotim datori să înnoim permanent această „troiță” ridicată la răspântia drumurilor spre Școală și spre Biserică, de aproape două secole, rostind același crez al înaintașilor noștri și străduindu-ne să le urmăm exemplul, spiritual și academic. Am avut ctitori, dascăli și slujitori minunați, iar astăzi, prin grija Maicii Domnului și rugăciunile Sfinților Trei Ierarhi – ocrotitorii învățământului teologic, avem ctitori, profesori și părinți duhovnici a căror dragoste pentru Seminar și seminariști este direct proporțională cu vârsta școlii. Această stare, pe care o simțim și creăm cu toții, ne mângâie și ne dă speranță…

Rep.: Ce proiecte aveți în acest an în calitate de director al instituției? Cu ce gânduri ați început acest An Nou?

C.M.D.: Sunt multe paliere pe care putem interveni la Seminar: educațional, duhovnicesc, managerial… Am restructurat programul școlii cu internat și consolidat partea de program liturgic și consiliere spirituală, firești într-o școală a Bisericii, încă din septembrie 2023, prin cooptarea unui părinte spiritual și redeschiderea paraclisului istoric – „laboratorul” tradițional al seminariștilor, încă de la 1841, am demarat lucrări de renovare și optimizarea spațiilor anexe, sprijiniți din plin de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, iar acum vom trece prin necesarele evaluări periodice ale ARACIP, atât pentru nivelul liceal, cât și pentru cele două grădinițe, pe care le avem. Avem în vedere și autorizarea unui nou nivel, primar, ca parte a planului de dezvoltare instituțională, dinamizarea Curriculumului la Dispoziția Școlii, dar și noi proiecte educative, europene și internaționale.

Tocmai m-am întors de la un eveniment de formare continuă găzduit de Agenția Spațială Europeană (ESA), din Belgia, unde am experimentat noi instrumente ce pot fi utilizate didactic pentru observarea Pământului și pentru crearea unor proiecte transfrontaliere cu tematică de mediu, teledetecție a fenomenelor naturale sau induse de omul contemporan, extrem de ofertante pentru proiectele în limbi moderne.

Nu în ultimul rând, împreună cu ceilalți colegi, facem tot ce ne stă în putință (și avem și concursul părinților elevilor) pentru crearea unui climat educațional sigur și cât mai plăcut, în acord cu politicile educaționale actuale și morala creștină, dând preșcolarilor și seminariștilor același sentiment pe care l-am dobândit și noi odinioară: că intră și rămân pentru totdeauna – oricât de departe vor merge în lume și oriunde vor pune în lucrare cele învățate și deprinse aici – într-o mare, inconfundabilă și binecuvântată familie.