Educație

FOTO | Poveștile hasdeienilor, subiecte pentru o revistă

25 de hasdeieni au participat, în aprilie, la cea de-a cincea ediție a simpozionului interjudețean „Schimb de povești despre școlile noastre“, organizat de Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ și coordonat de profesorul de limba română Daniela Enache, în colaborare cu colegele sale de catedră Iulia Lazăr, Gabriela Matiu, Gabriela Șerbu și Alina Dinu. Simpozionul s-a desfășurat online, hasdeienilor alăturân­du-se elevi și profesori din alte județe, cu lucrări de poezie, proză, eseuri și desene, care au ilustrat tema acestei ediții, „Creativitatea ne salve­ază”.

Ideea simpozionului a apărut în anul în care colegiul buzoian sărbătorea 150 de ani de existență, ne spune coordonatorul pro­iec­tului,  Daniela Enache, „pentru că ne-am gândit că istoria unei școli se aseamănă cu o poveste: ­există un spațiu și un timp care de la o promoție la alta capătă aura fabulosului, tot așa cum există oameni ale căror realizări culturale țes în jurul lor lumina unor personaje de basm aflate de partea binelui. Această idee se reflectă în temele anterioare ale simpozionului, precum <Școala – un loc al descoperirii de sine>, <Legendele școlii sau Cărți și generații>”.

La prima ediție, simpozionul s-a desfășurat la nivel județean,  Colegiul  Național „B.P. Hasdeu” realizând o colaborare cu școli buzoiene. La edițiile ulterioare, parteneriatele au fost extinse și în afara granițelor județului, fiind prezenți la simpozion cu poveștile lor elevi și profesori de la colegii din Bacău, Brașov, București, Focșani, Galați, Rădăuți și Râmnicu Vâlcea.

Poveștile elevilor, istorisite în versuri, sub formă de eseu, în proză sau desenate, au rămas, ediție de ediție, cuprinse între filele unei reviste dedicată simpozionului intitulată „Povești din școala noastră”.

Ce spun elevii despre poveștile „Hasdeului”

La finalul simpozionului, o parte dintre hasdeienii participanți au transmis cadrelor didactice  impresii despre starea de spirit pe care le-a creat-o manifestarea. Ei au surprins în relatările lor mesajul simpozionului, și anume că nu trebuie să renunțe niciodată la valorile estetice, deoarece acestea favori­zează comunicarea, educă și emoționează, într-un cuvânt, păstrează armonia relațiilor umane, o stare de care au nevoie poate acum mai mult ca niciodată.

Iată ce spun trei dintre elevele participante la simpozion:

Alexandra Ciupitu:Consider că simpozionul <Schimb de povești despre școlile noastre> cu tema <Creativitatea ne salvează> a fost o experiență unică, la care mă bucur nespus de mult că am participat. Am avut ocazia să fac două lucruri cu plăcere, anume să vorbesc despre cartea preferată și să desenez. Sunt profund recuno­scă­toare că am fost martoră la niște creații cu totul și cu totul minunate realizate de colegii mei. Am adorat să ascult cuvintele extraordinar de frumoase, melodicitatea poeziilor și idei atât de ingenioase, precum non-basmul. Desenele m-au surprins plăcut prin structura bine proporționată și paleta de culori aleasă în conformitate cu tipul ilustrației. Mă bucură că acest simpozion dă fiecărui elev șansa de a se exprima prin artă și, implicit, de a-și arăta talentul”.

Andreea  Bianca Toader: „Arta este o fărâmă de lumină care ne-a rămas de la Crearea Universului încoa­ce. Arta hrănește sufletul, prin emoția și prospețimea sa, exact cum soarele emană lumina necesară pentru a ajuta plantele să se dezvolte. Arta e nonconformistă. Arta vindecă. Arta bucură. Arta înseam­nă speranța unei utopii. Arta e când îți pui sufletul pe tavă. Arta nu are nevoie de confirmări… Și miroase a flori de primăvară, motiv accentuat într-un mod deosebit de colegii de la Brașov. În acele câteva minute cât am observat desenele încărcate de sensibilitate, cât am audiat poe­zii ale căror semnificații le voi purta mult timp în suflet, texte de proză care pot fi considerate adevă­rate pauze de la monotonia vieții – mai ales non-basmul colegei de la clasa a X-a, Andreea-, recenzii de carte, scrisori înduioșătoare pentru personaje din cărți și pagini de jurnal care ne-au amuzat, acestea venind ca o gură de aer proaspăt și relaxând atmosfera, am avut prilejul nu doar să plec cu un adevărat bagaj de cunoș­tințe, dar și să întăresc fundația dezvoltării mele personale. Și mi-a plăcut și m-am simțit bine să interacționez de la creator de artă la creator de artă. Și poate într-o zi o să se repete experiența, și poate că într-o zi ne vom întâlni față în față și ne vom împărtăși căldura sufletească pentru artă. Căci, până la urmă, <poate> nu înseamnă nici <da>, nici <nu>. Poate înseamnă curiozitate și speranță”.

