Cultură

FOTO | Povestea păpușilor Arădeanca din impresionanta colecție de la Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă’’

Păpușa Nadia Comăneci, printre cele 200 de exponate

De Ziua Internațională a Copilului, Muzeul Jude­țean Buzău a organizat o impresionantă expoziție de păpuși, care, pe lângă bucuria pe care a provocat-o celor mai mici vizitatori, a trezit, cu siguranță,  multe amintiri în rândul părinților și bunicilor acestora. Este vorba despre o expoziție organizată la Muzeul de Etnografie „Vergu Mănă­ilă”, ce conține peste 240 de păpuși „Arădeanca”, din colecția buzoiencei Ioana Frățilă.

Expoziția, un izvor de bucurie pentru cei mici, constituie pentru cei mari și un prilej de meditație, având în vedere că ea spune povestea  primei și celei mai mari fabrici de jucării din România, fabrica Arădeanca. Înființată în anul 1949, adică acum 72 de ani, fabrica producea la început păpuși, medalii, insigne și cupe sportive în ateliere micuțe. Cu timpul, a ajuns să producă și păpuși cu chipul unor vedete, ne reamintește Ioana Frățilă.

Astfel, la puțin timp după încheierea Jocurilor Olimpice de la Montreal, unde gimnasta româncă Nadia Comăneci obținea prima notă maximă din istoria acestui sport, fabrica de păpuși „Arădeanca” a primit undă verde din partea sistemului comunist pentru a realiza o păpușă care să poarte numele generic „Nadia”. O astfel de păpușă este prezentă și în colecția expusă la  Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă”.

În 2010, administratorii fabricii din Arad au lansat pe piață o nouă variantă a celebrei „Nadia“, de aceas­tă dată în serie limitată. Noua păpușă purta la gât o replică fidelă a medaliei de aur câștigată de Comăneci la Olimpiada din 1976, legată de șnurul tricolor. În aceeași perioadă, au mai apărut în magazine și păpușile „Oana Zăvoranu“, „Andreea Răducan“ și „Cleopatra Stratan“.

Expoziția, un salt în timp

Se spune că, înainte 1990, aproape în fiecare casă exista, pe lângă mile­uri croșetate, porțelanuri și bibelouri, măcar câte o păpușă Arădeanca. Cu toate acestea, cele mai multe păpuși mergeau la export. În colecția de la Muzeul Județean se află o păpușă pe medalionul căreia scrie „Ancuța, Franța”, care ne rea­min­tește că cele mai multe jucării produse în România erau destinate, înainte de 1990, exportului.

Pe de altă parte, Ioana Frățilă ne reamintește și alte ipostaze, în afară de aceea de a servi copiilor în jocurilor lor, în care regăseam înainte de ­Re­voluție păpușile Arădeanca: „Am expus astăzi păpușile și cu gândul că vom retrăi și noi, adulții, clipele copilă­riei. Eu nu am avut în copilărie păpuși și mi-aș fi dorit astfel de jucării. Mai sunt și adulți care în copi­lărie au avut păpuși, dar nu se puteau juca cu ele pentru că mămica lor le ținea sub cheie, în <casa mare>, ca să vină să vadă lumea păpușa care tronează pe zestre. Alții le-au avut la nuntă, pentru că până prin anii ’80 nu a existat nuntă fără păpușa îmbrăcată în mireasă, pe mașină”.

O colecție de peste 500 păpuși

Toate păpușile din colec­ția Ioanei Frățilă sunt ­fa­bricate la Arădeanca, unele dintre ele fiind recuperate din containere și recondiționate. „Sunt păpuși pe care le-am scos din containere. Le repar, le recondiționez, le refac din bucăți, găsesc părțile componente originale. Am mașină de cusut pentru confecționarea costumelor populare. Am 310 păpuși numai românești, dar aici, la Muzeu, am adus în expoziție 234 de păpuși. Străine sunt acelea în costume populare, care se oferă suvenir; din acestea mici am vreo 200. Eu le țin acasă în  cele două bi­blioteci pe care le am. Păpușile românești, de la 10 centimetri până la 85 de centimetri înălțime, sunt așezate în dormitorul mic, iar cele de la 33-40 cm le țin în cele două biblioteci, una lângă alta”, mai povestește Ioana Frățilă.

Cea mai veche păpușă pe care o are este din 1920, dar nu a adus-o în expoziție, iar cea mai recentă, Lulica, o păpușă țigănească, o are din anul 2012. Sunt în expoziția de la Muzeu peste 240 de nume și tot atâtea păpuși. „Sunt peste 240 de nume, de modele, dar fiecare nume, cum ar fi, spre exemplu, Camelia, este și blondă, brunetă, cu ochii verzi, albaștri, căprui. Păpușa Liliana, la fel… Cred că am vreo 20 de Camelii și nu seamănă una cu cealaltă. Depinde  și de felul în care le-au pictat și asta le face să difere. Din colecție mai fac parte prima păpușă care a apărut după Montreal, păpușa cu numele și chipul marii gimnaste Nadia Comăneci, păpuși în uniforme școlare din vremea comunismului, și păpușa <șoim al patriei> și multe altele care spun o poveste despre vremea copilăriei, în mare parte de dinainte de anii ’90”, mai spune Ioana Frățilă.

O colecționară înnăscută

„Am început în copilărie cu medaliile străbunicului, care a murit în Primul Război Mondial, și ale bunicului, care a murit în Al Doilea Război Mondial. Am continuat cu numismatica și apoi am descoperit aceste păpuși. Toate acestea sunt românești, pentru că eu nu colecționez jucării străine. Două dintre păpuși, tot de la <Arădeanca>,  sunt foarte rare, o babă și un moș,  din cauciuc, foarte frumos îmbrăcați în așa-zis costum tradițional. Am reușit să fac rost de ele din Canada, prin intermediul unui numismat. Sunt exact simbolul bune­ilor noștri de odinioară”, mai spune colecționara.

Acum o ajută să-și între­gească colecția chiar copiii săi. „Fiica mea, când a fost în concediu, a dat de o păpușă în costum tradițio­nal  foarte veche. Mi-a tri­mis fotografie și mi-a adus-o de la Gura Humorului. Copiii mă încurajează foarte mult”, poves­tește Ioana Frățilă.

Păpușile, mijloc de socializare

Bineînțeles, primul gând al Ioanei Frățilă s-a îndreptat către copii atunci când a decis să expună la muzeu colecția sa de păpuși: „Eu le-am adus aici să se bucure copiii. Pentru că astăzi nu mai știu de prietenie, nu mai știu decât de gageturi. În copilăria noastră, cel mai important era păpușa. Păpușa era cel mai bun prieten, pentru că ea nu te pâra dacă ai tras pisica de coadă, dacă ai aruncat mâncarea, ei îi povesteai toate pățaniile pe care le-ai avut la școală și tot ea aduna în jurul tău o droaie de copii. Toți copiii veneau, era socializare, era prietenie adevărată, fiecare participa cu păpușile la joc, așa cum făceau  și băieții cu mașinuțele”.

De altfel, copiii care au venit să vadă păpușile au devenit foarte comunicativi în preajma lor, cu unii dintre ei discutând chiar președintele Consiliului Județean, Petre Emanoil Neagu, care a dorit să le ureze ,,La mulți ani!” de ziua lor. Acesta a ascultat poveștile exponatelor spuse de Ioana Frățilă și a dialogat cu cei mici, veniți în număr mare pentru a vedea această minunăție de colecție.

Neagu a remarcat că expoziția este un prilej de bucurie pentru copii, dar și pentru părinți, dându-le ocazia celor din urmă să facă un salt în timp, în vremea copilăriei lor: „Această expoziție ne dă posibilitatea să redevenim pentru o clipă copii. O felicit pe deținătoarea acestor păpuși și mă bucur că prin intermediul dânsei putem oferi copiilor, azi, un moment de candoare. Pentru noi, cei mai în vârstă, este un moment de readucere aminte a anilor copilăriei. M-am uitat prin colecție și cred că am văzut cel puțin două păpuși care, deși nu am fost fetiță, au trecut și pe la mine când eram copil. Îmi pare rău că vremea este așa cum este azi și nici vremurile nu mai sunt ce au fost odată, dar încercăm să marcăm acest eveniment astfel încât și copiii, și părinții să se bucure de aceste exponate”, a spus Neagu.

Sub patronajul Consiliului Județean s-au desfășurat, de altfel, de Ziua Copilului, mai multe activități. Astfel, la sediul central al Muzeului Jude­țean a mai fost organizată o expoziție. Este vorba despre cea mai mare și mai interesantă expoziție de motociclete organizată de această instituție până acum, cu ajutorul bikerilor buzoieni de la B-Zones RC Buzău. Accesul a fost liber la toate aceste activități. De asemenea, colecțiile muzeului au putut fi admirate în cadrul unor vizite gratuite.

 

Articole similare