Mădălina Ioana Negru: „Emoțiile s-au accentuat în întâlnirea creată pentru această împărtășire de  sentimente și idei. Deschiderea simpozionului a fost făcută în ton de primăvară, asemenea unui nou început, cu poezia intitulată <Primăvă­ratică renaștere>. Atât modul de compunere a acestei poezii, cât și intonația, au făcut posibilă intrarea într-un univers al renașterii și creației. Tema creativității a pus stăpânire pe gândurile primăvăratice, diferite desene, benzi desenate și lucrări încântând participanții și coordonatorii. Zâmbetele de pe chipuri nu au lipsit nicio secundă, iar complimentele nu au încetat să curgă pe chat, semn că întâlnirea a fost de bun augur, rela­xantă și frumoasă. Fel de fel de lucrări, care mai de care mai îndrăznețe, au ajuns să fie prezentate în diferite moduri creative. Bucuria de a asculta și a privi cu admirație a fost a tuturor. În câteva rânduri scrise din suflet, am prezentat aceas­tă primă experiență a mea în cadrul unui simpozion, ce mi-a oferit puțină culoare din întregul complex cromatic al crea­țiilor”.

Creativitatea, la ea acasă

Numeroșii participanți  de anul acesta, peste 60,  au prezentat la  tema  propusă  – despre care organizatorii spun că „se referă la certitudinea acelui tărâm compensatoriu, al frumosului, în măsură să ne redea echilibrul în vremuri tulburi” -, creații expresive, originale, pline de semnificații, tre­când de la nota reflexivă la cea ludică, reușind să creeze o atmosferă emoționantă prin puterea cuvintelor și a culorilor. Din acest motiv, spune profesoara Daniela Enache, „a fost extrem de dificil să alegem pentru cititorii ziarului Opinia câteva fragmente pentru a exemplifica diversitatea ideilor și a ­mo­durilor de exprimare alese de participanți”.

Iată câteva fragmente dintre lucrările sub formă de eseu și prezentările de carte în care elevii și-au exprimat viziunea despre tema simpozionului:

„Dacă omul ar renunța la speranță, la creativitate și la dorința arzătoare de progres, de evoluție de îmbunătățire, de sparegere a granițelor rigide, a normelor… Dacă omul ar fi doar rațional, inteligent și ar uita de trăirile sale interioare, de oportunitatea de a trece emoții și gânduri în atemporal, prin artă, în oricare dintre splendidele și încântătoarele ei forme… Atunci… păsările ar fi doar niște semne matematice negre, ascuțite, care exprimă inegalitatea, pe amestecul de gaze albastre ale cerului, printre aburii norilor întunecați, plini de apă ce a devenit gheață prin cristalizare. Atunci inima ar exista în om doar pentru circulația sângelui, iar sufletul ar fi plin de greu, apăsător și înecător praf de carbon, ultimele rămășite a ceea ce a fost cândva acolo, îmbătătoare amintiri, speranțe și iubiri…”, a scris Aris-Georgian Ilie, C. N. „B. P. Hasdeu”.

„Creativitatea este o formă autentică, manifestată mai mult sau mai puțin, cu trăiri afective puternice și un ajutor moral, în situații diferite. Definiția îmi aparține”, spune Laura Alexandru,  C.N. „B.P. Hasdeu”.

Arta este prin natura ei o activitate intimă, individuală, personală. Omul nu se poate dezice de propria sa condiție ontologică: o ființă încătușată de propriile sale trăiri și care aspiră la transcendental, dar nu se poate dezvolta decât în limitele experiențelor personale condiționate, la rândul lor, de percepțiile individuale”,  este de părere Ana Suditu, C. N. „B.P. Hasdeu”.

„<Binecuvântați animalele și copiii> este un roman de mici dimensiuni care prezintă încercarea unor copii (considerați incapabili de a se face remarcați printre celelalte echipe) nu numai de a dovedi contrariul, dar și de a contribui la salvarea naturii, de a preveni sacrificarea a 30 de bizoni, cu orice preț”, este opinia lui Octavian Andrei Tudor,  C. N. „B.P. Hasdeu”.

„Am citit atâtea cărți și am văzut atâtea  filme în care se întâmplă imposibilul și întodeauna binele învinge! Sunt ferm convinsă că dacă nu aș fi avut de ce mă agăța, precum dorința de a scrie o carte și dacă nu aș fi avut curajul să îmi las imaginația să zboare, probabil n-aș mai fi fost aici acum, în aceste rânduri”, povestește  Alexandra-Marinela  Nan-Bădăruță, C. N. „B.P. Hasdeu”.

În ceea ce privește poeziile elevilor, ele sunt dovada sensibilității și a relevă puterea de regenerare a sufletului:

„Iată că după o noapte fără stele apare-un răsărit frumos,/Lumina pătrunde pe fereastră și mă umple de viață,/Mă deșteaptă dintr-un somn tenebros./În sfârșit, după un coșmar, mă trezesc într-o magnifică visare./Îți mulțumesc, primăvăratică renaștere”, a scris Tudor-Mihai Stăncuț, C.N. Informatică „Matei Basarab”, Râmnicu Vâlcea.

Alteori, versurile descoperă o tulburătoare capacitate de a se apropia de mister: Luna se topește, și rochia-i de mireasă/Mărgelele se pierd în marea arămie/Aprinde soarele brazii, ceața se sfâșie/Pe munte sunt flăcări, dar în mine gheață…/Oceanul strălucește jos, în vale/Ca un safir pe ale soarelui petale/Focul se stinge și pe cer apar rubine,/Cade steaua în vâltoarea purpurie”, sunt versurile lui Matei Zorca, Colegiul Național de Informatică „Grigore Moisil” Brașov.

Dar și ideile cele mai serioase pot purta o haină ludică, amuzantă: „De la joc pân’ la lectură/Nu-i deloc o scurtătură!/Veți zâmbi citind acum/Ceea ce am să vă spun (…) /<Metro 2033> este volumul incitator/Al unui marș uimitor!/De multe ori am visat/Ca Artiom să fiu neînfricat,/Să pot cuprinde ca și el/Trecut, prezent și viitor!/Am străbătut un subteran,/Lumina să o primesc în dar,/Umanitatea să o salvez,/Prin lectură să progresez!”, a versificat  Dragoș Ionuț  Neagu, Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”.

Fragmentele în proză ale elevilor dovedesc înțelegerea faptului că raportarea la existență se întemeiază pe așteptare, curiozitate, căutare a semnificațiilor:

Pentru Josh, un copil aproape la fel ca toți ceilalți, acest <colac de salvare> a fost lumea sa imaginară. Singur la părinți,  fără veri sau alte rude apropiate și fără prieteni din cauza izolării sale sociale, el a fost nevoit să-și umple timpul cât timp părinții săi erau la muncă. Nici când aceștia erau acasă nu prea îi erau de ajutor, nu prea primea atenție, dar nici nu cerea sau arăta că suferă după aceasta. Băiatul, hiperactiv, își petrecea toată ziua jucându-se singur, cântând, dansând, chiar vorbind singur”,  a depănat povestea sa Raluca Apostu, Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”.

„A fost odată ca niciodată… Nu. Nu e bine. Once upon a time… În niciun caz! Était une fois… Zic mai bine s-o las baltă cu formulele de introducere, mai ales pentru că ceea ce urmează să vă povestesc este pe cât se poate de adevărat (sau…), cel puțin mie asta îmi spunea de fiecare dată mama, înainte să mă bage la culcare. Probabil vă gândiți: <Așa și…ce treabă are asta cu non-basmul la care ai făcut aluzie în titlu?>. Ei bine, sugerez să vă țineți pe poziții, urmează acțiunea!”, a scris Andreea Bubulac, Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”.

„Peisajul era de vis. Mireasma pădurii îmi îmbată simțurile. Mă apropii cu grijă de ea, pentru a nu o deranja, și o privesc minute în șir. Mă încearcă un sentiment care mă copleșește. Atât de tăcută și liniștită, așa cum o știu din totdeauna, dar atât de prezentă în viața noastră a oamenilor. Fragilă, dar rezistentă în același timp nu știe să se supere. Știe doar să viețuiască. Indiferent de cât rău îi facem, îi tăiem copacii, îi rupem crengile și frunzele, ea se încăpățânează să reziste. Dar nu orice fel de rezistență, ci o rezistență demnă și falnică, precum copacii seculari care cresc în ea”, este un fragment din povestirea lui Rareș Christian Vasilescu, C.N. Informatică „Matei Basarab”, Rm. Vâlcea.

La secțiunea desen, elevele Ana Bocioc, Maria Marin, Selena Frățilă, Teodora Sumanariu, Natalis Cristea, Alexandra Ciupitu  (Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Buzău), Denisa Ilie (Colegiul Național de Informatică „Grigore Moisil” Brașov), Ștefania Vană, Teodora Sitoiu (C.N. Informatică „Matei Basarab” Rm. Vâlcea)  au folosit limbajul altei arte pentru a comunica mesajul reconfortant al accesului la acea lume care trăiește prin talent și imaginație.  Hasdeiana Skyla Lawrence a comunicat prin desen, într-un mod expresiv, efortul de a găsi forma vizuală pentru a salva ideea miraculoasă: „Am desenat în creion și am conturat cu carioca. Ca stil, am fost inspirată din benzile desenate japoneze (manga), desene animate (anime) și filme Disney”.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker